ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Planeta Kolîma

„Iată Kolîma, Pol al frigului și al atrocității din lagărele comuniste!”  Nu, nu este vorba despre o descoperire astronomică de ultimă oră, ci este vorba despre o părticică a Siberiei, care în timpul regimului comunist a avut niște particularități pe care, după ce le afli, te cutremuri de groază și ți se face frig instantaneu. Ca să înțelegeți că groaza despre care am menționat nu este doar o figură de stil, redau mărturia Evgheniei Ghinzburg, condamnată la deportare în Siberia: „Am fost condamnată la deportare în Siberia. Distrugător a fost pentru mine, pentru toți, nu faptul deportării pe viață. Ne omora adresa – Siberia.”

În primul rând, Kolîma uimește prin dimensiunea ei. Deși este doar o părticică a Siberiei, Kolîma are de două ori suprafața Franței. Oare acesta să fie motivul pentru care mulți istorici francezi – Nicolas Werth, Irina Fringe, Thierry Wolton, Alain Besancon –  care deși „nu au nicio experiență personală cu comunismul” s-au implicat total în demascarea și condamnarea comunismului?

Dată fiind dimensiunea  și poziționarea ei „strategică” – la capătul lumii – Stalin a dat ordin ca în Kolîma să fie construite lagăre de detenție în care au ajuns zeci de milioane de oameni. Printre aceste zeci de milioane au fost și mulți români apucați din Basarabia de gheară comunistă. Mulți dintre cei care au fost deportați în regiunile care alcătuiesc Marea Siberie spun că Stalin nu a folosit camere de gazare pentru că avea timp și Siberia la dispoziție. Când nu a avut timp, a procedat altfel. În 1941 nemții au înconjurat atât de repede orașul Taganrog, tăind toate căile de evacuare, încât la gară, în vagoane de marfă, au rămas deținuții pregătiți pentru evacuare. Ce era de făcut? Că doar nu era să-i elibereze? Nici să-i lase acolo să-i găsească nemții. Au adus niște cisterne cu motorină, au stropit vagoanele și le-au dat foc. Toți deținuții din vagoane au ars de vii…

Distanța de la Moscova la Kolîma se parcurge astăzi cu avionul în 9 ore. Dar în vremea aceea, se parcurgea în 3 luni. Deținuții erau îndesați în vagoane, apoi în cala vaporului „Dalstroi” și aruncați pe pământul Kolîmei. La sosirea primului lot de deținuți în Kolîma nu exista nimic. Doar sălbăticie. Păduri nesfârșite și râuri care se dezghețau aproape niciodată. Așa că, primul lucru la care au fost supuși deținuții a fost să construiască un drum care să străbată o parte din acest ținut sălbatic. Ordinul acesta pare inspirat din ideea lui Hanibal Barca din Cartagina care a spus: „Dacă nu există un drum atunci facem unul!”. Trebuie menționată construirea acestui drum, pentru că, vedeți dumneavoastră, azi suntem uimiți de felul în care prin tehnică și tehnologie, sunt construite drumuri care mai de care mai uimitoare: prin munți, peste mări sau pe sub mări. Dar trebuie să fim cinstiți. Să nu uităm că drumurile de azi sunt construite cu o tehnică și o tehnologie contemporană cu ele, pe când, Drumul Kolîmei, o cale lungă de 2000 de kilometri, a fost construit cu o tehnică care era cu 400 de ani în urmă. A fost construit exclusiv cu târnăcopul, lopata și roaba, prin păduri cu arbori seculari, prin mlaștini, peste râuri și lacuri, săpând pământul tare ca fierul. S-a lucrat non-stop, noaptea la lumina lămpilor cu petrol, defrișându-se păduri, smulgându-se buturugile, în bătaia viscolului, care îngrămădea în drum nămeți cât un stat de om. Închide puțin ochii și imaginează-ți tu, un om din ziua de azi, fervent admirator al lui Cehov, în acel infern de gheață, la jumulit de buturugi pe Drumul Kolîmei.

A doua particularitate a acestui ținut transformat de comunism într-un loc de exterminare, unde nu au existat eroi ci doar martiri, este bogăția lui în zăcăminte și lemn, dintre toate acestea remarcându-se zăcământul de aur. Nu există în toată marea Rusie mai mult aur decât ca la Kolîma. Și în acea vreme era extras din adâncul pământului de deținuți lihniți de foame, atât de lihniți erau încât spuneau că ar fi dat tot aurul din Kolîma pentru o bucată de pâine.

