TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Stalin redivivus

    Ce ar fi Stalin azi? Ce s-ar întâmpla dacă ar reveni Stalin? Cum ar gândi el zilele noastre? Care i-ar fi logica? Ar face aceleași greșeli? Ce ar îmbunătăți? Ce ar face mai rău decât a făcut? 

    Acestea sunt întrebările care mă frământă de ceva vreme încoace. Până acum mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă un personaj pozitiv al istoriei ar reveni; adică un Vlad Țepeș, un Mircea cel Bătrân, un sfânt… Iisus chiar. La Iisus este simplu, știu ce ar fi. L-am răstigni a doua oară fără ezitare. De torturat… e clar că l-am tortura mai rău. Căci l-am umili înainte, l-am face fanatic și conspiraționist, nebun de legat și corupător de minori! Deci, nu mă mai gândesc ce s-ar întâmpla dacă ar veni un imens bine peste noi. Acum fac un scenariu – și mă gândesc la Saramago când fac asta – invers. Ce s-ar întâmpla dacă ar veni pe pământ un personaj care întruchipează răul absolut? 

    Să o luăm logic, zic! Așadar, Stalin ar veni pe pământ, s-ar instala la cârma Rusiei și a întregii planete. De ce să nu fie așa? Comunismul asta și-a dorit dintotdeauna, să fie internaționalizat absolut! Să cucerească planeta. Să zicem că ar reveni de prin anii 90. Cum ar gândi el pentru a-și duce mai departe planul? S-a întâlnit Stalin cu Scaraoțchi și ăsta din urmă i-ar fi spus: „Stalin, mă gândeam eu așa, ce să le mai fac eu oamenilor ăstora? Tu ai fost un om de toată nădejdea acolo. Păcat că ai murit așa de repede. Uite, eu aș putea să mă folosesc de o carte a Șefului și să te mai trimit pe pământ încă o dată, cu toate cunoștințele și experiențele acumulate până acum, nu ți le iau, nu îți șterg memoria ca la toți pârliții ăia, și aș dori din partea ta un singur lucru: să îți duci mai departe proiectul. Mai greu găsesc unul ca tine în istorie. Am tot căutat de la tine încoace pe unul mai rău, și nu s-a mai născut. Știi, geniile se nasc cam unul pe secol.” Stalin acceptă, normal, și paf, se înfățișează în carne și oase. Ce face după ce ajunge pe pământ? Începe cu o mare ședință de partid. Chiar cu un congres în care să fie prezenți doar oameni bine selecționați. Și ar spune cam așa:

