Citind Tableta de duminică de săptămâna trecută, a domnișoarei Erica Oprea, am aflat cu toții că ziua de 11 ianuarie e consacrată drept ziua internațională a lui mulțumesc, a recunoștinței. Textul tabletei respective a venit cum nu se poate mai bine pentru tableta de sâmbătă, pentru una dintre certitudinile de netăgăduit pe care am mărturisit-o aici. Tableta despre mulțumire și recunoștință a fost publicată în duminica în care în Biserică și în biserici – știu, sună pleonastic, repetitiv, Biserică și biserici, dar deocamdată las așa, poate voi explica cu altă ocazie – s-a citit pericopa evanghelică despre vindecarea celor 10 leproși. 10 oameni a vindecat Dumnezeul-Om, dar numai unul s-a întors la El să-i mulțumească. Iată cum Biserica, așa cum am spus, e singura mereu actuală și singura care anticipează continuu actualitatea. Când oamenii s-au gândit că ar fi bine ca mulțumirea și recunoștința să fie marcate într-un fel aparte, aceasta se întâmplase deja în Evanghelia lui Hristos, în Biserică.
Vedeți ce frumos am început? Am citat de unde am luat informația pe care am folosit-o ca introducere pentru tableta de azi, detaliu de maximă actualitate, în aceste zile în care pandemia pare că s-a oprit, totul gravitând exclusiv în jurul subiectului doctorul suspect de plagiat. Toată săptămâna, pe orice site de știri am intrat, știrea despre presupusul plagiat era în pole positon. Brusc și din nou plagiatul a redevenit preocuparea numărul 1 a țării. Din devoțiune pentru învățământ și cultură sau mai degrabă pentru că cel suspectat de plagiat ocupă funcția pe care o ocupă? Răspunsul la această întrebare încă nu a fost stabilit, deocamdată se caută doar senzaționalul. Atâta râvnă pentru învățământ și cultură izbucnește doar dacă există probabilitatea ca vreun vremelnic șezător pe vreun scaun de mare rang și demnitate din cele 3 Palate să-și fi plagiat vreo lucrare de masterat sau doctorat. În rest, se bate nicovala pe concluziile: școala nu te învață nimic relevant, e praf, pulbere fină,, sistemul e în colaps, iar profesorii sunt întotdeauna de vină.
De nenumărate ori am citat din cărți, scriindu-mi tableta și le-am menționat de fiecare dată. Și nu au fost puține… Dacă le-aș așeza una peste alta, teancul s-ar înălța atât de sus încât titlul de pe cotorul celei din vârf ai putea să-l citești doar cu binoclul. Și nu doar că le-am menționat, dar le și știu, după titlu, pe de rost și în ordine alfabetică. Lista începe bineînțeles cu… Arhipelagul Gulag. Raportat la momentul în care scrii o lucrare, un eseu, un text, o tabletă, asta înseamnă pasiune și devotament, respect, mulțumire și recunoștință față de cei mult mai înzestrați decât tine.
Zilele vor trece, iar subiectul plagiat nu va mai fi numărul 1 în trending. Va reveni când va fi vorba din nou despre vreun ministru, senator, deputat, secretar de stat… Până atunci să nu uităm că mâine se împlinesc 510 ani de la ziua în care binecredinciosul voievod care a dobândit sfințenia, Neagoe Basarab și-a început domnia. Să nu uităm așadar, mai ales că monumentala sa lucrare, Învățăturile către fiul său Teodosie, a fost plagiată aproape la punct și virgulă. Lucrarea sfântului voievod Neagoe a fost plagiată pentru a se obține un titlu de mare rang, lucru care s-a și întâmplat. Cutumă, coincidență, simplă întâmplare care nu are nicio legătură cu zilele noastre? Cine știe…
Iată o temă de reflecție…
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.
Facebook
WhatsApp
TikTok
