Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Parcurg iubirea trăind-o în liniște, așa am descoperit-o în metaforă, în sens și-n emoția ei
Demult, pe un perete al cuvântului am citit definiția frumuseții umane, așa am ajuns să iubesc oamenii, florile câmpului și adierea vântului din primăvara renașterii Eului emotiv. Neegală empatie, nedisimulată bucurie! Iubesc timpul cu speranța lui, femeia cu gingășia ei, răsăritul cu mângâierea razei de soare, iubesc clipa mai mult decât nemărginirea. Câtă magie poate fi cuprinsă-n clipă! Nu-mi imaginez trăirea decât așa cum este acum, e însăși Ea, este întocmai cuvântul scris, e rama tabloului pictat din suflet, din gând și emoție, din vis și speranță. Surâsul dimineților se reflectă în roua florilor din grădina cântecului interpretat de destinul divin. Bunul Dumnezeu m-a ajutat să trec peste câteva punți, acum sunt bine și Îi dau Slavă. Cu mâinile-n triunghi îmi spun ruga către Înalt. E atâta liniște în ființa mea!
– Cum să nu fiu fericit, spune-mi Tu, Doamne?
– Mulțumesc Ție, Sfânt Creator!
Sunt împlinit în piramida vieții, am atins piscul fericirii, asta simt în cuprinderea sinelui, în balanța anilor „nărăvași” de pe scena vremii. Cu fiecare pas sunt mai prudent, dorințele sunt mari, putințele sunt din ce în ce mai mici, e un echilibru fragil între ieri și azi. Felul meu de a fi îmi dă forța de a parcurge timpul cu zâmbetul pe buze, cu bucuria de a fi învingător. Puterea minții este elementul determinant pentru starea Eului, dar, mai presus de tot și toate este Rânduitorul, El mă ajută pentru a putea merge mai departe, cu sănătate și-n siguranță! Slavă dau pentru Sfânta Divinitate! Parcurg timpul cu grijă, gândul meu fiind dedicat iubirii, scrierii ei în file de adevăr.
– Unde-i plecat adeseori gândul, unde se odihnește în tăceri târzii?
– E cu sine în sinele sentimentelor de puritate și tandrețe, își răsfață liniștea pe sânii catifelați ai întâlnirilor nemuritoare.
E atâta magie în clipă! Pe marginea surâsului se zărește emoția revederii, e un potpuriu al bătăilor inimii, o senzațională muzică a sufletului blajin. Rescriu fiecare gest, e un impresionant „curcubeu” al tandreții, o lume a florilor de pe pajiștea vieții. În îmbrățișarea culorilor te-am regăsit în sinele iubirii, femeie cu chip de înger, te-am aflat în fiecare emoție, în fiecare sărut, așa te-am oprit în brațele respirației de mâine.
– Ce mi-aș mai putea dori?
– Încă o zi și, încă o zi și…
Zâmbesc și… iubesc tot ce mă înconjoară, soarta îmi surâde într-o altă dimineață din capricioasa primăvară. În căsuța cochetă, cu suflet de nemărginire, îmbrățișarea lacrimilor de fericire desenează în memorie clipele ce nu pot fi descrise-n cuvinte. Sărutul este mistuitor, buzele sunt nesătule de gustul iubirii, obrajii sunt precum bujorii din grădina viselor, tabloul pasiunii este înrămat în destin. Trupurile ard și dansează flăcările senzualității, e atâta imaginație în puterea dragostei încât șoaptele își vorbesc.
– Știi ceva, bărbatul meu din fotografia inimii?
– Te-am iubit înainte de a te cunoaște…!
E dimineață, soarele plăpând îmi atinge obrajii „rozalii”, așa cum spune femeia timpului prezent, lacrima de dor îmi șoptește ceva din visul nevisat : „îți simt lipsa, coconul meu discret”. În cuprinderea speranței mă hrănesc, ca de fiecare dată, cu alintul cuvântului și poposesc pentru alte clipe în aduceri aminte…
– Mulțumesc, Doamne, te prețuiesc, lacrimă de dor…!
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
