TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Predică la „1984 – George Orwell”

„Faceți-mi orice, absolut orice! Da’ nu camera o-sută-unu. Vă rog!!! – 1984, p.169.

În ultimele două editoriale v-am arătat acuzațiile fanteziste cu care opera sistemul comunist împotriva oamenilor. Am văzut că imaginația comunistă lasă cu mult în urmă literatura științifico-fantastică. În afară de imaginație, anchetatorul comunist – după cum ne arată Soljenițîn în ARHIPELAGUL GULAG –  avea la dispoziție și un set standard, foarte simplu, de capete de acuzare, din care nu trebuia  să se obosească decât să extragă unul sau două, aplicându-le pe oameni ca pe niște timbre pe plic. Acestea erau: discreditarea Conducătorului; atitudine negativă față de înființarea fermelor colective; atitudine negativă față de Constituția comunistă; atitudine negativă față de o măsură adoptată de partid; simpatie față de Statele Unite etc. Văzând aceste acuzații mai că îți vine să spui că au fost extrase din cartea lui Orwell, „1984”. 

Pornind de la această idee să coborâm un pic în Piață. Aici auzim că „într-adevăr nu mai e comunismul ăla din vremea aceea, dar e tot comunism, e comunismul din cartea lui Orwell, mai dezvoltat, mai total.”

I-auzi! Serios? Mai că îți vine să te întrebi dacă oamenii care au ajuns la această concluzie au citit vreodată „1984”.  Pentru că, deși vedem că Piața era plină și prea plină de mesaje și lozinci care depășeau cu mult încadrarea la „crimăgândire”, totuși, cei care le-au propagat nu au avut nimic de pierdut, de suferit. Poate doar orele cât au stat în Piață. Vă întreb, din nou: ce comunism, ce Minister al Adevărului, ce Poliție a Gândirii ar privi impasibile în timp ce Sistemul e huiduit, blestemat și bălăcărit fără să facă măcar câteva arestări, fără ca măcar să rupă câteva oase? Ce comunism e ăla care nu trimite o echipă la tine acasă să-ți răvășească și casa, după ce ai scris nasoale despre oamenii Sistemului pe rețelele de socializare? Ce comunism e ăla care nu  întreabă măcar odată o mamă: „Unde e fă, banditu’ dă fi-tu? În Piață să dea… Partidului?? Vă ia mama dreacu’!” Așa ceva nu există în zilele noastre, dragilor! Pentru că oricât de hoți și de corupți  ar fi cei care conduc astăzi țara, fie că vă convine sau nu, nu sunt comuniști. Da, știu că mi se va spune că au fost creați de vechiul sistem, dar actualitatea ne arată că ceea ce există acum, niciodată nu poate fi numit comunism. Dacă am fi trăit vremuri ca în „1984” a lui Orwell, Piața ar fi fost golită în 5 minute și accesul în ea ar fi fost blocat pentru veșnicie.

Ați greșit povestea, totuși, azi e despre „Ali Baba și cei 40 de hoți” nu despre „1984”. Când Orwell și-a scris cartea a avut în vedere, în general, modul de operare al unui sistem dictatorial și, în special, a sistemului comunist. Doar în comunismul adevărat, din vremea aceea, a existat Poliția Gândirii și Ministerul Adevărului care pretindeau că pot controla și intra până și în mintea omului. În comunism, instituțiile prezentate de Orwell erau contopite în ceea ce se numea OSO – Comisie specială deliberativă pe lângă Direcția politică de stat. Fără să fie pomenită undeva, nici în Constituție, nici în Codul Penal, OSO s-a dovedit cea mai avantajoasă mașină de tocat, deloc îndărătnică, nepretențioasă și care nu avea nevoie să fie unsă cu legi. Despre ea, deținuților din lagăre le plăcea să glumească: „Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, dar cere… Comisia Specială.” Singură și-a elaborat articole-siglă care-i înlesneau foarte mult anchetele. Acestea erau 12 și pentru a rămâne strict în cadrul cărții lui Orwell, iată cum sună două dintre aceste articole: „KRM – Gândire Contrarevoluționară și VAS – Stare de Spirit Anticomunistă. Gândire și stare de spirit… curat”

Acum, după toate acestea, trag nădejde și sper din tot sufletul că nimeninu va mai săvârși această „crimăvorbire” spunând că trăim vremuri orwelline. Și închei cu o secvență orwelliană întoarsă pe dos… Într-o zi, la Ministerul Adevărului a intrat un tânăr care cerea să i se înmâneze certificatul de luptător împotriva comunismului. Ce bucurie! a spus funcționara de la ghișeu. Iată, atât de tânăr și ai luptat împotriva comunismului. Bravo, bravo, bravo! Ce ai făcut mai exact? Vrem să consemnăm, să te dăm exemplu altor tineri.  Tânărul a răspuns: Păi, am scris M…E  PSD pe facebook.