Săptămâna aceasta (vineri, 20 Aprilie 2018, ora 17) va avea loc la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște lansarea unei cărți cu adevărat extraordinare, scrisă de un autor târgoviștean, doamna Ecaterina Botoncea. Este vorba despre Camino, Dumul spre lumină. Jurnalul unui medic anestezist.
Poate că puțini dintre dumneavoastră bănuiți despre ce ar fi vorba. Camino este denumirea prescurtată a unui faimos drum dedicat pelerinilor din întreaga lume, aflat în nordul Spaniei, care se întinde pe 800 de km (are ramificații și în Franța), și se oprește la Santiago de Compostela. Aici, la capăt de drum, se află inima Spaniei, întruchipată de apostolul care a creștinat această peninsulă, sfântul Iacob. Drumul acesta poate fi străbătut pe etape mai mult sau mai puțin concentrate în timp – „profesioniștii” îl străbat în 33 de zile neîntrerupte, alții, mai sensibili sau mai în vârstă îl fac pe etape în fiecare an, reluându-l din punctul în care s-au oprit cu un an în urmă – ideea este că această cale este străbătută de secole de oameni care îl caută pe Dumnezeu, care încearcă să se regăsească pe sine, care se provoacă la un lucru extraordinar, care o fac probabil ca pe un fel de maraton duhovnicesc sau, mai rar, ca pe un sport. Aici vin anual mii de persoane de pe întreaga planetă să pornească la un drum al inițierii și care la capăt găsesc o formă de răspuns și simt o transformare vrând-nevrând, după ce își aruncă hainele în apa mării, renăscând într-un nou corp, având un suflet cu adevărat transformat. Mulți scriu impresiile acestei călătorii – așa cum a procedat și autorul nostru – simțind un imbold subtil și/sau puternic pentru a te îndeletnici cu cele spirituale. Cartea prezintă exact pas cu pas acest proces de transformare interioară.
Ceea ce este cu adevărat interesant la această carte – care poate fi citită în foarte multe chei, pornind de la metafizic și religios mergând până la ontologii ale iubirii și descrieri ale morții concrete – este faptul că după ce o lecturezi simți destul de puternic că ai făcut și tu, ca cititor, câțiva pași pe acea cale. Adică, fie îți spui cu tărie că „într-o zi am să fac și eu acest pelerinaj, iar dacă nu voi ajunge până acolo, măcar mă voi încumeta să fac unul în țară”, fie te simți parcă direct schimbat măcar cu o câtime. Dacă veți căuta cărți de „transformare interioară”, atunci această carte are un efect clar în acest sens, rămânând în același timp într-o tonalitate cultă. Cititorul se simte purtat pe o cale a vieții care începe cu amintirile copilăriei, evenimentele tragice, evenimentele banale ale vieții de zi cu zi care pot căpăta sensuri de lume extraordinară dacă știi să le privești așa cum autorul o face, apoi ajungi la iubiri puternice, apoi treci la tumultul și tensiunea în care se zbate un medic zi de zi fără să știi exact care sunt mecanismele care i se declanșează în suflet, căci majoritatea dintre noi se află în postura de pacient, atent la propria durere și mai puțin la efectele durerilor tale asupra celor care se ocupă cu studiul și alinarea ei, apoi ajungi pe calea efectivă a camino-ului, unde întâlnești oameni extraordinari la tot pasul. Ajungi să te frământe durerile simple ale unui drum care te arde, te udă sub ploaie, te înfrigurează, îți tocește și pantofii și sufletul, te stoarce de amintirile cele mai ascunse, de răul din lume, de tot binele din lume… Ești precum un șarpe al lui Asclepios care în final își lepădă pielea moartă, trecând printr-o moarte, desigur, azvârlind-o în mare cu toată ființa veche pentru a renaște într-o carne nouă. Suflet vechi și renăscut în carne nouă care iar se învechește, cum ar pune Hegel!