    „Dragi tovarăși, am încheiat până astăzi niște etape extraordinare întru instaurarea comunismului. Am eliminat foarte mulți dușmani ai poporului. Alții s-au născut între timp… E inutil să mai procedăm ca data trecută. Domnul Gorbaciov a avut o idee excelentă după ce am plecat eu. S-a gândit bine la acea Perestroika! Am râs acolo unde eram de m-am prăpădit. Mi-am spus: tovarășe, ăsta chiar e genial! Bravo! Recunosc, dacă ar fi venit cu ideea asta în timp ce eu mă luptam cu dușmanul nostru drag, Hitler, l-aș fi executat pe loc. Dar, acolo unde am stat, aveam mult timp de gândire, și mi-am dat seama că tovarășul ăsta nu e chiar prost. Iată cum vom construi Epoca de Aur ce va urma! În primul rând, trebuie să renunțăm la numele de „comunism”. Am învățat din istorie că orice ideologie, orice idee politică ce este pusă sub un termen, se erodează în timp și își pierde din puterea de odinioară. De fapt, iese la suprafață toată mizeria pe care o ține ascunsă la început atât de frumos sub un nume. Ce, pe voi vă interesează un simplu nume sau doriți ca esența comunismului să dăinuie? Comunismul nu depinde de un nume. Așadar, nu îi mai spunem așa. Comunismului îi spunem… „democrație”, sau „liberalism”, dacă doriți. Nu mă deranjează și să îi spuneți capitalism pur, atât timp cât esența sa rămâne neștirbită. Scopul este cucerirea planetei. Apoi, în etapa a doua renunțăm la crime. Promitem solemn că asta nu mai este acceptat. Mie îmi vine greu să fac asta, dar de dragul spiritului comunist, pot să renunț. Ce am mai observat din istoria asta? Am văzut că dacă îi forțezi pe oameni, ei se vor opune mereu. Apar mereu disidenți și oameni care să pună în pericol tot edificiul nostru atât de frumos construit. Ce ne dorim noi în momentul în care atingem comunismul adevărat? Să avem în sânge convingerea că acesta este Epoca de Aur. Omul Nou este în noi. Omul Nou nu va mai avea nevoie nici de Stat, nici de Dumnezeu. Singuri ne vom alinia. Prima oară am încercat asta într-un mod brutal, cu tortură. Ne-a ieșit în mare parte. Și foamea este un bun educator în sensul ăsta. De aceea trebuie să investim tot ce avem pentru a ademeni oamenii să vină ei la noi. Să îmbrățișeze de bună voie ideologia noastră și să își dea viața pentru ea. Să își urască aproapele dacă vede în el un posibil element deviaționist. Iar acest demers trebuie să-l începem în Occident. Apoi, în tot acest timp în care pregătim în laboratoarele de la Moscova și în serviciile secrete ale tuturor țărilor, cu presa alături, ca cel mai bun aliat, trebuie să le îndreptăm atenția celor care sunt pe cale să simtă strategia noastră spre nazism sau alt regim oribil. Cum nu le convine ceva, cum văd ceva strigător la cer, să nu apară în discuție cumva comunismul sau spiritul lui. Să se spună mereu: „nazismul e de vină! Ăștia vor să readucă nazismul la putere!” Și acum râd când aud că nazismul este de extremă dreapta. Că doar partidul socialist l-a adus la putere. Dar să nu precizați asta prea mult. Să subliniați chiar ideea de „națiune” și „naționalism”. Să îi faci pe oameni să le fie frică să mai facă deosebirea dintre naționalism și patriotism. De fapt, dacă am face Statele Unite ale Europei, ar fi cel mai bine. Dizolvăm ideile astea de națiune, limbă sau cultură națională. Trebuie insistat pe ideea de „familie”. Oricum, habar nu au ce este asta, deci putem să o schimonosim în tot felul de variante; fă-i să considere că au familie cu o capră, dacă vor, fă-i să zică „libertate” când pot face asta! Familia este una, în final, cea comunistă, mondială! După ce punem toate astea în aplicare, avem nevoie de o mare criză, exact ca data trecută, vă aduceți aminte, când la acea ședință de partid v-am spus că fără un război în Europa, comunismul nu are nicio șansă să se instaureze. Și Hitler ne-a picat ca o mană cerească. După ce i-am lăsat să se erodeze bine, am apărut noi ca salvatori ai lumii. Nu mai merge și a doua oară să facem asta. Avem nevoie de o chestiune mai subtilă. Să zicem că apare din senin o boală. Să îi speriem bine pe oameni în legătură cu boala asta. Atunci e momentul să începem să testăm cât de copți sunt să primească binecuvântarea neocomunismului. A comunismului 2.0, cum le place lor să spună. Și nu vor mai veni direct de la noi, căci e clar că suntem decredibilizați. Or să vină chiar din inima Europei, din Franța, Italia, Germania. Au să facă ei toată treaba. Îi lăsăm în pace. Veți vedea cât de aplicați și dedicați cauzei noastre vor fi. Îi vom testa ușor, mai întâi îi punem să poarte șapcă, de exemplu, apoi o banderolă, apoi să stea la 2 metri unul de altul, apoi să își facă toți o injecție, apoi să poarte un pașaport să intre în magazin, apoi putem să declanșăm și o criză economică. Măriți impozite, măriți prețuri la gaze, electricitate. Are să le fie frică să mai deschidă gura. Te vor susține chiar, se vor trăda între ei, își vor vinde proprietățile, căci nu vor mai avea ce pune pe masă. Astea sunt semnele că sunt copți bine pentru a primi din plin un guvern mondial. Comunist, bineînțeles! Toată planeta va fi o familie fericită, gata să răspundă prompt oricăror cereri care vin din partea mea, marele lider! Ah, toate vocile care spun altceva decât cele ce trebuie să audă ei, trebuie imediat eliminați. Dar nu e nevoie să fie săltați noaptea, ca pe vremea mea. Nu! Acum avem două arme. Fie îi dăm afară de la locul de muncă, fie îi decredibilizăm. Spunem, de exemplu, că sunt… conspiraționiști. Pe vremea mea îi numeam sabotori. Acum e bun termenul ăsta. Fanteziști, imaginativi, rupți de realitate. Știința nu este decât una, cea oficială, dictată de noi. Am încercat pe vremea mea și după aceea să mințim istoria, și am reușit! I-am educat în spiritul istoriei modificate zeci de ani, că acum nici măcar nu vor să audă de adevărata istorie! Trebuie să facem același lucru și cu știința! Oricine spune altceva ce nu convine planurilor noastre, este un mare conspiraționist. Poate el să aibă premiul Nobel, dacă nu spune ce este oficial aprobat de la centru, este un pseudo-științific și trebuie imediat sancționat și arătat cu degetul. Puteți folosi orice în acest sens. Faceți toate acestea și veți vedea că vom învinge la lupta cea mare! Așa să ne ajute tătucul Marx, alături de tătucul Lenin!”