ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Sfârșitul rațiunii?

    Trăim în epoca rațiunii și a raționalității. Nu înseamnă că în alte epoci rațiunea nu ar fi fost prezentă și nu ar fi jucat rolul de ghid în acțiunile umane. Când spunem că astăzi trăim sub imperiul rațiunii, înseamnă că trăim într-o formă specifică de raționalitate. Această epocă ar fi început, dacă ne-am alege un punct de plecare, cu Galileo și Descartes, apoi s-a stabilit definitiv, în forma completă, matură, de astăzi, începând cu perioada Iluminismului. Pozitivismul secolului al XIX-lea a transformat rațiunea și raționalitatea într-un fel de dogmă. Astăzi avem chiar o rațiune pietrificată, sufocată de un fel de dogmatism fanatic. În ce sens?

    Cum ar fi să vină cineva să spună în gura mare că „nu crede” în rațiune? Cum ar fi să arătăm care îi sunt limitele? Cum ar fi să spunem că rațiunea este și ea o facultate printre altele (sensibilitate, afecte, intuiție, intelect, speculațiune…) și că rolul său este egal cu al celorlalte? Ne-am trezi cu un râs în nas sau, mai grav, am fi chiar respinși social și profesional! Rațiunea este Dumnezeul zilelor noastre! Limitele sale? Nu există! Ea poate să meargă la infinit și poate să defrișeze necunoscutul cu metodele sale științifice care s-au dovedit imbatabile. Rațiunea este un fel de artilerie grea în fața căreia necunoscutul devine cunoscut mai devreme sau mai târziu. Ce limite să aibă rațiunea? Niciuna. Doar să-și îndrepte tunurile în direcția pe care o doriți și gata, totul se luminează! Toate celelalte facultăți ale cunoașterii sunt subsumate ei. Sunt văzute chiar „imperfecte”! Regina acestor „imperfecțiuni”, pe lângă sensibilitate – care, după cum știm, „ne poate înșela mereu” – este, desigur, intuiția! Ce fel de știință ai putea să construiești pe așa ceva? Cum te poți încrede în ea, fiind atât de sporadică, aleatorie și de neînțeles cu instrumentele rațiunii? Așa se manifestă acest dogmatism fanatic al rațiunii și al păzitorilor săi. Credința? Pfff! O piedică imensă. Nu ai ce să crezi dacă nu trece prin filtrele rațiunii. Dumnezeu există doar dacă „îl arăți” sau îl pui să repete mecanic, ca un experiment de laborator, aceleași mișcări până pricepi „schema” sau legea lui. Iar atunci, normal, nu mai este Dumnezeu, ci un fel de Oz devoalat!

    Dar, oare așa să stea lucrurile de facto? Adică, avem oare o reprezentare corectă asupra acestui univers al raționalului? Ce scapă înțelegerii raționale trebuie oare respins ca fiind de „neînțeles absolut”? Înțelegerea intuitivă, afectivă, senzorială, intelectivă, speculativă, ar fi mai puțin „înțelegere” decât cea rațională? Desigur, ar răspunde un om de știință al zilelor noastre! 

    Atunci, de unde dorința – inconștientă sau conștientă – de a evada spre imaginarii atât de complexe și diferite? De la astrologia propovăduită pe canale Mass-Media până la lumile virtuale ale internetului și jocurilor din ce în ce mai „serioase”, care sunt adevărate arme ce ucid la distanță, există o paletă care îți taie răsuflarea! Este contestată și eliminată credința într-o divinitate, ca ținând de iraționalitate, în timp ce rațiunea științifică face eforturi fantastice, cheltuind sume colosale – capabile să elimine definitiv, altfel canalizate, foametea, de exemplu, sau crimele, politicile aberante, sărăcia etc. – numai pentru a trimite omul pe alte planete! Iar cu asta ne lăudăm ca fiind o culme a raționalității! Unde este raționalitatea asta când vrei să evadezi de pe această planetă „care este secătuită în mod irațional sub domnia rațiunii”, sau cauți „sursa vieții umane” aiurea, deși propovăduiești logic și „experimental” că suntem buricul universului și iei peste picior pe imaginativii care afirmă că „extratereștrii există”? Rațiunea devine un fel de Nastratin Hogea care caută inelul pierdut în casă pe stradă, căci, logic, pe stradă este lumină, iar în casă este întuneric! Adică, impecabilă din punct de vedere logic, dar complet… absurdă! Omul rațional își face vara sanie și iarna căruță! Asta o spune tradiția aceea plină de „irațional împănat cu elemente mistice”! Or, această rațiune dogmatic-fanatică a zilelor noastre s-ar părea că nu prea mai are multe haine pe ea. Împăratul este golit de sens. Rațiunea nu mai este rațiune, deși continuăm să o numim astfel. Cum de nu ar fi așa din moment ce aruncăm cu bani aiurea, pe tot felul de mașini zburătoare și arme de distrugere completă a oricărei vieți – ba chiar prin arme biologice – în timp ce sărăcia și foamea rod măruntaiele omenirii? Unde este gestionarea rațională a resurselor și serviciilor (măcar educația și sănătatea) care să devină un firesc pentru orice ființă a acestei planete, așa cum se dorește să devină „firești” facebook-ul sau telefonul? Când dai frâu liber rațiunii adevărate, pentru a inventa sau a cerceta ceva, te asiguri – tot conform legilor raționale – că ai posibilitatea de a vedea efectele sau „ai o cale de scăpare”! Nu te arunci în mlaștina necunoscutului pentru a scoate de acolo inelul de aur, ridici mâna victorios cu el pus în vârful ființei tale, pentru ca toți ceilalți să vadă reușita și performanța absolută, dar în timpul ăsta de scufunzi încet, căci nu ai luat în calcul și cum să ieși din mlaștina în care te-ai aruncat cu capul înainte! Mai înțeleaptă și „rațională” ar fi intuiția care ți-a spus în limbajul ei „obscur” să stai cuminte pe margine și să te mai gândești înainte! Așadar, această epocă a hiper-raționalității mai are ceva cu adevărat rațional în ea? 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media