TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Zeul asasinat

Joe Arridy a fost condamnat la moarte în Colorado, pe nedrept, pentru asasinarea unei copile. Joe a fost un țap ispășitor, a murit în locul adevăratului criminal pentru că avea un retard. Nici până în ultima clipă el nu știa ce i se întâmplă. Când gardienii îl legau de scaunul electric, el le zâmbea, iar gardienii plângeau, pentru că știau prea bine că el nu era criminalul. Joe Arridy este cel mai fericit om aflat pe culoarul morții, spunea un gardian. El nici măcar nu înțelegea conceptul de moarte… După această crimă a Statului, guvernatorul a spus că „va trece mult timp până ce rușinea va dispărea de pe Statul Colorado.” Stephen King, mai târziu, a scris o capodoperă – ecranizată ulterior – numită The green mile – 1996 – (la noi tradus chiar Culoarul morții), în care personajul principal este inspirat din viața lui Joe. Mai mult decât atât, Stephen King a fost aspru criticat că a dat această înfățișare personajului său, căci prea semăna cu Iisus. Adicătelea, creștinii s-au ofuscat! De ce oare? Zeul creștin a fost și el asasinat! Tot nevinovat! Ba, încă din prima zi a existenței sale a fost urmărit a fi ucis. Nu a fost ucis prunc, dar Statului i-a ieșit crima mai târziu. Unii s-au găsit să spună că nu „statul” a făcut asta, ci Biserica…. adică tagma preoților evrei. Totuna! Zilele astea sărbătorim nașterea lui Iisus. O facem într-un spirit în care peste jumătate dintre noi nici nu știm exact ce sărbătorim. Spunem chiar că este o „bucurie”. Este, într-adevăr…. o bucurie că s-a născut un mântuitor. Unul pe care peste câteva luni îl vom ucide din nou. Știu, vedem din nou partea bună, căci special a luat locul acestui inocent. Iar noi nu aniversăm crima, ci semnificația actului său împreună cu păcatele pe care ni le-a luat. În 2022-2023 ne vom asasina din nou zeul, concentrându-ne mai mult pe crimă de astă dată. Fără rușine și fără remușcări. Probabil că în cazul zeului asasinat va trebui să treacă o eternitate până când rușinea crimei să se șteargă. De ce? Pentru că astăzi ne concentrăm mai mult pe crimă. De naștere, nici vorbă. Tot o îmbuibare și o răutate! Scopul este îmbuibarea și repaosul. Nașterea, ca și asasinarea, nu sunt decât pretexte pentru îmbuibare. Nu doare inima, nu te duci să faci un sacrificiu de sine, nu faci bine mai mult în lume. Iar binele din lume făcut va fi de fațadă, ca de obicei…. vom da de pomană unor săraci, așa, ca să ne lăudăm sau ca să „avem inima împăcată”, că „în perioada asta trebuie să fim mai buni!”. Și asta e tot! De a doua zi revenim la crimele zilnice. Mai mult, neamul meu cel românesc a mai șters pe jos cu acest zeu…. de ziua nașterii sale, acum ceva vreme, a mai făcut o crimă. De astă dată extrem de justificată. Și-a ucis dictatorul, diavolul. Unii au spus că este bine că de Crăciun s-a petrecut asta, pentru că arată vremuri noi, natura renaște… lumina începe să crească, să o vedem după uciderea răului în ziua nașterii Domnului. Oare? Joe-Ceaușescu-Iisus…. asasinați de către Stat! Deja unii veți sări în sus de indignare că am așezat pe Ceaușescu lângă Iisus… Puteți sări cât doriți… la fel a fost și acum două mii de ani, Iisus a fost asasinat lângă doi tâlhari. Unul a mers cu el în Rai, celălalt… Ceaușescu nu cred că ar fi tâlharul care s-a căit, dar asta nu înseamnă că nu este legat de Dumnezeu, așa cum toți suntem. Suntem legați de El mai ales în răutatea noastră și în spiritul nostru de ucigași senini. În fiecare an merităm să fim răstigniți lângă el, tocmai asta este ideea! Iar la nașterea sa să pricepem de ce a venit în lume… Poate că acum înțelegeți de ce Biserica Domnului (cele mai multe confesiuni creștine) insistă atât pe iertarea noastră. Întru eternitate trebuie să ne cerem iertare pentru asasinarea zeului nostru. Ce religie mai are zeul asasinat de oameni? Întreaga omenire atârnă de un fir de ață… iar această ață este conștiința noastră. Cum să nu se zguduie pământul, să nu fiarbă mările, să nu cadă bombele, să nu ne mănânce minciunile și bolile? Cum să nu fie Statele lumii complet lipsite de conștiință? Cum să nu fie individul dizolvat într-o mare amorfă de cărnuri? Cum să nu mergem cu pași repezi spre pieire? Trebuie să fim pedepsiți pentru crima comisă, căci nimic nu am înțeles din ea! Acum ne ucidem zeul chiar din fașă! „Iartă-ne, Doamne!” a devenit o formulă pe care niciun creștin nu pare să o mai înțeleagă…. e un fel de „bună ziua” aruncat în scârbă, doar o fațadă pentru a părea politicoși în fața unor oameni pe care îi detestăm.