Viața pământească a omului nu este altceva decât o neîncetată luptă cu moartea și cu toți înaintemergătorii și însoțitorii. Aici nu există nicicând armistițiu și cu atât mai puțin pace. Moartea atacă necontenit pe om, și din afară și dinăuntru. Din afară prin războaie, nedreptăți și trădări, foamete și frig și alte neajunsuri, iar dinăuntru, prin tristeți și depresii, prin boli și pandemii. Viața omului e atacată continuu… Toate cele enumerate mai înainte, nu sunt nimic altceva decât dinții morții, care devoră neîncetat pe om, și din afară și dinăuntru. În această situație groaznică precum un hău care părea să se adâncească din ce în ce mai mult, a apărut un punct de sprijin, un moment de care omul să se prindă, să nu mai cadă spre străfundurile prăpastiei. Acest punct de sprijin este nașterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul-Om. Cel fără de început se coboară în lumea pe care omul și-o făcuse prăpastie și hău și îi întinde mâna, oprindu-l astfel din groaznica alunecare și cădere. Atât de groaznică era această cădere încât oamenii ajunseseră să răspândească vorba că după moarte trec în neființă.
De Crăciun, Fiul lui Dumnezeu vine la om și vine nu cu năluciri, înfricoșându-l, nici însoțit de fulgere și trăsnete, ci vine smerit și în liniște deplină. Se întrupează om ca pe tot omul să scape din prăpastie. Acesta este întâiul breaking news din istoria omenirii: Dumnezeu s-a întrupat! În această știre se găsește informația veșnic necesară pentru existența noastră în toate timpurile. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu unește în Persoana Sa firea dumnezeiască cu firea omenească. Iată Dumnezeul-Om!
Nașterea lui Hristos, felul cum s-a săvârșit, copleșește întreaga fire și mintea omenească. De aceea nici îngerii din ceruri nu au știut să spună nimic altceva despre aceasta decât: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Atât de minunată este Nașterea Domnului încât până și firea necuvântătoarelor prin animalele din staulul din Betleem a ținut să își aducă prinosul de laudă al acestei dovezi a nemărginitei dragoste a lui Dumnezeu față de creația Sa. Alături de necuvântătoare vin păstorii care înfățișează poporul și imediat după ei vin magii de la răsărit, cei care înfățișează știința, progresul și tehnica. Toate își pleacă genunchiul înaintea Dumnezeului-Om născut în staulul din Betleem. Dacă înainte Dumnezeu lucra în creație prin trimișii Săi, prooroci, sfinți, drepți sau alți oameni aleși, acum, la plinirea vremii, Dumnezeu vine și Însuși coboară în creație pentru a o repune pe făgașul normal și o repune lucrând dumnezeu-omenește. Cum spune Nicolae Steinhardt, de azi, Dumnezeu e pe șantier, pune umărul… Nașterea Domnului, atât de așteptată de întreaga creație, căci întreaga creație suspina sub jugul și povara morții și nimicirii se produce într-un mod cu totul neașteptat și uimitor, după cum la fel și Dumnezeul-Om lucrează. Cu totul neașteptat și uimitor. Hristos nu s-a întrupat și nu a venit pe pământ spre a repeta banalități curente și a reafirma biata logică omenească elementară și a face lucruri la care toată lumea se aștepta. El a venit printre noi să facă lucruri neașteptate, surprinzătoare și scandaloase pentru logica aristotelică și cotidiană, pentru stereotipiile noastre mintale și prejudecățile omenești adânc înfipte în minți ofilite de rutină. Nașterea lui Hristos devine din momentul în care s-a săvârșit, punct de reper pentru întreaga omenitate și creație. GPS, Waze, Google Maps, Share location și alte metode de localizare… La început a fost Steaua și ne-a arătat unde este Dumnezeu. În mijlocul nostru! Cu adevărat și azi putem să vorbim începând cu un salut mărturisire. Dumnezeu s-a întrupat! Adevărat s-a întrupat!
ION COSMIN BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.