TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Noul Babel

    Turnul Babel despre care se vorbește în Biblie deține un record al interpretărilor. Vă aduceți aminte că în legătură cu acesta se introduce tema amestecului limbilor. Sunt extrem de multe biblioteci dedicate acestui subiect. Unele lucrări dedicate acestui subiect chiar ocupă rafturi întregi de bibliotecă. O lucrare care impresionează cu adevărat prin dimensiunile sale – 6 volume – este și cea a lui Arno Borst (Der Turmbau von Babel), care merge pe linia originilor limbilor, pornind chiar de la Adam. „Incidentul” Babel este tratat cu multă atenție… 

    Simplificând mult lucrurile, în legenda noastră avem de a face cu două aspecte importante: 1. Îndrăzneala oamenilor – o capacitate de creație care tinde să rivalizeze creația divină și 2. Amestecul limbilor, ca pedeapsă sau consecință a acestei îndrăzneli/performanțe.

    Să ne menținem în minte aceste două aspecte, căci despre ele va fi vorba în cele ce urmează. Legenda sau metafora Turnului Babel poate să fie repusă în discuție în zilele noastre. La nivelul mentalului colectiv se manifestă o tendință foarte interesantă, anume aceea că nu mai avem nevoie de Dumnezeu. Sau, altfel spus, Dumnezeu este înlocuit de Om. Iar de aici, religia devine din ce în ce mai mult un spațiu mitologic care are o eficiență minimă în dezvoltarea individului. Realitatea aparține unei Naturi în care Omul se află în centru. Mai mult, această concepție așază pe om într-o postură de creator al Naturii sau, mai bine spus, de reparator sau corector al său. Nimic nu mai este exterior omului, totul poate fi integrat minții umane care poate să conceapă, deci să înțeleagă secretele Naturii. Această acțiune îi oferă omului un fel de avantaj, de schimbare de paradigmă în economia naturală, în sensul că nu mai este cuprins în natură, supus într-un fel ritmului naturii, ci omul poate să își însușească natura, chiar să îi impună ritmurile sale. Asta va duce la o modificare a relației dintre cei doi. Nu se mai supune omul naturii, ci natura se supune omului, dacă acesta dorește. Acest lucru se poate traduce în gândirea politică sub forma ideologiilor de stânga, cele care sunt puternic nemulțumite de ordinea lucrurilor din natură. Omul are o încredere aproape oarbă în puterile sale, de aceea se simte capabil să corecteze natura în unele aspecte pe care omul le găsește a fi incorecte sau perfectibile. Nu v-ar plăcea să dețineți cunoașterea care să oblige prin anumite acțiuni biologicul să se mențină veșnic tânăr? Nu v-ar plăcea să „păcălim natura” și să devenim extrem de longevivi, chiar nemuritori? Nu v-ar plăcea să putem rezista la frig extrem sau la căldură extremă? Dacă aceste întrebări vi se par prea exagerate, prea utopice, atunci următoarele întrebări au deja un răspuns, chiar practic: nu v-ar plăcea să vă schimbați propria natură după bunul plac, de exemplu să deveniți din bărbați femei și invers? Nu v-ar plăcea să vă înfrumusețați corporal prin diferite operații? Nu v-ar plăcea, în cazul în care ați pierdut un membru, să îl înlocuiți cu o proteză care este mult mai eficientă, puternică, performantă etc. decât membrul pierdut? Putem, așadar, să intervenim asupra naturii. Uneori putem să accelerăm sau să încetinim procese biologice. Sau să le perfecționăm, căci natura merge într-un ritm mult prea lent după așteptările noastre. Pe linia aceasta de gândire se ajunge și la ceea ce avem în ideologiile politice de stânga. Cele care, plecând de la această nemulțumire profundă față de ordinea naturii, doresc să înlocuiască și să creeze forme artificiale care să dea omului un nou mediu, un nou statut. Înfățișarea socială poate cu mult să fie mai modificată decât un aspect fizic al unui individ. Politica de stânga produce revoluții sau schimbări care merg până la modificări radicale ale înfățișării social-politice. Un imens Turn Babel se prefigurează la orizont. Dar această îndepărtare de natură, de tradiții, de ritmul lent al lumii, ordonat de Natură, provoacă și un fel de amestec al înțelegerii. Omul se prostește, începe să vorbească în limbi pe care Natura nu le mai recunoaște, pe care nici semenii săi nu le mai recunosc. Adică se creează gândiri care nu mai au o logică recognoscibilă. Ceea ce cândva era numit alb, acum poate fi negru și alb în același timp. Ceea ce cândva, în ordinea naturală, era considerat a fi rău, astăzi poate fi bun ș.a.m.d. Omul nu se mai poate racorda la nimic. Nu se mai află în acord cu nimic. Își pierde rădăcinile și armonizarea cu ceea ce îl înconjoară. Ce poate fi mai evident în a descrie această situație planetară actuală decât metafora Turnului Babel? Probabil și Babelul este un fenomen ciclic, precum alte elemente expuse alegoric în mitologie sau textele sacre ale diferitelor religii.