În urmă cu trei zile, la 11 noiembrie, a fost ziua bunicului meu din partea tatălui, adică ziua sărbătoririi Veteranilor de Război. Bunicul a luptat pe front în timpul celui de-al doilea război mondial și a luptat până a ajuns în munții Tatra din Cehoslovacia. Acolo a fost rănit la cap de o schijă. A fost salvat în urma operației făcută de un medic neamț. După ce s-a recuperat s-a întors în România alături de camarazii de război pe jos.
Această zi de cinstire a tuturor ostașilor români care au luptat pentru patrie a fost instituită prin Legea nr. 150/2014. A fost aleasă ziua de 11 noiembrie din două motive. Primul motiv îl constituie faptul că la data de 11 noiembrie 1918, la ora 11, a fost semnat armistițiul care punea capăt Primului Război Mondial. În urma semnării armistițiului, țara noastră a putut să înainteze firesc spre Marea Unire înfăptuită la 1 decembrie. Al doilea motiv îl constituie faptul că în ziua de 11 noiembrie 2003 a murit sublocotenentul Iosif Silviu Fogorași, primul soldat român decedat pe frontul din Afganistan.
A fost ziua lor, a eroilor care au luptat pentru patrie, dar anul acesta nu au fost cinstiți cum se cuvine. Din motive pandemice… De la centrul de comandă nouă ni se transmite să stăm cât mai mult timp în case, să evităm deplasările care nu sunt imperios necesare. Nu s-a luat în calcul că deplasarea oamenilor la monumentele eroilor în ziua de 11 noiembrie este mai mult decât imperios necesară. Unde am fi fost dacă soldații români ar fi spus în 1917: „Nu ieșim din tranșee că e periculos, putem fi împușcați de inamic!”? Poate că nici nu mai eram acum…
Aș fi putut să scriu mai multe despre cinstirea și comemorarea eroilor și veteranilor de război români și nu din punct de vedere istoric, ci practic, ca urmare a experienței pe care am dobândit-o în cadrul Asociației NEAMUNIT Târgoviște, unde, împreună cu câțiva prieteni, în ultimii 4 ani am recondiționat 10 monumente ale eroilor din județ. 10 monumente în 4 ani nu e mult, dar când le recondiționezi tu… Poate că o să revin cândva asupra subiectului. Până atunci puteți viziona fotografiile de pe pagina de Facebook a Asociației NEAMUNIT Târgoviște.
În toată această perioadă în care eroilor români nu li se acordă cinstea și onoarea cuvenită, văd totuși o parte luminoasă, parte care vine din Biserică, unde eroii nu sunt amintiți doar la zile cu dată fixă, ci în fiecare zi. În fiecare zi la Sfânta Liturghie se rostește: „Pe eroii, ostașii români căzuți pe toate câmpurile de luptă pentru apărarea patriei, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa!”. Amin! Aceasta este atitudinea corectă cu privire la eroi, cinstirea și comemorarea lor să fie o grijă constantă și un lucru prioritar.
În continuarea tabletei vreau să scriu despre încă o parte a statutului de erou de război, parte care am văzut că lipsește la noi în țară, dar care este bine definită în țările occidentale. Ceilalți eroi de război care au servit patria în timpului războiului sunt animalele. Știu că poate sună atipic să spui că un animal a servit patria, dar vizionând aseară pe Viasat History documentarul „Animale în război”, am realizat că treaba este cât se poate de serioasă. Da, putem afirma cu tărie că în vremea nenumăratelor războaie purtate de-a lungul istoriei și animalele și-au servit patria. Mai ales caii… Documentarul de pe Viasat History este de-a dreptul cutremurător și arată o imagine a eroului de război la care poate că nu ne-am gândit niciodată. Toate necuvântătoarele care au participat la război sunt prezentate în documentar. De la porumbeii voiajori, care duceau mesaje dintr-un capăt al altuia al frontului, până la elefanții care cărau arme și muniție. Iar caii, după cum este menționat în documentar, au fost cei mai expuși în timpul bătăliilor. De aceea, în ceremoniile de după război în care au fost decorați cai, medalia li se atașa pe căpăstru, în frunte, pentru că așa au fost și ei în timpul multor războaie. Tot timpul în frunte, în linia întâi… Și nu doar cai au fost decorați, chiar și canari, în timpul Primului Război Mondial erau folosiți la detectarea emisiilor de gaze din aer sau din subteran. Pe medalia animalelor decorate stă scris: „We also serve/Și noi servim!”.
În majoritatea țărilor occidentale există măcar un monument al animalelor care au participat la război, atât pe front cât și în spatele frontului. Cel mai cunoscut monument de acest fel este cel din Hyde Park, Londra, dezvelit în noiembrie 2004. Descrierea lui este cât se poate de sugestivă: „Multe și variate animale au fost angajate să susțină forțele britanice în război și campanii de-a lungul secolelor, iar milioane dintre ele au murit. De la porumbei la elefanți, toate au jucat un rol cheie în timpul războiului. Contribuția lor nu trebuie uitată niciodată!”.
Nu ar fi rău dacă și la noi în țară ar fi înălțat un astfel de monument. Nu or fi existat în armata română de-a lungul istoriei elefanți sau canari, dar cai au fost mulți. Mai există și azi, dar sunt folosiți doar la parade. Construirea unui monument al cailor de război în România poate fi o utilă pagină de istorie, din care generațiile viitoare pot învăța că înainte de paradă a fost linia frontului, acolo unde ostașul român s-a avântat călare pe cal. Așa a început Mihai Viteazul la 13 noiembrie 1594 războiul otoman, călare pe cal… „Că mi-e murgul cam nebun / Trece Oltu’ ca pă drum!” – Balada lui Iancu Jianu…
ION COSMIN BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.