TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Spălatul pe mâini ca strategie politică

„Nu îmi e frică de omul care exersează 10.000 de lovituri. Îmi e frică de cel care toată viața exersează o singură lovitură.” – Bruce Lee

Gata starea de urgență, acum am trecut în cea de alertă. Am trecut și nu încă. Totul e în ceață. Deși se știa încă de mult timp că după starea de urgență se va trece în cea de alertă, autoritățile nu au fost în stare să formuleze un text clar, coerent și mai ales, simplu, care să fie înțeles de tot omul, prin care trecea de la urgență la alertă, să fie una lină și care să nu genereze nici cea mai mică contestație sau dezbatere. Am văzut politicieni din tabăra aflată la putere care atunci când erau întrebați despre noua situație, își începeau răspunsul cu un „ă…”, pronunțat luuung și apăsat, urmat de un „da…”.  Da, ce? Cei din cealaltă tabără, opoziția cum ar veni, aruncă cu acuze la adresa Guvernului. E un fel de ping-pong virtual cu păreri despre reglementări sau legi, care se lovesc din când în când de Constituția României și ricoșează la întâmplare în cetățeni. Totul e o ceartă continuă. Se merge pe principiul: „Nu contează ce spui, important e ca nu care cumva să-i lași pe ceilalți să aibă ultimul cuvânt.” Că acest principiu e autentic s-a văzut ultima dată atunci când purtătorul de cuvânt al PSD a spus că lui Marcel Ciolacu i s-a făcut rău din cauza lui Klaus Iohannis. Asta nu-i de noaptea minții, e de întuneric la amiază…

E haos! Iar haosul acesta nu e o gaură, o prăpastie, un hău… E o scară pe care cei din cele două tabere se cațără încercând să păstreze puterea sau să preia puterea. Sub pretextul „lupta împotriva Covid 19”,  fiecare tabără se pregătește de fapt pentru viitoarele alegeri. Asta e părerea mea. Văd deja pliantele electorale în care unii vor spune ce bine au gestionat ei problema pandemiei în România, iar ceilalți vor  tipări în ale lor pliante ce prost a gestionat Guvernul situația. Lupta împotriva pandemiei a fost transformată în luptă politică între găști. Boala și moartea sunt folosite în scop electoral.

Președintele și-a exprimat regretul pentru decesul celor răpuși de virus, dar imediat nu uitat să justifice aceste decese cu vechiului clișeu ”greaua moștenire”. L-ați mai auzit, îl auziți și îl veți mai auzi până la sfârșitul lumii. Asta face politicianul român. Doar p-asta cu „greaua moștenire” o știe. E ca în cazul lui Arjen Robben, fotbalist olandez… Jucător de picior-stâng cu execuții uimitoare, a început la un moment dat să fie ironizat că el nu știe decât o fentă, un singur fel de finalizare: fentă spre interior din banda stângă, apoi șut cu stângul la colțul lung, de obicei în vinclu. Sute de goluri a marcat astfel. Contestărilor Robben le-a răspuns simplu: „Dacă fenta e bună de ce să o schimb?”. Așa și cu politicienii noștri. Au văzut că fenta cu „greaua moștenire” e bună, că lumea crede în ea, așa că o folosesc de fiecare dată când vine vorba să își asume vreo responsabilitate. Niciodată nu sunt de vină ei, ci ceilalți dinainte.

Politicienii sunt artiști desăvârșiti în spălatul pe mâini, dar nu în scop igienic ci în scopul de a se descotorosi de orice responsabilitate. Maeștri ai dezvinovățirii. Pentru abuzurile făcute de unii agenți de poliție, ministrul de interne a venit și s-a spălat pe mâini în fața poporului și a spus că de vină e tinerețea agenților de poliție și faptul că aceștia – agenții grabnici dătători de amenzi – aveau doar 6 luni de pregătire. Dar oare, atunci când acești tineri agenți au fost trimiși în misiune pe teren, nu se știa situația lor? Nu se știa că sunt doar  niște tineri cu doar 6 luni de pregătire? Ba se știa, și cu toate acestea au fost trimiși în misiune. Ăsta-i felul de a gândi  al politicianului român. Niciodată nu e vina noastră, ăsta-i mottoul vieții lor. Și nu de ieri de azi. Vi-l aduceți aminte pe ministrul de interne de pe vremea când Partidul Național Liberal era înfrățit cu „Ciuma Roșie” ? După tragedia din Munții Apuseni, acesta a spus, nici mai mult nici mai puțin decât: „Îmi pare rău că accidentul s-a produs în timpul mandatului meu.”

Acești oameni ne îndemnă pe noi cetățenii la empatie și solidaritate. Ei care sunt solidari și empatici doar cu interesul de gașcă. Și nici când sunt prinși asupra cuvântului spus nu cedează. Că doar sunt maeștri, v-am spus. Tot timpul au la ei replica: „N-am spus  asta…;     n-am spus așa, am fost înțeles greșit, altul era contextul…”.

Ăsta-i politicianul român. Cel care tot timpul exersează și folosește o singură „lovitură”: „Nu eu, greaua moștenire!” Așa a fost, așa este, așa va fi mereu….

 

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro