Nu mult a trecut după ce am explicat în tableta trecută cum e cu numirile în diferite funcții sau posturi publice, funcții și posturi remunerate nu gras, ci morman, că opinia publică a fost cutremurată de numirea unei doamne într-o aleasă și distinsă funcție. Valuri de indignare, strigăte de revoltă… Nu stau acum să evaluez această numire, să spun dacă a fost corectă sau cinstită, doar spun că de cele mai multe ori, în viață, a fi corect e antonimul lui a fi cinstit. Așadar, pe mine, respectiva numire, nu m-a surprins. E normal, așa e în politică… Caligula!
Acum, revenind pe plaiurile județului nostru, breaking news-ul săptămânii a fost faptul că a fost redat în folosință podul de Combinat. Știu că are altă denumire respectivul pod/traseu, dar noi, navetiștii care venim la Târgoviște cu trenul, așa îi spunem, podul de la Combinat. Am fost acolo, am văzut din tren când primele baroase și picamăre au lovit în structura de beton a podului. Și de atunci au trecut 15 ani… 15 ani!!! 15 ani ca să recondiționezi un pod… Îți stă mintea în loc. Vă dați seama cât ar fi durat dacă ar fi trebuit să fie construit de la zero? Ani lumină…
Surle și trâmbițe, șeruiri, laifuri pe facebook care să prezinte mersul melcului drept un mare salt înainte. Podul de la Combinat arată pentru totdeauna că această clasa politică e incapabilă de progres. Că mai schimbă, din 15 în 15 ani câte ceva, pe ici, pe colea, în diferite zone ale țării, e adevărat, dar să facă un progres, asta s-a văzut că îi e greu, tare greu. Județul nostru a avut în frunte conducători și de dreapta, și de stânga, și de centru, și de flancuri, de pământ, de apă, a avut de toate și cu toate astea, recondiționarea unui pod a durat 15 ani… Revin, știu că mă repet, dar totuși, 15 ani să recondiționezi un pod? La această întrebare, clasa politică răspunde cu eternul motiv: „greaua moștenire”…
E bine că în sfârșit podul de la Combinat a fost redat integral în folosință, după o recondiționare totală, dar eu personal nu înțeleg de ce reprezintă această lucrare, care a durat 15 ani, o mare realizare. Cinstit ar fi fost ca inaugurarea să se fi făcut prin montarea unui panou pe care să fi fost scris, mare: „IERTAȚI-NE CĂ A DURAT ATÂT, ATÂT DE MULT!”.
Clasa politică, azi, suferă de sindromul inaugurărilor, al tăierii de panglici. Se inaugurează orice. Plantarea unui copac, asfaltarea unui alei dintr-un parc, montarea unei bănci, schimbarea unei borduri… Deși se repetă până la epuizare că cetățeanul e primordial, politicianul vrea să aibă el tot timpul exclusivitatea. Nu are răbdare să îl lase pe cetățean să constate cu propriile picioare sau propria mașină că o stradă sau un bulevard a fost asfaltată. Nu! Până nu face politicianul 15–20 de fotografii lângă noua bordură montată, nu are farmec…
E momentul ca primarul, președintele de consiliu județean, ministrul – indiferent din ce partid politic face parte – să îl lase pe cetățean să constate schimbările din punctul de vedere al infrastructurii care se produce în localități. Plus că cetățeanul e capabil să transmită vestea cea bună cu un impact mult mai puternic: „Măăă, a fost redat integral în folosință Podul de la Combinat! După 15 ani!!! Nu îmi vine să creeeeed… E super tare!”.
Cetățeanul poate constata și singur aceste schimbări. Schimbări, nu progres! Nu poți vorbi de progres când recondiționarea unui pod durează 15 ani…
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.
Facebook
WhatsApp
TikTok
