Hristos nu face cadouri, El dăruiește!
Tableta de astăzi o scriu cu ceva timp înainte de primul meci al semifinalelor Campionatului Mondial de handbal feminin. Urmează două meci strașnice: Franța – Danemarca respectiv, Spania –Norvegia. Spectacolul e garantat… Astfel, închei o săptămână care a fost încărcată de competiții sportive, de dueluri și confruntări care vor rămâne în istorie și în amintire pentru foarte mulți și mai ales pentru mine, care fac presă sportivă de la 14 ani. De atunci, timp de 11 ani am citit fiecare pagină a Gazetei Sporturilor și a Pro Sportului. Acum le citesc mai rar, pentru că, după experiența dobândită în acei ani, pot să-mi exprim o părere legitimă despre fenomenul sportiv. Pot spune că jurnalismul sportiv l-am absolvit în timpul liber. Astfel am descoperit că cele mai spectaculoase arene din lume sunt MGM Grand Garden Arena din Las Vegas și Madison Square Garden din New York.
Sportul și competițiile care, deși duc cu gândul la mișcare, la activitate, reprezintă fenomenul prin care lumea ia pauză de la iureșul cotidian… De exemplu, duminica trecută în timpul și imediat după ultima cursă a sezonului de Formula 1, lumea s-a detașat de tot ce înseamnă pandemie și de la unele polemici care au rezultat din aceasta și au urmărit duelul pentru titlu de campion mondial dintre Max Verstappen și Lewis Hamilton. Felul cum s-a încheiat cursa, cu duelul din ultimul tur al cursei dintre cei doi pretendenți la titlu a depășit orice așteptare sau imaginație. A fost fabulos, și pentru momente bune, pandemia a pierdut locul unu în trending. Finalul cursei de Formula1a surclasat pandemia, a suspendat-o, a scos-o din prime time. Sportul înseamnă detașare…
Am văzut săptămâna aceasta că un domn care a fost ministru pentru câteva momente a postat pentru public, pentru cei interesați, pentru votanți și alegători, pentru români, diplomele studiilor superioare pe care le-a absolvit. Atunci mi-am dat seama că nu știu unde îmi sunt diplomele de bacalaureat, de licență și de masterat. Sunt undeva prin casă, dar acum, la momentul în care tastez minunata și fantastică tabletă de sâmbătă, nu le știu exact locul, sertarul… Dacă o să am nevoie vreodată de ele o să le caut, dar acum, mult mai importat este faptul că am certitudinea că, vorba unui prieten, am intrat în școală cum intră leul în cireadă, am mâncat-o toată. Prietenul la care m-am referit deține la rându-i multe diplome, printre care și o diplomă de doctorat, dar înainte de toate, îmi place să spun că lui îi place să spună că a absolvit Aiudul, cumplita temniță comunistă. Aici este taina care mă separă de toți cei care au auzit de el și cei care la zile mari sau ocazii speciale distribuie citate din el. Eu nu l-am preluat pe el și nici cuvintele lui ca pe o ștafetă pe care o distribui ci am mers la adânc, m-am gândit cum ar fi fost dacă i-aș fi stat în preajmă la propriu. Aceasta-i nuanța semnificativă care va face întotdeauna diferența.
Și pentru că la început am vorbit despre sport, despre competiții, am să vă dau un exemplu care să arate fix acea nuanță semnificativă de care am pomenit mai înainte. Odată, când am spus cuiva, „Doar Dinamo București”, prietenul meu absolvent de Aiud a replicat: „Doar noi, cei care am absolvit temnițele comuniste am luat mai multe bătăi decât Dinamo ai tăi.” În fața unei asemenea replici am rămas cum rămânea și el câteodată. Perplex…
Cv-ul ca document, formular care sintetizează și relevă studiile și experiența dobândită este bun, dar are un neajuns și o lipsă. Vorbește puțin, mult prea puțin despre pasiunile dobândite în timpul studiilor și nu spune nimic despre certitudini.
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.
Facebook
WhatsApp
TikTok
