A fost cald toată săptămâna, parcă să accentueze și mai mult importanța summitului de la Glasgow unde s-a discutat despre încălzirea globală. Președinți de stat, oameni politici și chiar influenceri, în două cuvinte, bogații pământului s-au strâns laolaltă să discute și să stabilească cum ei și numai ei vor salva Planeta de poluare, încălzire globală și alte cataclisme naturale. Cazul e ca și rezolvat, n-are ce să mai fie rău, are ce să fie bine…
În țară, s-a discutat și nu puțin despre momentul „haina întinsă pe masă” în timpul marilor discursuri susținute de oameni liberi, bine hrăniți și sătui. Toți au comentat momentul din perspectivă vestimentară și din a ceea ce trebuie să faci și ce nu la o mare adunare internațională. Toți s-au pripit… Spun asta pentru că, în materie de codul vestimentar care se aplică la o adunare internațională, eu sunt expert. Am învățat asta nu din vreun verdict sau de la vreun stilist vestimentar ci tocmai de la Academia Nobel. Îi scria prietenului meu Alexandr Soljenițîn ce și cum să poarte la gala decernării Premiilor Nobel. Papion, frac, sacou, când să se ridice, cât să vorbească etc… Apropo de Soljenițîn, se apropie cea de-a 6-a conferință pe care o s-o susțin în cinstea lui. Mai multe detalii, mai târziu, cu altă ocazie. Probabil, la conferință o să port o pufoaică. Așa a răspuns el Academiei Nobel care îi zicea de frac și papion: „Nu pot să vin cu pufoaica de lagăr?” Am mai menționat asta și o să o mai repet de-a lungul anilor, cât o vrea Dumnezeu, să se vadă și cunoască cine a fost Soljenițîn, omul, nu doar cartea- Arhipelagul Gulag. Dar să revenim la omul și haina întinsă pe masă… Văd în acest moment unul de mare inspirație, prin care s-a vrut să se arate că încălzirea nu-i ceva doar pur teoretic, ci ea există și acționează chiar și în locul în care mințile cele mai luminate s-au adunat pentru a termina cu ea odată pentru totdeauna. Un moment de o mare încărcătură simbolică, mai rar vezi așa ceva…
Acum că problema încălzirii globale a fost rezolvată, să revenim pe meleagurile noastre. Toate-s la fel, fix cum le-am lăsat săptămâna trecută. Mai că îmi vine să mă plagiez și să dau copy-paste la ceea ce am scris în ultima parte a tabletei de săptămâna trecută. I-am spus cuiva mai de demult că tableta de sâmbătă e mai actuală decât un breaking news și mai promptă chiar și decât trenurile din Japonia… Așadar negocierile trebuie să fie să fie luate de la capăt, un alt nume trebuie să fie propus, apoi desemnat, apoi votat în Parlament ca noul sau vechiul, cine mai știe, premier al României. Maxim mi-a plăcut ce a spus un politician la începutul crizei guvernamentale: „Propunerea noastră pentru postul de prim-ministru și în care avem deplină încredere este domnul… Altă propunere nu avem!” Nu am dat numele persoanei nominalizate pentru că nu asta e important în răspunsul dat, importantă e tenacitatea și devotamentul care izbucnesc din respectivul răspuns. Mi-a adus aminte de răspunsul pe care Lyanna Mormont, personaj din Cântec de gheață și foc, l-a dat în momentul în care i s-a cerut să plece genunchiul în fața celui care pretindea că este regele celor 7 regate: „Insula Ursului nu cunoaște decât un singur rege, pe Regele din Nord, iar numele lui e Stark”. V-am spus că Urzeala Tronurilor e cel mai „ca în viață” serial din toate timpurile. Și cel mai „ca în politică” nu mai zic…
Premier să avem, că în rest vom avea de toate. Progresul, dezvoltarea, creșterea economică și nu mai știu câte sute de milioane de euro din PNNR ne așteaptă să avem parte de ele și să le cheltuim. E o sumă de-a dreptul uluitoare, de aceea am și uitat numărul care ne-a fost transmis nouă, poporului, că pentru noi este. Mai bine i-ar fi spus simplu, morman…
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.