Avem ghinionul extraordinar de a ne fi născut în cea mai neagră perioadă a omenirii din punct de vedere etic. Dar, veți spune, că niciodată omenirea nu a trăit mai bine ca acum. Așa este. În acest lucru constă și marele paradox. Mandeville este un geniu când spune că omenirea, cu cât este mai vicioasă și viciată, cu atât societatea o duce mai bine. Această bunăstare se plătește cu un preț. Enorm. Victimele de acum depășesc cu mult populația întregii omeniri din timpurile vechi. Ne este complet interzis, ca o cenzură transcendentă, să predomine binele în lume. Cu cât vedem că am trăi mai bine, de fapt încetăm să vedem cât de mult rău există în lume. Și cât de intens este el. Binele este evident, luminează în întuneric, iar întunericul nu îl poate cuprinde, chiar dacă rămâne un singur punct luminos pe care cu grijă îl protejăm să nu ni-l stingă. Acest lucru nu înseamnă că întunericul nu este imens. Și adânc. Nu, nu sunt pesimist, cum se tot spune. Doar descriu umbrele lumii, căci ele fac posibile frumosul luminat al lumii.
Blestemul căzut peste capul omenirii pare să fie Minciuna! Cumplita minciună. Cei mai mulți oameni, puși să o definească, vor spune că minciuna reprezintă o „denaturare a realității”. A spune că ceea ce este, nu este și ceea ce nu este, este, în stil artistotelician, înseamnă a minți. Aceasta este definiția clasică. O modificare a realității în mintea noastră, căci realitatea rămâne la fel, desigur. Numai că minciuna poate merge și mai departe. Adică nu dă doar „aparența” unei realități, dar ea poate face și mai mult, poate să creeze efectiv o realitate umană, care nu este în armonie cu natura. Clădește nefirescul! Gândiți-vă la toate creațiile aberante ale minții umane. Obiectul imaginar ne ajută să dăinuim în lume, dar există un set de lumi imaginare care ne absorb în ele. Iar cele mai cumplite astfel de lumi sunt cele create de omul politic.
Suntem blestemați să trăim astăzi o luptă între două dihănii: comunismul și capitalismul. Și unul și celălalt au pornit de la o tendință naturală, de la valori care erau în armonie cu lumea, dar s-au transformat rapid în Leviatani. Nu poți scăpa de ei; alte lighioane, mai mici, nu au nicio șansă să se manifeste. Sunt imediat înghițite de aceștia. Totul se reduce la cele două direcții. Dacă ești anti-comunist, înseamnă că simpatizezi capitalismul. Dacă ești anti-capitalist, înseamnă că ești comunist. Orice intermediar, precum socialismul, de exemplu, nu sunt decât forme deghizate ale unui comunism care se prezintă ca o finalitate spre care, mai devreme sau mai târziu, va sfârși acel socialism. S-a spus că nazismul ar fi și el un Leviatan. Fals. Este coada strălucitoare a Leviatanului care stă ascuns în beznă și pe care o leagănă ademenitor în fața unor naivi. Imediat ce intri în falsa lumină a sa și înghiți nada aceasta, din beznă va ieși tot comunismul și te va înghiți. (Rare sunt persoanele care spun că nu înțeleg de ce nazismul ar fi „de dreapta”, când el a ajuns la putere susținut de Partidul Socialist, sic!). Avem straturi ale răului. Leviatanul acesta nu se prezintă ca un balaur cu multe capete. Nu numai astfel. Statul este un Leviatan astăzi. Dacă îl critici, înseamnă că ești anarhist. Așa că te întorci în brațele sale, unde te anesteziază complet. Problema este că acești Leviatani sunt în mai multe dimensiuni. Sunt stratificați. Tot auzim de ani de zile de „Statul paralel”, care ar fi o traducere românească – extrem de inspirată, și vom vedea de ce – a lui Deep state, adică un stat adânc, profund. Varianta românească este mai „realistă”. Statul natural, cel vizibil, este atât de rău, încât nu are unde să mai meargă mai jos. De fapt, poate să meargă, normal, dar nu are rost să mai ascunzi acest rău care este. Noi suntem mai direcți, din acest punct de vedere. Așa că din profunzimile răului posibil, românul a scos la lumină acel strat cumplit și l-a așezat în paralel cu cel vizibil. Așa că cele două capete ale Leviatanului coexistă în paralel. Nu îți place unul, treci la celălalt. A treia variantă nu există până când nu ne este servit, tot în paralel, un nou cap. Minciuna este profundă, statul nu este profund. El are doar multiple variante care coexistă în paralel. De aceea consider că varianta românească este mult mai bună. E mai realistă!
