TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – România și românii în Europa

De  fiecare dată când se aduce în discuție discriminarea și ura cu care sunt tratați unii români de către unii străini și unele instituții din alte țări europene, îmi vin îmi minte cuvintele pe care mi le-a spus un englez, Peter, despre România.

Acum 3 ani am început să joc Sniper Elite 4. La un moment dat, Warren, un tânăr din Bristol, m-a întrebat dacă nu vreau să intru în grupul  de jucători pe care el îl conducea. Am acceptat invitația lui și astfel am devenit [cc] Lord Commander – acesta fiind id-ul meu pe platforma de jocuri online, STEAM. Și, contrar a ceea ce se spune de obicei despre a te juca jocuri cu împușcături, am învățat foarte multe lucruri  și am purtat discuții foarte interesante în timp ce mă jucam. Ba chiar mai mult, după un an de jucat împreună cu noii mei prieteni, am reușit să scriu două povești în engleză, povești care după ce le-am postat pe site-ul comunității, mi-au adus primul „standing ovation” din viața mea. Apoi, am mai primit multe astfel de momente în cadrul Asociației NEAMUNIT. Spun asta, nu ca o laudă, ci pentru a sublinia faptul că sunt conștient de responsabilitatea pe care o port. Că mi s-a dat mult și mult mi se va cere…

Într-o zi, pe team-speak, eram doar eu și Peter și, pentru mine, fiind începutul vremii ca nou membru al grupului, Peter m-a întrebat de unde sunt. Când i-am spus că sunt din România, Peter mi-a spus niște cuvinte care m-au înmărmurit: „Ooh, România! Voi ați apărat Europa de turci!”. Am simțit în acel moment cum pentru mine, personal, toate etichetele negative pe care auzisem că le-au spus străinii despre români și România au fost șterse pentru eternitate. Cuvintele lui Peter din Brighton m-au făcut să îmi dau seama de un lucru și anume că, atunci când vreau să le vorbesc unor străini despre România, nu trebuie să mă rezum la ceea ce cred eu că le este la îndemână străinilor, de exemplu, Nadia Comăneci, Hagi sau Simona Halep, ci că să merg și mai la adânc și să scot de acolo lucruri, fapte, întâmplări și oameni care au făcut cinste poporului român nu doar în ultimii zeci de ani, ci de-a lungul întregii istorii. Și slavă Domnului, pentru astfel de momente am la îndemână nenumărate exemple și o bibliografie pe măsură. 

Acest demers de a vorbi despre momentele sau românii care au făcut ca România să strălucească de-a lungul istoriei nu e unul absurd, nici fantezist, care ascunde gunoiul sub preș, ci este un demers al echilibrului, echității și cinstei. Nici nu vrea să spun că suntem buricul pământului și leagănul civilizației, dar nici nu permitem să fim considerați tot timpul paria și exemplul negativ. Vorba lui Petre Țutea: „Poporul român nu e cu nimic inferior niciunui  alt popor. Că nu avem un Goethe, dar avem un Eminescu…”.

Dostoievski spunea: „Pentru a judeca un popor și forța lui spirituală nu trebuie ales momentul când acel popor cunoaște momente de abjecție, ci trebuie să judecăm acel popor potrivit gradului de măreție și spiritualitate la care s-a ridicat sau se va putea ridica când îi va veni momentul potrivit.” Aceste cuvinte le-aș lega acum de un moment care face parte, în special, din istoria orașului Târgoviște, moment a cărui dată de aducere aminte se apropie. Este vorba de „Atacul de noapte de la Târgoviște”. Noaptea de 16 iunie a anului 1462 a fost un moment de măreție la care s-au ridicat românii conduși de Măria Sa, Vlad Voievod Drăculea. Un moment de sublimă și măreață ridicare. Să te ridici împotriva lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, într-un moment în care cancelariile europene de la acea vreme credeau că împotriva sultanului nu se mai poate lupta, singura soluție rămânând cea a negocierilor, reprezintă un moment de ridicare în sensul celui menționat de Dostoievki, moment pe care l-au înfăptuit românii sub conducerea lui Vlad Basarab al III-lea. „Atacul de noapte de la Târgoviște” este un eveniment istoric pe care nu trebuie să îl uităm, mai ales aici, la Târgoviște. Marți seară, dacă ieși la plimbare prin oraș, treci și pe la statuia lui Vlad din Parcul Chindia sau pe la cea de vis-a-vis de Muzeul de Artă și lasă o candelă aprinsă, să le lumineze calea celor care, noaptea, au pornit atacul de apărare a țării împotriva celor care veniseră să ceară pământ, apă și copii…

Cinstirea amintirii „Atacului de noapte de la Târgoviște” are valoare educativă, căci reperele, fie ele istorice, morale, culturale sau sportive au calitatea de a nu-și pierde niciodată valoarea, iar puterea motivațională pe care o pot propaga este uriașă. Un adevărat „influensăr” se va folosi tot timpul de acestea, pentru că nicăieri în lumea nu există generație spontanee, ci tot timpul, între generații va exista o succesiune, iar responsabilitatea noastră, a celor de azi este aceea a transmite mai departe. Și noi cei de astăzi, avem ce transmite mai departe, pentru că România nu înseamnă doar corupție…

După discuția avută în acea zi cu Peter, eu știu ce am de făcut în contextul acesta al subiectului „România și românii în Europa” și cred cu tărie, că fiecare poate găsi în România un reper care să îl motiveze în viață. Cunoscând și legându-ne de momentele de măreție de care de atâtea ori a dat și încă dă dovadă poporul român, putem pune început bun în orice activitate pe care o întreprindem.