În urmă cu 3 ani, fără să vrea, o doamnă a avut o premoniție. Premoniția nu o făcuse Baba Vanga sau altă prezicătoare celebră ci a fost rostită chiar de către cea care în vremea aceea ocupa funcția de prim-ministru al României. Vorbind despre Campionatul European de fotbal, aceasta l-a numit „Euro 20 20”. Și au pornit ironiile… Mai că nu se opreau… Anii au trecut și fără să vrem, nici noi, nici doamna, am ajuns la vorbele ei. Campionatul European de fotbal chiar nu a fost „EURO două mii douăzeci”. S-a disputat în altă vreme, în funcție de două regulamente, cel al UEFA și cel al Organizației Mondiale a Sănătății și s-a disputat în inferioritate numerică, adică al 12-lea jucător, (suporterii) nu a putut să evolueze și să scandeze în formula completă. Pandemia a suspendat dreptul multora de a merge pe stadion să își susțină echipa națională, iar mulți, foarte mulți dintre cei care au reușit cumva să fie prezenți pe stadion au fost influențați decisiv de noua falsă măsură a tuturor lucrurilor și făpturilor care s-a impus în vremea aceasta, numărul de vizualizări.
În momentul în care atacantul englez Henry Kane a executat penalty-ul din prelungirile semifinalei cu Danemarca, majoritatea suporterilor englezi, deși erau la câțiva zeci de metri de locul acțiunii, nu au văzut cum a ratat Kane lovitura de la 11 metri pentru că erau cu ochii în telefon, filmau momentul… Poate că și de aceea Kane a ratat, să îi facă să fie atenți la ceea ce se petrece pe teren. Să fii prezent pe stadion, ba chiar mai mult, fix în spatele porții unde se petrece acțiunea și tu să nu vezi în mod direct ceea ce se petrece pe teren ci cu prin ecranul unui dispozitiv care filmează, iată punctul în care ne-a adus goana după viral. Nici evoluția nu mai e cea fost…
Această situație mi-a adus aminte de ziua de 4 mai din 2008, Ziua Dreptății cum o mai numim noi, cei care suntem niciodată triști și dinamoviști. Spre finalul primei reprize a meciului cu Steaua, atacantul nostru, Florin Bratu se pregătea să execute o lovitură de la 11 metri. Pe umerii lui apăsa o presiune mai mare decât cea pe care au simțit-o Kylian Mbappe sau Henry Kane la acest Campionat European. O presiune imensă, chiar mai mare decât cea pe care a simțit-o Roberto Baggio în 1994, la executarea loviturii de departajare în finala Campionatului Mondial, contra Braziliei. Bratu trebuia să marcheze, nu pentru a califica pe Dinamo în vreo fază superioară a unei competiții, nici pentru câștigarea vreunui trofeu. Bratu trebuia să marcheze ca să facă dreptate! Steaua, dacă ar fi câștigat acel meci sau ar fi terminat măcar la egalitate, ar fi devenit campioană și ar fi sărbătorit reușita în stadionul nostru, la noi acasă. Așa ceva nu trebuia să se întâmple! Eram în peluză, ud până la piele, ploua torențial, cu cisterna… „Hai, Bratule, fă dreptate!” am strigat din adâncul inimii. Și a făcut! 1 – 0 pentru Dinamo… Nu mai știu cum am ajuns pe gard. M-a dat jos un steward… Meciul s-a terminat 2 – 1 pentru Dinamo, scor stabilit încă din minutul 70, deci Steaua a avut cel puțin 20 de minute la dispoziție să egaleze și puteau să câștige titlul de campioană. Puteau… dar nu la noi acasă. Să-l fi câștigat în altă parte, dar la noi, niciodată! S-a făcut dreptate! Am plecat de pe stadion spre casa unui prieten din București, stelist, care mă aștepta cu haine uscate și mâncare caldă. Paradoxal…
Ce frumos ar fi fotbalul din ziua de azi dacă oamenii care merg pe stadion ar sta mai mult cu telefonul în buzunar și ar sări din când în când, la gol, pe gard. Despre faza în urma căreia Anglia a primit „11 metri” în semifinala cu Danemarca, ce să zic? Am auzit că s-a spus că VAR-ul (arbitrajul video) e sfânt… Hahahahahahaha! Abia aștept să fie introdus și la partidele din LIGA I. Să vedeți paranghelie!
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.