Niciun oraș din zilele noastre sau din viitor nu va ajunge să atingă vreodată măreția pe care a avut-o Roma în perioada antică. Niciodată nu se va spune că toate drumurile duc la Bruxelles sau Paris sau Munchen sau Madrid sau Washington… Cum a fost Roma în vremea aceea nu va mai fi niciun oraș. Roma din perioada antică are o nuanță semnificativă, nuanță care o va situa întotdeauna în topul orașelor indiferent de timpul când s-ar realiza vreun top al orașelor. Și niciun drum, indiferent că e construit pese sau pe sub mări, oceane și munți nu va fi la fel de faimos cum a fost VIA APPIA.
Am ales să-mi încep astfel tableta de astăzi pentru că ziua de 15 mai este „Ziua latinității”, ziua în care se promovează la nivel mondial „conștiința identității culturale comune popoarelor de origine latină, prilej potrivit pentru a medita asupra valorilor culturale și lingvistice proprii întregii comunități latine”. ZIUA LATINITĂȚII a fost stabilită la Madrid în 1954, iar limba română, pe lângă italiană, spaniolă, catalană, portugheză și franceză este limbă oficială a Uniunii Latine.
Din clasa a VIII-a până într-a XIII-a mi-a plăcut manualul de limba latină. Îl răsfoiam cu drag, pagină cu pagină și citeam tot ceea ce era scris despre locuri, fapte, întâmplări și personaje ale lumii antice care își duceau existența în umbra marelui Imperiu Roman. Pentru mine ora de latină era ca o lecție de gramatică. Nu înțelegeam tot timpul mecanismul gramaticii latine, dar când era vorba despre detalii istorice, atunci când eram întrebat răspundeam prompt. Cunoșteam și încă mai cunosc unele legende din jurul multor locuri sau personaje din lumea antică romană. Acestea un caracter aparte și fascinează atât prin grandoare, cât și prin simplitate. M-a fascinat întotdeauna „încăpățânarea” lui Cato cel Bătrân care își încheia orice discurs susținut în plenul Senatului astfel: „Consider că trebuie să distrugem Cartagina!”. Asta era pe primul loc în planul lui de reziliență și redresare. Vorbea ce vorbea și încheia: „Ceterum censeo Carthaginem essse delendam!”.
Uimitoare și plină de fabuloase povești și întâmplări este antichitatea latină. De exemplu, azi, mulți se arată mirați sau indignați că diverși copii, nepoți, fini, cumetri, cumnați, prieteni, cunoscuți sau apropiați ai unor oameni din politică sunt numiți în diverse funcții publice… Pe mine nu mă miră, pentru că am aflat că împăratul Caligula și-a numit calul, Incitatus pe numele lui, în funcția de consul roman cu drepturi depline, deci așa e în politică. Cine are puterea acordă numiri, funcții, onoruri…
De aici, din această fascinantă cultură latină, ne tragem și noi, ne revendicăm obârșia ca neam și cred că e potrivit să o cunoaștem în mai de aproape. Să cunoști detalii despre una dintre pietrele de temelie ale poporului român e o necesitate, e unul dintre pașii spre atât de mult râvnita reziliență și redresare. Redresarea fără cultură, fără cunoașterea, predarea și învățarea istoriei și din istorie nu e posibilă. De aceea, romanii nu construiau doar drumuri, cetăți și apeducte ci și amfiteatre, biblioteci și temple.
Așadar, ziua de astăzi este un bun prilej să ne aplecăm mai serios asupra cunoașterii istoriei noastre ca popor. Să trecem Rubiconul ignoranței și al limitării la informațiile transmise de influenceri și să începem să cercetăm noi înșine. Eu de exemplu, am aflat dintr-o carte tradusă în limba română de bunul meu prieten Nicolae Steinhardt că doar doi generali romani au învins în luptă directă pe comandantul armatei împotriva cărora lupta, dar numele generalilor respectivi nu era menționat. Așa că am să caut să aflu. Când te interesează un subiect cercetezi, nu vizionezi podcasturi pe Youtube….
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.
Facebook
WhatsApp
TikTok
