TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Ultima șansă

    Nu cred în „ultima șansă” oferită unei societăți sau unui mare grup de oameni. „Ultima șansă” poți să o acorzi unui individ, dar nu unei societăți întregi. Iar dacă mă gândesc la lumea în care trăim astăzi, mă îndoiesc profund că merită o a doua șansă sau o ultimă șansă. Această „a doua șansă” s-a dus de mult timp. De fapt, s-au cam epuizat cam toate șansele. Ceea ce vedem zilnic este de-a dreptul catastrofal, dar refuzăm să acceptăm asta. Iar această orbire ne va costa extrem de mult. „Statul eșuat” al lui Iohannis nu a generat nicio acțiune. Doar gălăgie Media și atât! Morală de doi lei! Atât! În paralel vedem o mascaradă cumplită pe tot eșichierul politic. Iar pe cel social, și mai grav. Societatea este cumplit de bolnavă, și nu doar fizic-biologic, ci și sufletește! Nu trebuie să mai facă cineva vreun desen în sensul ăsta. Este atât de clar, încât nu are rost să mai vorbești despre asta, căci o ții tot într-un clișeu. Vorba este în zadar de astăzi înainte. De aceea am să evit pe cât posibil să mai aduc în discuție chestiuni care țin de etică. 

    Am să parafrazez un prieten care nu are prea multă carte, dar ceva mai multă minte decât cei cu carte:

    „Ai impresia că schimbi vreun om cu o vorbă? Că poți să faci ceva să meargă cu vorba bună? În ziua de astăzi și în lumea de astăzi? Și ăsta să fie răspunsul celor care votează pentru un mic și o bere și care apoi încep să îi înjure pe ăia de mama focului, considerându-i cei mai mari dușmani ai țării? Eu sunt constructor. Cunosc lumea de la înălțimea asta. Stau în frig, în ploaie, în arșiță și toate astea sunt extrem de plăcute în comparație cu omul. Tu muncești cu omul și asta e cea mai grea meserie din lume. Eu nu aș putea să fiu ca tine, tu ai putea să fii ca mine dacă ai puțină bună voință. Să îți spun cum e omul cu care lucrez eu. Este neserios, zice că vine la muncă și nu vine, lăsându-mă cu c… în baltă, iar dacă vine, trebuie să țip la el, căci chiulește imediat sau strică tot. Vrea să ajungă cât mai repede acasă și cu cât mai mulți bani făcuți pe degeaba. Nu are nicio plăcere a lucrului bine făcut, nu are nicio plăcere în viață în afară de „a avea și a arăta că are”. Plăcerile mărunte ale vieții sale privesc doar mârlăniile de șantier și cum să îți tragă țeapă. Dacă îți este milă de vreunul mai amărât și îl iei la muncă, în scurt timp ți se urcă în cap sau îți smulge tot cu ură, considerându-te dușmanul lui. Nu mai găsești nicăieri oameni de treabă. Dacă încerc să îi arăt ce ar fi bine să facă, mă ia la mișto, dacă ești de altă părere cu el, te strigă în gura mare în tot satul și te bârfește, adunând și mai mulți dușmani în jurul tău. După ce pleacă de la tine, că l-ai prins furând sau că e neserios, se întoarce după un timp, crezând că ai uitat, și se înjosește în ultimul hal, plângăcios, să îl primești înapoi. Dacă faci asta, dacă îi mai dai o șansă, te-ai fript de tot. Căci după un timp te va fura și mai abitir, te va urî și mai abitir, te va bârfi și mai abitir, scuipându-te și râzând de tine că ești prost. Exact că ăla din Iași cu calul care s-a dus la nevastă-sa la spital, căruia apoi Moroșanu i-a făcut casă. Ai văzut că s-a p… pe tot?! Sau, dacă nu îi vorbești răstit și arțăgos, dacă îi vorbești blând și frumos, fără să îl înjuri de mamă și nevastă la fiecare două propoziții, atunci să te ții, că urmează să te joace în picioare. Ăștia sunt oamenii cu care lucrez eu. Doi oameni dacă aș avea de treabă și care să accepte să învețe, nu să știe deja, aș face case și blocuri cu ei. Dar tu, ce șanse să dai ălora mulți cu care te vezi zilnic? Văd și eu, că am copil; aia nu e școală, ăia nu sunt profesori, ăia nu sunt elevi. Totul este la pământ. Mă uit la televizor și cu mintea asta a mea fără carte nu văd decât un circ continuu. Copiii înțeleg toți astăzi că „politica” nu înseamnă decât să te cerți la televizor și să mergi în Parlament să dormi. Ăia nu fac nimic. Iar a face înseamnă să pui o cărămidă peste alta, adică să vezi ceva de la o zi la alta și de la un an la altul; de la un mandat la altul. Tot mestecă în oala cu borhot de zeci de ani, iar ce mizerie iese la suprafață ei o numesc „a fi la putere”, după care pe tine te pun din nou să „faci o schimbare”, îți dau lingura votului să mai mesteci în borhot, ca și ei sunt curioși ce mizerie mai iese la suprafață. Iar din tot borhotul ăsta nu iese nicio țuică, doar pufoaică puturoasă, cu gust și miros de hazna! Poporul ăsta nu merită să mai primească încă o șansă! Patrioții nu mai există, căci nici nu ar mai avea de ce să mai existe. Rușii dacă vin, am merita din plin să ne bage iar în lagăre. Nemții dacă vin, e normal să ne lase în c…. gol, luându-ne și fânul, nu numai lemnul; americanii dacă vin, la fel. Vezi vreunul să lupte pentru țară? Pentru cei mulți? Numește un singur individ d-ăsta! Auzi numai lături de la politicieni. Ceva ce a spus și Câțu, după ce l-au întrebat ce a spus Iohannis după ce a câștigat președinția partidului. Zice Câțu: „Domnul președinte nu se implică în treburile partidelor!” I-am văzut fața când a spus asta. Spuneți-mi mei că ăsta merită o a doua șansă și îmi tai o mână! Ia pe fiecare salahor dintr-ăștia de pe aici și spune-mi că merită o a doua șansă! Nici popii nu mai cred în asta, chiar dacă, precum Câțu, îți spun că Iisus așa te învață. După ce te fac să te simți tu vinovat că nu ești optimist, că nu întorci și obrazul celălalt și nu ai încredere în aproapele tău, ei se întorc în borhot. Dacă mai dai peste un preot de Doamne-ajută, ăla, săracu’, trebuie să meargă pe sârmă ca să nu îl alunge ăia mari de la Arhiepiscopie. Stă, săracul, cu capul plecat și face totul pe burtă, ca să nu atragă prea mult atenția, că îl jupoaie. Îți vine să pleci doar la Athos! Ce șansă să dai acestei lumi? Merită? Ia gândește-te, tu să fii Dumnezeu sau vreun înger care vede de lumea asta, ai mai da vreo șansă? Nu degeaba se spune în Biblie că la a doua venire, Iisus va veni cu sabia! Are și motive.”