A fost lansat un prim film realizat în întregime de practicanți LGBT. Se spune că este un fiasco, deoarece vizează direct ura pentru heterosexualitate! Cu alte cuvinte, normalitatea este condamnată – pe bună dreptate, spun unii – iar dincolo de condamnare există chiar argumente în acest sens. După ce citești așa ceva în presă te duci într-o pădure și țipi la copaci. Apoi te întorci liniștit în oraș și te faci că trăiești deplin în realitate!
M-am întrebat cum de s-a ajuns la așa ceva. Cum de s-a ajuns la deteriorarea instituției fundamentale a societății, care este familia? Rădăcinile sunt adânci și merg tot spre ideologia neo-marxistă. Din dorința de a egaliza absolut societatea s-a atins și acest aspect care privește sexualitatea. De fapt, inițial era vorba despre o chestiune care privea individualitatea. Individul-propriul-dumnezeu de fapt! Cel care este absolut liber. Și rațional! Care, în atot-puternicia sa poate să modifice erorile naturii. Dacă te-ai născut fată și dorești să te transformi total în băiat, atunci ai și puterea și libertatea să pui în practică transformarea. Până aici nu ar fi nimic de obiectat. De fapt, îmi este teamă să spun că prin cele ce le scriu aici aș obiecta la ceva. Doar caut un fir. Așadar, ideea de familie tradițională, adică a se citi depășită, poate fi modificată. Nu zic că nu se poate face acest lucru. Problema este că ființa umană, începând cu secolul al XX-lea, suferă de o boală ciudată – este incapabil să anticipeze efectele directe sau secundare pe termen lung. Adică îi este afectată în mod direct capacitatea intuitivă, fiind absorbit de marile realizări ale rațiunii și intelectului. Or, rațiunea și intelectul, prin extrem de minunatele construcții tehnologice, se declară satisfăcute de gradul de anticipare. O mașină știm ce va urma să facă, ce comenzi va executa. Uneori se pot vedea aceste performanțe și pe termen lung. Problema este că în științele sociale această capacitate rațional-intelectivă nu mai funcționează la fel de bine ca în sfera tehnologică. Dacă gândim societatea și instituțiile sale ca fiind mecanisme sau automate plecând de la analogia cu mașinăria tehnică, rezultatul nu este unul bun. Anticipările nu mai sunt posibile pe termen lung. Uneori nici pe termen scurt. Ce să spunem de efectele nedorite?! Consider că acest lucru se află în centrul problemei discutate acum. Am luat familia ca exemplu pentru a argumenta acest defect.
La începutul secolului al XX-lea, în SUA, înainte chiar ca un Orwell să creeze utopiile/anti-utopiile sale, a existat o asociație care ajuta mamele singure care aveau băieți. Orwell cred că s-a inspirat din acest fenomen pentru denumirea aleasă în 1984. Este vorba despre „Big Brother”. În familiile tradiționale, fetele au ca model și sunt îndeaproape supravegheate de mame. Băieții au nevoie la un anumit moment de prezența masculină. Cum existau foarte multe mame singure care aveau băieți, aceștia își căutau instinctiv modele masculine în alte părți, atunci când aceste modele lipseau în familie. De cele mai multe ori aceste modele erau oferite de șefii de bande, deci infracționalitatea crescută avea ca explicație acest fenomen. Asociația Big Brother oferea sprijin acestor mame, în sensul că diferiți bărbați erau prezentați băieților ca fiind „frați mai mari”, iar în felul acesta se punea în mișcare un proces de modelare prin compensarea lipsei tatălui.
Există, așadar, diferențe extraordinare între sexe. Iar aceste diferențe nu se rezumă doar la nivelul fiziologic. Există, așa cum se spune astăzi, un sex psihologic. Numai că aici intrăm deja în chirurgia subtilă a individului. Nu poți să prelucrezi ca pe plastilină mentalul sexual. Mișcările sociale care promovează sau chiar exhibă diferite forme care deplasează modelul prototipic al individualității sexuale pot să provoace enorm de mult rău. Mișcarea feministă, dincolo de unele realizări benefice la nivel social, provoacă și efecte cumplite. Feministele nu pot înțelege că deosebirile biologice implică deosebiri psihologice și, în final, roluri sociale diferite. Apoi, un argument pe care l-am mai folosit și cu alte ocazii, societatea nu poate să se transpună brusc într-un sistem imaginar. Oricât de mult te-ai declara a fi realist sau materialist – ca acceptând doar existența fizică drept etalon – nu ai cum să spargi complet legile sociale care fac și ele parte din același sistem al realității (sociale). De aceea întâlnim situații paradoxale, precum cele în care asociații care susțin respectarea drepturilor, chiar a identității LGBT, adică această deosebire față de heterosexualitate, împreună cu tot ce presupune aceasta, comportament social, biologic etc., încearcă să obțină un loc bine definit în structurile societății. Acest lucru s-a produs, consider. După decenii de oprobiu social, homosexualitatea se bucură astăzi de toleranță. Cei mai mulți heterosexuali îi acceptă, îi respectă și chiar au relații sociale, profesionale care se încadrează într-un oarecare echilibru. Tensiunile cresc, în schimb, în momentul în care se instalează paradoxul. În ce constă acesta? Deci, gruparea LGBT dorește să-i fie recunoscută, respectată și acceptată diferența/diferențierea sau statutul de minoritate care are propriile rituri și ritualuri – de împerechere, să spunem – adică acest aspect alter față de ceilalți. Se constituie ca o societate în sine, care are anumite comportamente ce se dorește a fi acceptate sau respectate. Paradoxul apare în momentul în care după ce aceste lucruri sunt acceptate, recunoscute și respectate, se trece la o acțiune nouă. Adică acum această minoritate/societate/grupare dorește să fie sau să se comporte din punct de vedere social precum sfera heterosexualității. Adică doresc căsătorii după modelul/ritualul heterosexual. Doresc să beneficieze de toate drepturile spirituale și sociale care decurg din noțiunea de familie. Or, acest termen a fost creat și se aplică unui referent clar, cel heterosexual. Nu îl poți aplica unui alter care dorește să fie chiar alter, după care dorește să fie ca tine! Iar dacă refuzi acest lucru, atunci apare conflictul. Până aici nu ar fi nimic anormal, se întâmplă aceste clivaje în societate. Problema apare cu adevărat în momentul în care se caută „soluții” care ies cu mult din sfera raționalului și provoacă efectele acestea ciudate, cu puternic impact asupra întregii societăți. Precum cel în care se cere în mod imperativ să se schimbe sfera semantică a termenului de „familie”. Tată, mamă, trebuie și ei înlocuiți cu genitor 1 sau 2… Deja mă ia cu frică să vorbesc mai mult despre astea, căci cred că sunt imediat catalogat a fi adeptului vreunei ideologii de extremă-dreapta, lucru ce îmi repugnă. Așa că mă opresc aici. Argumentul poate fi dezvoltat de dumneavoastră mai departe
Facebook
WhatsApp
TikTok
