Tableta de astăzi stă, toată, sub semnul entuziasmului și al bucuriei. Astăzi citiți cel de-al o sutălea articol scris de mine. Aplauze! Cum ar spune Paul Goma: 100 de articole nu-s multe, dar când le scrii tu…
Acest moment aniversar mă face să mă gândesc la momentul când a fost publicată prima carte a lui Alexandr Soljenițîn, „O zi din viața lui Ivan Denisovici”, fix în bârlogul Fiarei Comuniste, carte care a cutremurat pentru prima dată regimul al căror lideri și membri credeau că nu se va sfârși niciodată. Lovitura decisivă i-a dat-o tot Soljenițîn când și-a sunat prietenii din Franța și le-a spus: „Publicați Arhipelagul!”. Bineînțeles că nu mă compar cu Soljenițîn – eu cu prietenii mei nu mă compar niciodată – dar paralela dintre începutul meu ca scriitor de texte în Gazeta Dâmboviței și opera lui Soljenițîn era inevitabilă. Nu aveam cum să o ocolesc, mai ales că multe dintre tabletele pe care le-am scris, aproape majoritatea, s-au bazat pe lucrarea acestui om care a scurtat cu cel puțin 50 de ani istoria regimului comunist.
Mulțumesc tuturor celor care citind-o, ați ajutat „Tableta de sâmbătă” să crească atât de mult încât eu nu mai sunt nevoit să o promovez, să o recomand. Cititorii fideli, când o deschid, știu că or să citească un text în care nu există niciun clișeu, nicio aflare în treabă și niciun pic de limbaj de lemn.
Întotdeauna „Tableta de sâmbătă” a fost actuală și mai promptă chiar și decât trenurile din Japonia. Am scris atât despre lucruri care s-au întâmplat de mult în istorie, cât și despre – cum spunea bunul meu prieten, Aureliu Steinhardt – chestiunile arzătoare ale zilei. Asta am vrut să fac de la început, de când am început să scriu… Să împletesc istoria cu actualitatea. Trag nădejde și sper din tot sufletul că am reușit să fac asta.
V-am spus că paralela cu publicarea primei cărți a lui Soljenițîn era inevitabilă. „O zi din viața lui Ivan Denisovici” a fost publicată în revista Novy Mir, care în limba rusă însemnă „Lumea Nouă”, iar eu, acum, în preajma publicării celui de-al o sutălea articol, am început să citesc cartea lui Aldous Huxley: „Minunata lume nouă”. Teribilă carte! Carte care, ciudat și paradoxal, nu am văzut să fi fost citată în Piață, deși în Piață se striga că trăim vremuri orwelliene. Dar cine știe, poate că liderii și influencerii n-or fi auzit de ea… E vreme!
Cu adevărat trăim într-o lumea nouă. Rămâne de văzut cât de minunată va fi. Cert e faptul că „Tableta de sâmbătă” va fi aici, exclusiv în Gazeta Dâmboviței. Cât timp o vrea Dumnezeu.
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.