TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – O călătorie pe lângă Mall

Miercuri seară m-am simțit precum Bilbo Baggins. Îl știți, Bilbo Baggins din „Stăpânul Inelelor”. Cartea, nu filmul… Dacă ai văzut filmul trebuie să citești și cartea. Bate filmul, la fel cum o face și viața. Filmele sunt frumoase dar, părerea mea este că pierd aceste două importante bătălii, cu cartea și cu filmul. Marius, prietenul-coleg de redacție, mi-a spus că nu pierd mereu, că sunt multe filme care sunt mai impresionante decât cărțile după care au fost realizate. Am avut această discuție, atunci, miercuri seară când m-am revăzut după mult timp cu o parte dintre prietenii-colegi de redacție. Comparația cu Bilbo Baggins nu e întâmplătoare. Călătoria și întâlnirea de miercuri seară au fost cu adevărat fascinante.

La Târgoviște am plecat cu trenul, dar nu a fost așa de simplu precum sună. Ajuns în gară la Nucet am constat că trenul întârzie. Întârzierea nu a fost anunțată, așa că dă-i și-așteaptă și  dă-i și-așteaptă…. Am scos din gentuță și am început să citesc cartea Simonei Antonescu: „Maria Tănase – O fântână pe un drum secetos.” La un moment dat din clădirea gării a ieșit impiegatul de mișcare. Mă gândeam că a ieșit să dea informații despre trenul care întârzia. Da’ de unde? Omul ieșise să își ia o cafea de la tonomatul de afară. Răbdare, răbdare, răbdare… În timp ce aștepta ca tonomatul să îi livreze cafeaua, impiegatul a rupt tăcerea și a zis ceva, m-a întrebat de unde mi-am cumpărat pantofii. Întrebarea m-a năucit! Pentru moment uitasem de unde am pantofii. Primul lucru care mi-a venit în minte atunci au fost cuvintele lui Petre Țuțea care spunea: „Nu știu să răspund la toate întrebările, câteodată rămân perplex.” Până la urmă m-am dezmeticit și i-am spus de unde am pantofii. Era clar că acest detaliu era mult mai important decât celălalt, când ajunge trenul.

După o oră de așteptare am pornit spre Târgoviște. În tren m-am gândit pentru moment să le trimit celor de la ZARA un email în care să le dau o idee de reclamă la pantofi. Am renunțat la idee, aștept să își deschidă magazin în noua mândrie a orașului, mall-ul.

Întâlnirea cu prietenii a fost una deosebită. Am povestit, am râs, am făcut schimb de idei, am dezbătut subiecte și am constatat că, deși nu ne mai văzusem de mult la un loc din motive pandemice, între noi nu s-a produs nicio distanțare. Pentru că dacă nu ne vedem, ne citim unul pe altul. Și mi s-a spus că și dumneavoastră, târgovișteni și dâmbovițeni ne citiți cu vârf       și-ndesat. Vă mulțumesc! Chiar vorbeam cu Pompiliu Alexandru că, pe 29 septembrie s-a împlinit un an de când scriu la Gazeta Dâmboviței. Parafrazându-l pe fostul deținut politic, Paul Goma care spunea  „Da, doi ani nu e mult, da’ când îi faci tu…”, aș putea spune, da, un an nu e mult, da’ când scrii tu…

Acasă am plecat cu un prieten care lucrează în mall. De pe Centrul Vechi al Târgoviștei am pornit pe jos spre mall. Știu, e ceva distanță, dar când porți pantofi ca ai mei, mersul pe jos e o plăcere. Nu degeaba a întrebat impiegatul de unde i-am cumpărat… Ajuns în fața mall-ului   m-a frapat peisajul. Atunci am intrat definitiv în pielea lui Bilbo Baggins. Privind spre mall, îl vedeam mare, strălucitor, împodobit cu fel de fel de lumini colorate. Părea desprins din Las Vegas sau orice al oraș din țara Partenerului Strategic. Dar când priveam vis a vis, peste drum cum ar spune țăranul, vedeam un peisaj desprins din „Stăpânul Inelelor”. Iarbă crescută până la burta calului, iar mai în spate, o mică pădure din care mă așteptam ca, dintr-un moment în altul, să iasă fie Arbore Bărbos, căpetenia enților, fie o hoardă de orci și uruk-hai. Teribil contrast între cele două peisaje… Te îngrozește sau te inspiră…

Pe prietenul cu care urma să plec acasă l-am aștept afară. De când a fost deschis nu am intrat încă în mall-ul târgoviștean. Un mall fără măcar o librărie de unde să cumperi cărți, mi se pare pustiu. Poate managerii mall-ului sau mai ales autoritățile locale vor rezolva acest neajuns. Să facă precum în „Nașul”, o ofertă care să nu poată fi refuzată…

Ajuns acasă m-au întâmpinat prietenii mei câini de poveste, Nălucă și Khalessi care m-au întrebat: „Ce ne-ai adus?”. Trag nădejde și sper din tot sufletul ca până la anul, pe vremea asta, să avem măcar o librărie în mall.

ION  COSMIN BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.