TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Dincolo de limita fantasticului

„Dragele mele, pentru o viață din asta ca a noastră, e suficient să privești cu un singur ochi.” –  Nina Gviniașvili, deținută în Kolîma, către prietenele care o compătimeau după ce o așchie îi străpunsese un ochi…

În editorialul trecut v-am spus despre ce va fi vorba în acesta de azi, așa că sar peste orice introducere și vă arunc din nou în realitatea comunistă care întrece orice închipuire. Baba Nastia, o țărancă de 65 de ani, încercând să înțeleagă ce caută într-una din celulele de la Butârka (închisoare din Moscova) a întrebat o colegă de celulă: Fetiță, și tu ești trațkistă? Nastia fusese acuzată de simpatie față de Troțski, ceea ce în fața Infailibilei Doctrine te făcea vinovat de „troțkism”. Auzi, eu, trațkistă! Dar eu, mă crezi, fetițo, uite, îți spun ca în fața lui Dumnezeu, nu m-am apropiat deloc de el, de blestematul de tractor. De unde au scos-o, „trațkistă”? Că bătrânele nu au voie pe tractor….

Să intrăm acum într-o sală de judecată dintr-un tribunal din Republica Socialistă România. Se judecă un lot de dușmani ai poporului. Așa făcea Ciuma Roșie. Nu consuma timp, materie și energie cu condamnări individuale. Lângă viitorii condamnați se află și un… coșciug. Pe el scrie Popa. Anchetatorii l-au adus în sală pentru a motiva absența lui Popa care la început făcuse parte și el din lot. La început, pentru că apoi a turnat tot și lucrul cel mai important pentru partid, dăduse și alte nume de dușmani ai poporului, care scăpaseră ochiului vigilent al Organelor. Așa că după ce Gheorghe Popa a slujit, Regimul l-a declarat „mort în anchetă”, de aici și prezența coșciugului în sală. Ce nu face comunismul pentru a-și proteja slujitorii. Chiar declară senin că în anchete sunt omorâți oameni…

Să ne mutăm privirea asupra unui cuvânt care astăzi excită foarte mult opinia publică: dosar. După ce a fost fotografiat, Volodin Inokent Artemievici a văzut că sub numele lui, pe dosar scria cu litere groase și negre de tipar: A SE PĂSTRA PENTRU ETERNITATE!  Citind această formulă, Inokenti tresări. Era în ea ceva metafizic, mai înalt decât umanitatea și decât Terra. Evghenia Ghinzburg intervine și spune: Pe al meu scria: A SE PĂSTRA PENTRU TOTDEAUNA!. Ce ar fi putut să fie scris într-un astfel de dosar? Orice, dar absolut orice. Lucruri la care nici măcar diavolul nu s-ar fi gândit. Iată un exemplu: Niculescu, ăsta, n-a fost liberal? Nu! Nici țărănist? Nu! N-a zis nimic de nimeni? Nu, e mut! Și ce dacă e mut? O fi făcut vreun semn la adresa noastră. Nu poate! E ciung! Picioarele le are întregi? Da! Perfect! Spunem că a mers împotriva noastră.

Știu, pare greu de crezut, dar v-am avertizat că ceea ce vă spun depășește imaginarul. Și asta nu e tot… Un fost deținut când a fost întrebat pentru cât timp a fost deportat a dat un răspuns care a cutremurat Universul. Pe veci!  Interlocutorul a încercat să dreagă răspunsul spunând că, adică deportarea e pe viață.  Nu, pe veci! a insistat deținutul. Așa scrie în hârtie – pe veci. Dacă ar fi fost pe viață, s-ar fi putut scoate de acolo măcar sicriul, cadavrul, dar dacă-i pe veci, apoi probabil că nici sicriul nu poate fi scos. Nici după ce s-o stinge soarele nu va fi voie, doar veșnicia e mai lungă de atât….

 


Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro