TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Românul este speculativ

Știți că Bulă, întrebat la școală ce sunt părinții săi (căci, pentru român, a fi  și a avea meseria x este totuna; românul se identifică ființial cu ceea ce face, d-aia e și atât de înverșunat la locul de muncă), el răspunde: mama e gladiatoare, iar tatăl este procuror. Adică mama lui vindea gladiole, iar tatăl i le procura! Tot așa este și cu românul speculativ. Nu, nu are o tendință naturală spre speculativ, spre investigarea transcendentului sau a transcendentalului ființei proprii; nu descoase realitatea și intră în tainele sale cele mai adânci, nu are un spirit metafizic profund. El este speculativ în alt sens. Adică îi place specula! Sau speculează ocazii, cum am auzit dăunezi că se spune! Adică este profitor. În orice situație, el se descurcă. Și încă bine! De aceea noi nu am simțit niciodată o criză atât de profundă încât să ne îngenuncheze. Crizele sunt un fel de momente dificile pentru unii (proștii), dar cei mai mulți români se vor salva prin speculă, prin specularea unor ocazii. De aceea niciodată românul nu vede lucrurile în culori clare, adică să spună: „asta e albă, asta e neagră!” Sau dacă o face, o face doar provizoriu… cât îl ajută la ceva.

De exemplu, rușii, care în istoria noastră apropiată sau îndepărtată nu au făcut nimic altceva, dar nimic care să ne ajute, să contribuie la un mai bine general, doar ne-au târât pe fundul sărăciei și îndobitocirii, sunt astăzi văzuți de foarte mulți conaționali un fel de eroi salvatori. Sau, în cel mai rău caz, sunt văzuți „cu respect”. Când arăți de ce sunt în stare rușii, există în ochii unor români un fel de scânteie de admirație… de „respect” în fața smardoiului din curtea școlii, care trebuie să fie gratulat pentru orice râgâială dă, ca să ne punem bine cu el. Dacă unul ia bătaie de la el, repede se reped acești români neaoși să ia apărarea smardoiului și să strige la victimă…. „dacă l-a stârnit? Cine te-a pus să treci prin fața lui?!” O ducem rău cu smardoiul ăsta în cartier, o știm bine cu toții! Dar este bine să spui că alții sunt de fapt cei care ne-au târât în răul ăsta…. că americanii, de la blocul 16, care ne-au luat locul de joacă și au făcut un magazin, că europenii de la blocul 12, care au început să curețe parcul și să ne spună nouă unde să aruncăm hârtiile…. numai nașpeți prin cartierul ăsta. Smardoiul… băiat de salon, e bine să speculăm ocazia de a sta în preajma lui, căci seara, când ăia de la blocurile 16 și 12 se duc acasă, noi cu smardoiul rămânem să fumăm în scara blocului. Cu el mai putem să vorbim de la egal la egal, să speculăm o ocazie de a fura ceva, de a face o afacere bună pentru noi, cei din jurul lui… Înțelegeți voi! S-a găsit golanul ăsta de ucrainean să supere rău pe smardoiul nostru… Ce contează că smardoiul ne-a furat și petrol și i-am dat și bani de împrumut, iar el nu ne-a mai dat nimic înapoi… a fost demult asta…. Ucraineanul ăsta, tot golan și el, nesimțit tare (arogant cu noi și ne-a și furat în trecut), adică i-a promis că nu mai calcă pe spațiul verde unde îi place smardoiului să se simtă în siguranță, și nu s-a ținut de cuvânt! Ce dacă smardoiul nu a respectat în viața lui nicio regulă și niciun acord, e puternic și dă tare cu pumnul. Și ne mai place mult și că e bețiv ca noi. Are și o cultură mare, domne, d-aia nu ai cum să te legi de el! Știți smardoiul ăla care bătea pe toți, dar mai citea câte o carte? Adică avea și cultură, domne? E, așa e și rusul nostru, smardoi de cartier care a mai citit o carte! N-a citit multe, dar pe alea pe care le-a citit, ți le trântește în cap până mori! „Cea mai mare cultură a lumii!” Ce contează că pentru rus toți oamenii de cultură au avut de suferit cumplit și și-au bătut joc de ei? Culmea ajunge la Soljenițîn! Acum, ce facem? Ah, s-a enervat tare, nu mai poate să camufleze că e băiat de salon, amenință tot cartierul.

Ce să facem? Ca români, eu zic să speculăm! Adică să profităm de ocazie… și să stăm alături de el, să nu îl supărăm, să nu îl umilim, cum zice nea Macron, căci acum se repede și în noi! Și să speculăm, cum ziceam, adică să vedem cum stă treaba, căci, dacă e nevoie, întoarcem iar armele! Între timp, să alimentăm cu propaganda că tot tâmpiții ăia de la blocul 16 sau de la blocul 12 încearcă să facă speculă în cartier, mărind prețurile la pufuleți. „Vedeți, spune smardoiul  nostru, v-am spus că ăștia nu vă lasă, că ei bagă zâzanie între noi?!” Cică pârlitul ăla de la etajul patru, Lituania, s-a umflat tărâța în el și a dat câteva legi nașpete pentru smardoi… Cică dărâmă toate statuile care au legătură cu un regim totalitar – sanchi, știm că e vorba despre comunism, nu despre nazism, că p-astea le-a interzis bine smardoiul înainte. Mamă, să vezi ce o să îi facă smardoiul dacă îi dărâmă statuile alea cu Lenin, Marx… Sau, și mai obraznic, sfrijitul naibii, interzice trenurile de marfă care vin din Rusia pe la el! O să îl rupă! Stai să vezi?! Noi, e bine să fim prieteni cu toți în cartier, c-așa sunt vecinii…. mai o cană cu zahăr, mai un împrumut. Dacă se îngroașă gluma, speculăm ocazia! Adică o transformăm în obiect de speculă – o vindem mai scump! Ce, nu știm noi cum merge treaba de fapt?

Vedeți, nu vă e scârbă? Scârba aia ființială despre care vorbeam data trecută! Gândacul lui Kafka…