Minciuna prin frică și respect pare a fi de departe cea mai cumplită. Cum vine asta? Acum suntem la nivel macro-politic. Statele occidentale au o orbire cruntă în ceea ce privește estul slav. Când le arăți cât de orbiți sunt, imediat încep să nege, dându-ți impresia că nu vor să vadă adevărul. Sau, mai rău, vorbesc de un anume „respect” pe care trebuie să-l arate față de Rusia. Astfel, devin părtași la un rău și mai mare. Cum? Haideți să vedem:
- Spune Thierry Wolton (Întoarcerea la vremurile barbare, Humanitas, București 2024)
„Degradarea relațiilor internaționale care i-a urmat [războiului mondial] ține de proasta gestiune a spațiului eliberat la căderea comunismului în Europa, de absența reflecției în privința moștenirii sovietice, absență care s-a manifestat atât în imperiul decăzut, cât și în raporturile de forță globale ale acestuia. S-a manifestat, în plus, în deruta unei mari părți a omenirii care se afla în doliu după ce-și pierduse speranța într-o lume mai bună, speranță îndelungă trâmbițată de ideologia marxist-leninistă.” [sublinierile îmi aparțin]
Acesta este miezul orbirii occidentului: ultima frază din citatul de mai sus. Occidentul capitalist trăiește traumele unui capitalism numit „sălbatic”, de secol al XIX-lea, și are impresia că orice poartă numele de „capitalism” este esențial rău. Asta este prima mare minciună, căci astăzi vedem cum capitalismul pare a fi singura formă umană posibilă pentru a lăsa libertate individului să se dezvolte. Este singura formă propice progresului, evoluției. Nu se poate vedea sau se refuză faptul că numai capitalismul poate fi cu adevărat reformat – el are capacitatea de a evolua în sine și permite schimbarea în bine. Este natural! În schimb, în ciuda faptului că evidența scoate ochii, comunismul este privit în continuare ca fiind o speranță, deși în orice formă a fost el a arătat mai cumplit decât orice a creat omul. Aceasta este a doua imensă minciună. Comunismul, spre deosebire de capitalism, nu poate fi reformat. El este viciat din start. Nu poți face din rechinul cu coadă luminoasă un vegetarian, orice ai încerca. Că treci de la Lenin la Stalin, sau de la Stalin la Troțki, sau dacă îl exporți la români sau la chinezi, vei vedea peste tot aceeași lighioană cumplită. Mai există voci care încearcă să dea exemplu Chinei comuniste. Le-aș arăta, în oglindă, două lucruri: a) Coreea de Nord comunistă – tot asiatici, de ce aici nu a reușit? b) China comunistă pe care ei o laudă este, de fapt, o China care a înțeles că trebuie să injecteze capitalism pentru a nu se transforma într-o Rusie sau Coree. Capitalismul este o doctrină economică, doctrină care atrage forme politice de centru sau forme liberale, care apasă direct pe clapele libertății, pe când comunismul este o doctrină politică, care își bagă coada în a-și impune regulile și în economie, lucru care duce la ceea ce vedeți sau ați văzut.
- Plecând de la acest fundament prezentat mai sus, urmează un lanț întreg de nenorociri în lume, cam toate având de-a face cu acest aspect. Rusia agresează Ucraina. De ce? De frica dizolvării minciunii comuniste. Nu extinderea NATO este motivul, cum s-a spus. Aceasta este pretextul, minciuna pentru occidentalii de rând, pentru a induce „respectul” pentru Rusia și determinând astfel pe milioane de naivi să spună: „are tot dreptul domn’e, dacă i se bagă în coastă?!”. Frica reală ține de „contramodelele regimului său autoritar”, cum spune Wolton, adică Revoluția Trandafirilor de la Tbilisi, în 2003, Revoluția Portocalie, 2004, Kiev, Piața Maidan din 2014, plus protestele masive de la Minsk împotriva fraudării alegerilor. La fel, comuniștii chinezi sunt speriați de modelul capitalist-liberal al Taiwanului care trebuie adus cât de repede în linia comunistă. Agresiunea lui Putin a declanșat imediat tot felul de alte conflicte mondiale care îl au ca părinte: loviturile de stat militare din Africa, acapararea de Azerbaidjan a Karabahului, creșterea tensiunilor dintre Grecia și Turcia cu privire la Cipru, începerea războiului dintre Hamas și Israel. Rusia a pompat ani de zile, pe când era URSS, sprijin grupărilor radicale islamiste, de acea are atâția susținători de aici, alături de Iran, un alt naș al grupărilor islamiste. De aceea prietenia dintre țări este mare în cazul lor, Iranul dând rușilor acum o mână de ajutor, din respect pentru ajutorul dat ani de-a rândul.
