TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Mari învățători ai lumii

Într-o zi, binecunoscutul și eruditul Toma d’Aquino era fix în aceeași situație în care avea să fie peste mulți, foarte mulți ani și Emil Cioran, adică, vorba Maestrului Petre Țuțea, se fâțâia prin Paris. Toma era însoțit de studenții săi care se declarau impresionați de frumusețea arhitectonică a capitalei Franței. Atunci, profesorul s-a oprit, a privit în jur și le-a spus: „Aș dori să am în locul tuturor acestor frumuseți, Omiliile/predicile Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei”. Odată plimbarea încheiată, studenții de atunci asemeni celor din vremea aceasta au mers imediat la bibliotecă să caute, să aibă, să studieze cartea recomandată de profesor… Concluzia lui Toma d’Aquino rămâne o mărturie peste veacuri despre ceea ce au însemnat pentru omenire în general și pentru cultura europeană în special scrierile și lucrarea sfinților lui Dumnezeu, ai celor pe care noi cei care credem îi numim Sfinții Părinți ai Trupului dumnezeiesc-omenesc al lui Hristos, Biserica.

Luna ianuarie e plină și prea plină de prăznuiri întru cinstirea Sfinților Părinți. De la începutul anului până acum ne-am rugat lui Grigorie, episcopul Nyssei, lui Antonie cel Mare cel care a învins toate ispitele, lui Chiril arhiepiscopul Alexandriei și lui Atanasie cel Mare, teologul Sfintei Treimi. Ceata mărturisitorilor Dumnezeului-Om este desăvârșită de uriașii Marcu, mitropolitul Efesului și de Maxim cel pe care îl numim Mărturisitorul, iar azi, ne rugăm celor 3 mari dascăli ai lumii și ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Fiecare dintre aceștia își au în calendar ziua lor de prăznuire – 1 ianuarie, 25 ianuarie, 13 noiembrie -, dar azi îi cinstim laolaltă ca o mărturie a faptului că Biserica în sânul poporului reprezintă unitatea. Cei 3 mari învățători și ierarhi atât de mult au influențat societatea zilelor lor și atât de desăvârșit au condus comuniunea credincioșilor pe care i-au păstorit – Sfântul Vasile în Cezareea Capadociei, iar Grigorie și Ioan în Constantinopol – încât, după mulți ani de la săvârșirea lor, prin secolul al XI–lea, oamenii care aflaseră despre cum au oblăduit și îndrumat cei trei ierarhi viața Bisericii și a cetăților date lor spre păstorire, au ajuns să creeze un fel de competiție, anume căruia dintre cei trei ierarhi i se cuvine o cinstire mai mare, mai deosebită. Ca urmare a acestei competiții plăsmuite de mintea omenească, comunitatea și comuniunea creștinilor se afla în tulburare, frământare și dezbinare, precum dezbinată a fost și comuniunea credincioșilor din Corint în vremea Apostolilor. Credincioșii din Corint polemizau între ei în funcție de Apostolul de la care primiseră botezul în numele Sfintei Treimi sau în funcție de ceea ce credeau după mintea lor omenească. Unii spuneau că sunt ai lui Petru, alții ai lui Apollo, iar alții mai îndrăzneți spuneau că sunt ai lui Hristos… Dezbinarea din Corint a încetat în momentul în care Apostolul Pavel le-a trimis o epistolă și i-a readus cu picioarele pe pământ. Pavel a fost clar: „Oare s-a împărțit Hristos? Oare ați fost botezați în numele vreunuia dintre apostoli sau vreunul dintre apostoli s-a răstignit pentru voi? Vă rog ca în numele lui Iisus Hristos să fiți toți într-o vorbă și în sânul vostru să nu fie dezbinări, ci să fiți cu totul uniți în același gând și-n aceeași dreaptă judecată.” După epistola lui Pavel, dezbinarea din Corint a încetat…

Dezbinarea cu privire la cei trei sfinți ierarhi a încetat după ce, în anul 1084, sfinții ierarhi i   s-au arătat în vedenie lui Ioan episcopul Evhaitei (Turcia de azi) și i-au spus: „După cum vezi, noi la Dumnezeu, una suntem. Fiecare, la timpul său am lucrat și am scris îndemnați de Sfântul Duh pentru mântuirea oamenilor. Nu este între noi unul întâi și altul al doilea… Când chemi pe unul, vin și ceilalți doi. Lucrarea noastră, cât am fost în viață și după trecerea la cele veșnice este să aducem pace și unire între oameni. Drept aceea mergi și spune oamenilor să nu se mai certe pentru noi. Și ca mărturisirea unității noastre să fie desăvârșită, unește-ne înaintea lor, într-o singură zi de cinstire pe toți trei.” Așa am ajuns să ne rugăm celor trei sfinți ierarhi în data de 30 ianuarie.

Despre viața și lucrarea lor  pământească nu vreau să adaug nimic. Vreau ca pornind de la acest detaliu coborât din veșnicie, să luăm exemplul studenților lui Toma d’Aquino și să citim din cărțile celor trei ierarhi.  În „Omilii la Hexaemeron”, Sfântul Vasile cel Mare explică pas cu pas și, dacă vreți, chiar particulă cu particulă și celulă cu celulă facerea lumii. Cele „5 cuvântări teologice” ale Sfântului Grigorie Teologul sunt potrivite și atât de actuale pentru vremea aceasta din ce în ce mai secularizată. Iar despre Omiliile la Matei ale lui Ioan Gură de Aur ce să mai spun? Cum să nu citești o carte care face cât tot Parisul… Prin sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, Biserica ne dă un frumos și desăvârșit exemplu de unitate, mai ales în vremea aceasta când nu cu mult timp în urmă am trecut prin 2, 3 campanii electorale și am văzut cum oamenii sunt împărțiți în funcție de opțiunile politice. Mai mult decât orice în această lume, în toate timpurile, Biserica reprezintă unitatea, în cel mai desăvârșit mod cu putință, iar sfinții, deși mulți și fiecare ajuns la desăvârșire fiecare în felul său – unul cocoțat în dud, altul în timp ce ședea la vamă, alta în timp ce era împărăteasă peste un imperiu, altul în timp ce era răstignit pe cruce și tot așa – sunt uniți toți de și în aceeași credință, credința în Dumnezeul-Om, Iisus Hristos.

În viețile sfinților găsim aceeași Evanghelie, aceeași credință, același adevăr, aceeași veșnicie, aceeași putere de sus, același Dumnezeu. Amin!

Ion  Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.