TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Ziua Veșnic-națională a României

  Tableta de astăzi, calendaristic vorbind este așezată între două sărbători care mărturisesc, una în particular, iar cealaltă în mod excepțional, măreția poporului român în istorie. Astăzi, în momentul când îmi scriu tableta îl prăznuim pe binecredinciosul și sfântul voievod Ștefan cel Mare, cel care a răsărit din Suceava să slujească pe Cel ce este Răsăritul cel de Sus. Ne închinăm înaintea icoanei lui, a aceluia care a luptat toată viața pentru neînchinarea ținutului Moldovei la nicio altă credință decât credința ortodoxă, credința în Iisus Hristos, Dumnezeul-Om cel înviat din morți. De aceea a și construit atât de multe biserici… Ca să arate că doar credința în Dumnezeu a dat românilor din ținutul Moldovei putere să lupte. Și ce putere! Victoria de la Podul Înalt uimește până la sfârșit orice școală militară și orice strateg militar. De aceea papa Sixtus al IV–lea l-a numit „Atlet al lui Hristos”. Mai târziu, încercând să aducă binemeritatul tribut pe care Occidentul trebuie să-l aducă țării noastre pentru că în vremurile de demult l-a apărat de invaziile otomane, papa Ioan Paul al II-lea a încurcat locurile și lucrurile, a spus că țara noastră este „Grădina Maicii Domnului”, ori asta nu-i adevărat. „Grădina Maicii Domnului” e muntele Athos… Și a construit sfântul voievod multe biserici pentru a veni și înaintea uneia dintre pasiunile celor din ziua de azi care nu cred. Le-a construit ca aceștia să le numere… 

   Pornind de la această sărbătoare națională ajungem la sărbătoarea de mâine care este totodată ZIUA VEȘNIC-NAȚIONALĂ a României și anume, fiecare a doua duminică de după Praznicul Rusaliilor, duminică închinată prăznuirii și cinstirii tuturor sfinților români. Duminica sfinților români cuprinde întreaga istorie a țării noastre de la început până în veșnicie.

   Mâine, împreună fiind cu toți sfinții, prăznuim și cinstim tot ceea ce este românesc și veșnic-românesc. Credința, cultura și limba română… Mai degrabă mâine ar trebui să poarte ia și cămeșa portului tradițional cei care le-au purtat pe 24 iunie, căci sunt mulți sfinți români care au intrat în rai îmbrăcați în straie tradițional-românești. Mă gândesc acum la mucenicii țăranii din Transilvania care s-au săvârșit în temnița Kufstein din Viena. Pe aceștia cred că i-a întâmpinat nu Sfântul Apostol Petru cum se obișnuite să se spună în unele povești scolastice, ci i-a întâmpinat Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Duminica Sfinților Români ar trebui să fie prilej de sărbătoare în întreaga țara, nu doar în biserici. Ar trebui prezentate, predate și arătate faptele și lucrările acestora căci acestea i-au înălțat deasupra timpului și vremurilor și au făcut România Mare și la propriu și la figurat. Oameni ca și noi, ca oricare, oameni care au luptat să păstreze România tradițională și autentică. Un privitor cinic ar spune că aceștia, mai ales sfinții mucenici români au pierdut bătăliile, dar privitorul onest vede că sfinții români au câștigat războiul cu timpul, cu vremurile. Au trecut din timp în veșnicie, iar viețile și faptele lor, nu sunt doar despre ”vremea aceea” ci și despre „vremea aceasta”. Ne place să sărbătorim limba română și bine este, dar de ce să nu-i sărbătorim și pe cei care slujind în biserică lui Dumnezeu și oamenilor s-au străduit să tipărească cărți în limba română, într-o vreme în care în Transilvania tot ce era românesc trebuia să dispară sau să fie uitat? 

   De aceea, Duminica Sfinților Români este ZIUA VEȘNIC-NAȚIONALĂ a României pentru că dincolo de faptul că această zi ne leagă pe noi ca popor de Izvorul Veșniciei, ea este totodată și pagina de istorie autentică a poporului român, exact cum a fost de-a lungul timpului. Cu bune și mai puține bune, cu căderile și ridicările noastre… Faptul că această duminică ar trebui sărbătorită la nivel național, că ar trebui să facem din sfinții români port-drapel nu ar însemna o răsplată a noastră adusă lor, pentru că pe ei i-a răsplătit deja Hristos. După ce răsplătește Hristos, omul nu mai are ce să adauge… Ar trebui să tratăm duminica sfinților români ca zi națională pentru noi și a noastră onoare. Renegarea sfinților, scoaterea icoanelor cu chipurile lor din școli sau alte spații publice și exilarea lor în „spațiul privat” nu este nimic altceva decât renegarea trecutului nostru ca popor, o cinică formă de măsluire a istoriei. De exemplu, într-un muzeu al limbii și culturii române, lângă cartea cu poeziile domnului Eminescu va sta mereu – fie că le convine unora sau nu – „Tetraevanghelul” diaconului Coressi, prima carte scrisă în limba română, carte ce cuprinde cele 4 sfinte evanghelii ale lui Iisus Hristos Dumnezeul-Om. 

   Duminica sfinților români e clipa românească din veșnicie…

 

Ion  Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.