- Orbirea Occidentului constă și într-o formă de „respect” pentru Rusia. Modificarea istoriei de către ruși a implementat ideea aceasta în tot occidentul, anume că ei ne-au „eliberat” de groaza nazistă. Nimic nu a prins mai bine în istorie decât această iluzie elaborată de ruși. Rușii nu au eliberat niciodată pe nimeni. Iar povestea acestei eliberări se află, dacă vă interesați, în sute de cărți care arată cum au stat lucrurile. Occidentul se ploconește în fața Rusiei, acest Vrăjitor Oz care nu stă decât pe o construcție coruptă de carton. Occidentul l-a susținut pe Gorbaciov în ideea lui de Perestroika, chiar dacă țările din est nu își mai doreau nicio urmă de comunism. Occidentul privea în expectativă la ceea ce se petrecea în Est la momentul izbucnirii acelor revolte. A susținut transformarea elitelor comuniste în democrați. S-a făcut că plouă în cazul lor, crezând că un comunist va trece la democrație așa cum trece un laburist la liberalism. Nu a bătut deloc obrazul Rusiei care a călcat în picioare Cecenia, a anexat Crimeea, a atacat Georgia și apoi, Ucraina. Și acum, ceea ce găsește Occidentul mai bun de făcut este să îndemne la pace. În rest, doar reacții anemice, induse și acestea de o parte a lumii care încearcă să spargă minciunile.
„În momentul căderii comunismului, democrațiile occidentale s-au temut de consecințele unei prăbușiri totale a lagărului socialist, conformându-se unei logici a statului clasic, care preferă să se agațe de ordinea prezentului pentru a evita dezordinile viitorului, oricâte speranțe ar naște acestea. Voința occidentală, adesea exprimată, de a menaja Rusia lui Putin, de a nu o umili, este parte a acestui reflex etatist.” Mai mult, acum occidentul este speriat ca nu cumva Rusia să piardă războiul (sic!). Nu realizează deloc faptul că mulți occidentali s-au trezit din această iluzie și se revoltă chiar împotriva occidentului. Căderea comunismului nu se va realiza decât în momentul în care târăște cu el în beznă și capitalismul occidental? Rusul joacă box, iar occidentalul surâde și întinde mâna, că așa este fair-play! Țările din Est, cele care urlă continuu că nu există negociere cu Rusia, nu sunt deloc luate în seamă. Țările Baltice, Polonia, ridică garduri, Finlanda își face șanțuri de apărare, iar occidentalii privesc ca la un spectacol al nebunilor acest lucru, crezându-se în siguranță și amuzându-se de aceste măsuri „extravagante”. De la Paris până la Washington s-au făcut că privesc în altă parte din 2000 până astăzi, în ceea ce privește Rusia lui Putin. Nici măcar nu este arătat cu degetul că ar fi un dictator ordinar, alături de un Stalin, Kim, Ceaușescu et alii. Nici măcar nu văd că Trump este o creație comunistoidă creată în laboratoarele KGB ani de zile. Priviți la ceea ce spune Yuri Bezmenov (găsiți, încă, pe youtube, conferințele lui din anii 80)!
„În plus, cei care sperau că după eliberarea de jugul sovietic va veni un moment al reflecției profunde asupra a ceea ce a însemnat comunismul nu au avut parte de niciun fel de susținere sau voință democratică. Împotriva susținătorilor vechiului regim, vinovați de nenumărate abuzuri și crime, nu a fost luată nicio măsură, fie ea și simbolică. În elanul general al conștiințelor încărcate, a prevalat uitarea.” Atât de urât arată omenirea!
Mai mult, acum se adâncesc minciunile, căci încep masele să urască Occidentul și să admire pe ruși și comuniști. Iar acest lucru este atât de nociv, încât omenirea nu are cum să iasă prea bine din ceea ce urmează. Cad statele unul câte unul sub conducerea unor nebuni, a unor marionete create în laboratoarele FSB, care sunt precum primii comuniști care erau puși la putere, luați din categoriile cele mai de jos ale societății. A funcționat programul de degradare a educației. Masele au devenit aproape la fel de needucate ca în anii negri ai comunismului incipient. Programul socialist de educație numit Bologna a dat roade după 20 de ani. Avem niște minciuni umane care își spun „absolvenți”, „directori”, „educați”, „intelectuali”. De aceea este posibil să avem spectacolul grotesc al zilelor noastre.
Facebook
WhatsApp
TikTok
