TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – România Olimpică

Vara aceasta, mai exact, între 23 iulie și 8 august ar fi trebuit să asistăm la disputarea Jocurilor Olimpice găzduite de Japonia, la Tokyo. Dar din cauza pandemiei acestea au fost amânate pentru la anul. 20 21 cum ar spune o doamnă… Apropo de asta, s-a făcut mare caz când doamna a pronunțat greșit numărul anului curent. S-a spus că acea greșeală a dat măsura incompetenței pe-se-di-steee… Dar l-ați auzit și pe actualul domn prim-ministru cum pronunță numărul total al angajaților din România? Căutați videoclipul pe net și ascultați, râzi cu lacrimi sau te iei cu mâinile de cap. Dar să lăsăm aceste detalii care țin de absurdul și inutilitatea luptei politice și să ne întoarcem la Jocurile Olimpice, adică la excelență. Jocurile Olimpice reprezintă culmea întrecerilor sportive sau, cum spunea Pindar, olimpismul este pentru sport ceea ce este cultura pentru umanitate. Nu întâmplător Pindar le-a asemănat cu cultura, pentru că Jocurile Olimpice fiind atât de complexe și chemând la întrecere sportivi și atleți din toate țările mapamondului reprezintă Marea Agoră în care fiecare popor își manifestă cultura. Olimpiada este sărbătoarea tuturor popoarelor, este atât de cuprinzătoare și are o dimensiune atât de sărbătorească, încât cu adevărat chiar și simpla participare reprezintă o performanță. Nici măcar Marele Campionat Mondial de Fotbal nu se ridică la nivelul Jocurilor Olimpice. În fotbal, după cum spunea Diego Simeone,  antrenorul echipei Atletico de Madrid, „nu e important să câștigi, ci e singurul lucru care contează”, pe când, la Jocurile Olimpice rămâne valabil până la sfârșit dictonul, important e să participi. Din prezența tuturor țărilor la Jocurilor Olimpice  trebuie să înțelegem că nu există niciun popor superior altuia, ci fiecare popor își are valoarea sa de necontestat și că niciun popor nu trebuie să se simtă inferior altuia, ci trebuie să se manifeste și să performeze cu mândrie, cu ceea ce are și cu ceea ce îi este specific.

Subiectul „Jocurile Olimpice” este un bun prilej pentru a ne conștientiza puterea și valoarea noastră ca țară prin țări și popoare, printre popoare. Mai ales acum în plină campanie electorală în care discursurile celor care vor să fie aleși sunt din ce în ce mai pline de „să fim ca olandezii, ca belgienii, ca elvețienii…” sau mai știu eu ce alte popoare europene. Sărmanii… Nu știu, nu își dau seama în ce țară trăiesc. Am mai spus-o în alte editoriale și o repet, nu sunt naiv, nici idealist, nu cred că suntem buricul pământului și nici că Sarmisegetusa reprezintă leagănul civilizației, dar nici nu primesc să vină cineva care să îmi spună că trebuie să fim ca… nu știu, să zicem, francezii. Am evitat să spun ca „nemții”, pentru a elimina din start orice legătură cu politica. Îmi e atât de silă de polemicile din rațiuni politice de nu vă vine să credeți… Nu trebuie să ajungem la nivelul niciunei altei țări, trebuie să fim noi înșine, să încetăm cu dezbinarea. Dacă e vorba de a ajunge la un anumit nivel, atunci îi provoc pe cei care spun că suntem ultima țară dintre țările europene să îmi spună când vreodată a atins vreo altă țară europeană  nivelul nostru de la Olimpiada  din  2000 de la Sydney?  „Doamnelor și domnilor, vă rog să vă ridicați pentru Imnul Național al României!”, anunța atunci crainica stadionului olimpic din Sydney. „Deșteaptă-te române” a început să răsune din stația de amplificare a sălii și sfântul nostru tricolor a început să se ridice. Numai că nu era un singur drapel al României, ci trei, podiumul de după proba de gimnastică-individual compus era ROMÂNESC. Andreea Răducan, Simona Amânar și Maria Olaru uimeau întreaga lume. Atât de buni suntem, atât de capabili suntem ca popor încât, dacă tot se insistă pe puterea exemplului, atunci să știți, putem spune că suntem un exemplu pentru alții. Chiar suntem! După excelența românească de la Sydney, Comitetul Olimpic Internațional a schimbat regulamentul, au hotărât ca, de atunci înainte, maxim două sportive din aceeași țară se pot califica într-o finală de individual compus. Le-a fost teamă că ne întoarcem peste 4 ani și iar luăm toate medaliile… Suntem buni, resurse avem, nu ne mai rămâne decât să fim oameni. Știu, sună filosofic, dar e atât de simplu precum sună. Soluția, dezvoltarea nu ține de a fi de dreapta, de stânga… de sus, de jos… Să fim oameni, să renunțăm la orice formă de dezbinare. Iar peste uriașele performanțe olimpice din istoria sportului românesc care reprezintă pentru totdeauna un exemplu că nu suntem inferiori niciunui alt popor, pentru mine personal, se situează în atitudinea sportivelor din lotul de spadă de la Campionatul European din 2011. Dacă o să mă întâlnesc vreodată cu Ana Maria Brânză Popescu o să îi sărut mâna. Nu pentru felul în care mânuiește spadă în competiții, aducând glorie României, ci pentru gestul pe care l-a făcut cu mâna către colegele de echipă. După primirea medaliilor de aur, la momentul intonării imnului, Ana Maria nu a suportat, nu a zis, las’ că merge și așa, le-a îndemnat pe celelalte fete din echipă să coboare de pe podium. DJ-ul greșise imnul… Vă recomand să căutați pe internet acel moment.

ION  COSMIN BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.