Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
M-am născut pentru a trăi emoția, libertatea de a fi Eu însuși, originalul Eului, nu copia unui Eu
Pe coperta timpului dăruiesc un autograf noului început de roman, e pictat cu penelul minții, e „desenat” cu penița înmuiată în cerneala lacrimilor de dor, e scris cu fantezia unui scorpion nonconformist. E primul eseu dintr-un carusel al Eului rebel, face parte din mine, din povestea vieții pline de iubire.
– Cine sunt Eu pe tabla de șah a existenței?
– Ei bine, un simbol al cuvântului, o sculptură într-un copac al vieții, un timp…
Mă hrănesc cu iubire, scriu prin harul ei, sunt o particulă dintr-o fire, un ecou dintr-o (ne) murire. Sunt bobul de nisip din clepsidra timpului, din curgerea unui Eu, o trecere liniștită printr-un curcubeu. Trăiesc fiecare culoare, sunt în fiecare cuvânt și mă știu prin ruga către Cel Sfânt. Odihnit pe umărul cerului mă închin Bunului Dumnezeu și-i sunt recunoscător pentru dragostea Lui, pentru tot ce-mi dăruiește în câmpia vieții. Reverență pentru femeia destinului, pentru mâna care mă ține strâns legat de ciclul ireversibil al vieții. Dinspre ne nimeni spre mine emoția îmi spune pe nume, e chemarea care vine în pași de dans spre nonconformistul din astă lume.
– Cine-mi este partenera de dans?
– Viața, femeia din simplitatea prezentului Eu.
Pe prispa destinului e primăvară de-a binelea, trăiesc cu smerenie Sărbătorile Pascale și le rescriu pe pânza sufletului. Te chem în culoare, te pictez în nuanțele pastelate ale anotimpului iubirii, e hora din „bătătura” casei din poveste. Împreună vom sta pe banca zorilor și vom depăna amintiri din trecerea noastră, totu-i precum o elegie, un clinchet de clopoțel.
– Îți mai amintești de întâiul sărut sau de prima „lecție” de dragoste pe care am învățat-o într-o zi de Mai?
– Cum aș putea să uit focul inimii, jarul trupului, bucuria momentului, nonconformist rebel…!
Mi-a plecat gândul într-o călătorie (ne)imaginară, parcă a fost ieri, într-o vară legendară, într-un concert al florilor de câmp dintr-o coroniță legendară. Privesc fotografia momentului, sărutul clipei e încrustat pe inima-mi fragilă, lacrima sensibilității a rămas, pentru totdeauna, gaj pe sufletul bonom. Câtă fantezie poate fi în sufletele pereche, în divinele poezii…! Pe geana înserării îmi e dor de mine din vremurile apuse pe la chindie.
– E melancolia primăverii sau nostalgia verii?
– Nici nu știu ce să-mi răspund, am trecut dincoace de mine, sunt dincolo de legământ.
Alerg și tot alerg spre brațele flămânde de pasiune, doar ele știu jocul dragostei, refrenul melodiei de amor. Din când în când mă opresc și admir pozele clipelor, e un album al sensului, al consensului, al dragostei împărtășite într-o primăvară a florilor. Undeva departe e atât de aproape, visul e vis, lumea noastră e însăși povestea mea și a ta, noi suntem ca să fim o poezie dintr-o întâlnire a bucuriei cu o splendidă armonie.
– De unde-mi vii, emoție din elegii?
– Din suflet de poet cu fire albe-n păr, cu vise argintii…!
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