Munca la doborârea copacilor era pur și simplu nimicitoare. Deținuții se topeau pe picioare. „Împușcare uscată” numeau deținuții această corvoadă, pentru că erau obligați să doboare bușteni cu niște unelte boante, pe un ger pe care noi, oameni liberi, bine hrăniți și sătui îl întâlnim doar în poezii și colinde. Iată ce spunea Evghenia despre urmările muncii silnice de la Kolîma: „Cei care lucrau în pădure sau la exploatările miniere erau niște epave  vii… În timp ce mergeau spre pădure sau mină mulți cădeau ca… Era cât pe ce să scriu „ca muștele”, dar  m-am oprit. Ar fi mai corect să spun că muștele cad precum muribunzii din Kolîma.”

Astfel ajungem la particularitatea unică a Kolîmei, gerul extrem. Acolo, expresia populară, „ger care te pătrunde până în măduva oaselor”, nu era deloc o metaforă ci o stare cotidiană. Expertul în geografia Kolîmei, Varlam Șalamov, declara: „Muncitorilor nu li se arăta termometrul, nici nu era nevoie, pentru că trebuia să ieși la muncă oricât de scăzută ar fi fost temperatura. Veteranii din Kolîma stabileau destul de exact intensitatea gerului și fără termometru. Când scuipatul îngheța în zbor își dădeau seama că temperatura ajunsese la -50 de grade.”

Frigul extrem le crea autorităților comuniste bătăi de cap. Se punea problema ce era de făcut cu morții, unde să-i îngroape. Pentru un timp, cadavrele erau strânse grămadă, sau, cum se întâmpla la Ortukan, cadavrele erau sprijinite în jurul barăcilor sau corturilor, unul lângă altul, ca niște stâlpi. Sau, morții de la Serpantinnaia, faimoasa închisoare preventivă a Kolîmei, unde cadavre vechi de un an de zile, nedescompuse, așteptau să fie îngropate. Șalamov spune că acele cadavre vor fi întregi pentru totdeauna – morții înghețului veșnic. Deci cum să-i îngroape, căci zăpada era de doi metri și sub ea, un sol care nu se dezgheța aproape niciodată. Așa că, ori cu dinamită sau amonal, făceau găuri în gheață, pentru morminte sau când temperatura permitea cât de cât, se săpau gropi comune de mici adâncimi.

Dificultatea îngropării morților la Kolîma, Varlam Șalamov o vede ca pe o împotrivire a naturii contra bestialului sistem comunist. „Primindu-i cu greu pe morți în măruntaiele sale, ținutul Kolîmei promitea să nu uite nimic, promitea să aștepte și să păzească secretul. Toți cei morți la Kolîma, toți cei executați, omorâți în bătăi, epuizați de foame pot fi identificați și după zeci de ani. În Kolîma nu erau crematorii. Cadavrele așteaptă în pământ, în înghețul veșnic. Azi, în subsolul Kolîmei nu se găsește doar aur, cositor, wolfran, uraniu și cărbune, ci și trupuri umane nedescompuse.”

În tot acest mediu ostil vieții prin natura sa, comuniștii s-au gândit să adauge și ceva propriu ideologiei lor și anume anchetarea și condamnarea suplimentară a celor care erau deja închiși în lagărele din Kolîma. Și ce anchete au fost… Groaznice! Toți cei care au trecut prin anchetele de la Ortukan și au reușit să scape spun că o cameră de gazare ar fi fost preferabilă. „Eram mai multe foste deținute adunate. La un moment dat ni s-a alăturat o femeie, palidă la față, distrofică. Ne-a spus că o cheamă Nina Golubeva și că a fost la Ortukan. Peste grup s-a așternut o tăcere mormântală.” Evghenia Ghinzburg.

În încheiere vă las o poezie pe care am compus-o după ce am citit primul volum al operei lui Varlam Șalamov, „Povestiri din Kolîma” :

Nordul nu uită!

M-am dus cu gândul în Gulag

Sunt lungit pe pământ
Mi-e foame și frică
Și frig și zac

Pentru cine a devenit viața mai bună?
Pentru Stalin și-a lui gașcă nebună
Nebună, păgână
Brute fără chip
Ne-au pedepsit pe toți pentru…

Nimic!

Ne-au dus în Siberia, pe toți într-o noapte
Aici la capătul lumii
Unde vulturu’-ntoarce
De tot ce-aveam drag
Să fim departe, departe!

Ne-au dus în Siberia
Spre-a lumii uitare
Dar tocmai ea, sortit-a-nchisoare
Ne-ajută!
Pentru că Siberia e-n Nord
Și Nordu’ nu uită!

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media