Românul citește, în medie, cam 5 minute pe zi. Iar atunci când citește, înseamnă că citește sms-uri, reclame, nume de firme, titluri (de ziare), burtiere tv și rețete culinare. În rest, este în priză toată ziua. Nu are timp de nimic altceva. Dacă lucrează într-un birou, atunci trebuie să completeze tabele inutile, să semneze adeverințe, să completeze niște câmpuri, să facă bilanț contabil, cereri și plângeri. Dacă este elev sau student, atunci lucrurile se complică ceva mai tare. Este pus să citească zilnic. Pagini întregi! Obligat-forțat. Știți ce înseamnă asta? Ceva grav! Asta înseamnă surmenaj! Înseamnă presiune și cerințe absurde – profesori tâmpiți! Se poate ajunge și al psiholog. În afară de faptul că trebuie citite, acele pagini mai trebuie și învățate. Asta atinge un prag paroxistic, de neacceptat. Nu oricine poate să facă asta. Numai geniile pot citi vreo 5 pagini pe zi și pot să le și învețe. Cei mai tari, olimpicii, pot doar să le citească. Atât! Dar să le și învețe? Asta este peste puterile omului obișnuit. Ce ar mai însemna să ți se ceară să și explici sau să comentezi ceea ce ai citit? Ar fi culmea culmilor. Asta ține de Academia Română. De fapt, cam ăsta ar fi un examen de intrare la Academie. Nu la Academia de Fotbal a lui Hagi, ci la Academia Română! Oricum, poți să iei și bacul dacă reușești să citești niște rezumate de romane. Să citești un roman întreg? Mamă, asta este prea de tot. Să citești tot ce e în programa de la literatură română? Asta să o facă profesorul. De fapt, nici toți profesorii nu pot să facă asta. Ce ar mai fi! Cum spuneam, în general, că ești elev, student sau angajat – la stat sau la privat – ideea este că nu ai timp și de citit. Doar bogații au timp de citit. Când merg la plajă. Atunci mai scoți un roman de Sandra Brown, Danielle Steel, ceva mai ușor, așa, ca de vară. Adică să fie cu sex, cu iubire. Sau cu pif-paf din pistoale, polițiste, să te țină cu gura căscată și să te țină în suspans. Oricum, astea sunt lecturile care trebuie făcute pe plajă, în văzul lumii. Când ajungi în cameră, la hotel, renunți la astea, că ai televizorul. Bagi un film, la ce bun să mai citești cartea… Apoi, când din nou nu mai ai timp de nimic, de dimineața până seara, renunți și la Sandra, și la cealaltă. Da. Căci tu citești presa. Online. Știi tot, ești la zi cu tot ce se petrece în lume. Poți oricând să îți dai cu părerea la televizor. Uneori, mai și suni la radio, în direct, când ești la volan și îți dă cineva de la EuropaFm un telefon unde poți să spui ce părere ai tu despre nivelul inflației. Eheee, aici te pricepi, că doar ai citit presa, te-ai uitat la televizor, și, mai ales, ai salariu și discuți cu cei din jur. S-au scumpit toate. Electricitatea, uleiul… dar n-ai cartofi, sau invers. Expert! Și, cum spuneam, intri în direct: „Bună ziua, vă salut pe dumneavoastră și pe ascultătorii dumneavoastră. Eu vă urmăresc în fiecare zi și vă admir foarte mult. Mai ales pe domnul Moise Guran. Țin să vă salut! Respect! În legătură cu subiectul de astăzi, părerea mea este următoarea: domne, nu este bine ce se petrece în țara asta! D-aia v-am și sunat, să vă spun că lucrurile nu merg deloc bine.” „Da, spune cel de la radio. Dar vă cerem o soluție în legătură cu inflația. Dacă ați fi ministru, ce ați face?” „Ah! Aș face ordine, domne! Ca să dispară inflația, trebuie să mărim salariile și pensiile. Nu se mai poate așa. Ne-au sărăcit de tot, domne!” După ce se termină conversația, te duci în birou și spui că ai intrat la radio în direct. La EuropaFM! Și? te întreabă colegii. Le-am zis-o! Au rămas cu gura căscată. Le-am zis…. Ce, nu le-am zis bine? Foarte bine! Bravo! O să ajungi cineva!
Așadar, când vezi cât de bun ești, când vezi că și colegii de birou te respectă pentru asta, căci gândești ca ei, ce Dumnezeu, ce rost mai are să citești? Asta ar mai trebui?! Dacă mai pui mâna pe o carte, vrei să înnebunești de tot?! Unii au înnebunit de la atâta carte. Mai există un risc, poți să devii sărac. Da. Ați auzit bine. Dacă citești mult, nu mai ai timp să faci bani. Și te rupi de lume. Nu mai știi cum merg treburile prin cetate. Pierzi firul. De exemplu, vedeam zilele trecute un documentar cu oligarhii din România, Rusia și Ucraina. Demență pură. Nuntă în Dubai, miliarde, avioane, iahturi, fotomodele, palate… O nebunie! Nu ai cum să faci toate astea dacă stai cu nasul în carte! Exclus! Trebuie să ieși, să riști, să îți pui mintea la contribuție. Cum poți să ajungi aici dacă citești Enigma Otiliei? Sau Eminescu… Nu ai timp de astea, căci pierzi ritmul lumii. Știi de ce te ia somnul când citești? Pentru că cititul te pleoștește, îți ia energia dedicată facerii de bani, zbaterii pentru viață. Copii, școală, serviciu greu, facturi, vecini, vacanțe, vrei un rost… Cum să poți face față la toate astea dacă tu pierzi vremea citind? Cititul este pentru când ajungi cineva. Când îți permiți luxul ăsta.
În orice caz, am sărbătorit Ziua lecturii! A cărții, până la urmă! A fost interesant! A fost superb! A meritat! Acum urmează alte zile (mondiale chiar, nu naționale) ale unor minunate și interesante alte activități. De exemplu, ziua mondială a fumatului, a degetului mic de la picior, a curcubeului, a ochelariștilor, a cățeilor cu părul creț, a firului de iarbă. Dar există și ziua mondială a cântecului cucului, a pupezelor, a genelor lungi și a buzelor groase.
Ce frumos a fost de Ziua Lecturii! Să ne vedem la anul cu bine!
Facebook
WhatsApp
TikTok
