Românul are tendința de a absolutiza totul. Și proverbele sunt un fel de legi imuabile ale conduitei sociale. „Dacă tăceai, filosof rămâneai!” Foarte multe proverbe sau alte vorbe de duh circulă în mod sistematic prin spațiul public. Unele mai des, altele mai rar. Unele – cele mai multe – sunt complet uitate, altele sunt de-a dreptul în uitare în mod voit. Cred că cea mai activă viață o are acest dicton cu privire la tăcere. De ce? Pentru că vine ca o compensare pentru anumite atitudini mentale pe care le avem.
Suntem logoreici. Vorbim enorm și nu spunem nimic. Sau vorbim enorm și spunem banalități. Discursurile trebuie să fie bine controlate – trebuie să controlăm cu atenție ceea ce spunem. Avem tabuuri lingvistice. Nu ai voie să spui anumite lucruri căci ești taxat de lege. Alte vorbe nu prea este bine să-ți iasă pe gură căci ești sancționat social prin diferite etichetări. De aceea tăcerea devine și armă, și scut. Tăcutul zilelor noastre nu mai este tăcutul de odinioară. Tăcerea nu mai este percepută ca semn de înțelepciune („dacă nu ai nimic mai importat de spus decât tăcerea, atunci taci!”), ci ca neputință sau ca acceptare a unei culpe. Tăcerea bețivului nu are nimic înțelept în ea. Există și o tăcere a prostului – care nu are ce să spună, dublată de prostul căruia nu-i tace gura, căci tot nu are ce să spună și se ascunde în spatele vorbelor multe. Iar printre aceste variante există și o tăcere a politicianului. Cea care ascunde lucruri. „Decât să spui ceva care să ți se întoarcă împotrivă, mai bine taci!” Apoi vine atacul politicianului împotriva tăcutului și a tăcerii. Testează precum hienele. Adică apucă un pic de piele, iar dacă reacția este zero, adică nu se mișcă nimic, se tace, atunci se repede din toate părțile. Dacă taci atunci când un politician te atacă înseamnă că îi dai dreptate! Mai mult, ceilalți văd asta ca fiind un lucru de încurajat și un act de normalitate. I se dă dreptate din start celui care face asta – adică vorbitorului – căci „uite, nu îi răspunde că nu are ce; știe că are dreptate!” Apoi este vorbăria prostului bolnav de prostie/nebunie. Ăsta trăncăne toată ziua despre dușmanii lui – reali sau imaginari – și nu dorește decât un singur lucru, să trezească leii ca să-l bage în seamă. Mass-Media este o formă de acțiune politică, de aceea este plină de politicieni vorbitori. Hienele care mușcă doar pentru că pot. Nu spun aici că nu este cazul să facă asta, Doamne ferește! Am în vedere presa deșănțată, cea care scapă de sub controlul adevărului. Patima imaginației oferită ca adevăr sau a inventării falsului împachetat ca adevăr este lăsată liberă. Asta în timp ce românul mioritic caută neconflictualul prin tăcere. Dar asta nu este o societate în care trebuie să mai taci. Căci este o societate plină de politicieni. De la bețivii din colțul străzii care dezbat aprig programe de guvernare, până la mediul academic, unde calomnia și/sau certitudinile deșarte se vor a fi „rafinate” avem o paletă extrem de complexă de variante ale tăcerii/vorbirii. Deci totul este provocare la „dialog”! Toți vor „dialog”, deși nimeni nu are habar că dialogul este un mod structurat și bine definit, cu reguli stricte, care dacă sunt încălcate nu mai au nimic de-a face cu dialogul. Dialogul absolutizat al politicianului înseamnă de fapt ca unul dintre participanți să acuze, iar celălalt să tacă. Iar tăcerea să însemne acceptarea celor spuse de primul. În România există nuanțele acestea minunate, mai greu de găsit în alte părți. Un exemplu:
O comisie internațională evaluează niște proiecte. Românești. În spatele unor astfel de proiecte se află niște politicieni care le susțin. Chiar de la un partid în urcare, privit ca fiind „soluția” viitorului. Ha! La un moment dat se ajunge la o situație de vot. Germania votează pro, Irlanda contra, Italia se abține. Interpretarea rezultatului? Politicianul român citește astfel voturile: Două contra, unul pro! Deci, e clar! Se pune întrebarea: „Bine, dar cum ați calculat?” Răspunsul: „În România, dacă te abții (a se citi dacă taci sau dacă nu te manifești) înseamnă că ești contra (sau ești de acord mai mult cu cel care acuză sau interpretează tăcerea în avantajul său!)” Nu-i așa că este minunat? În rest, numai tăcere!
Facebook
WhatsApp
TikTok
