Există oare o tiranie a legilor? S-a gândit vreodată Montesquieu la această variantă în care orice element al sistemului politic poate să devină catastrofal? Adică până şi legile pot fi pervertite de un sistem bine ticluit. Nu spuneţi că legile sunt făcute de oameni şi deci acolo se află sursa pervertirii. Vedeţi prea bine că oricare vine la putere, stânga după dreapta, apoi iar stânga, iar dreapta, aceeaşi oameni sau unii noi, sistemul merge la fel, ca uns.
Oare cum putem privi aceste evenimente, chiar amuzante în absurditatea lor? Acei oameni chiar nu sunt vinovaţi. Sistemul este! Sau, doar oamenii poartă vina, iar sistemul este efectul unei culpe colective, însumate. Când privim individul secolului XXI îl vedem tolerant – până la accepta absurdul şi ridicolul, ilogicul şi perversul – şi asta în numele unei libertăţi absolute, precum cea a personajului Q din Star Trek, cel care putea să schimbe o constantă a universului doar pentru că putea, chiar dacă întreg universul aşa cum îl ştim nu va mai exista. Libertate înseamnă pentru omul zilelor noastre egalul lui Dumnezeu, adică, de ce să nu facem ca suma unghiurilor într-un triunghi să fie de peste 180 de grade? Dacă nu reuşim asta înseamnă că nu există libertate. Iar în numele acestei libertăţi facem toate lucrurile cutremurătoare. Dar nu merge aşa, spun alţi indivizi, cei din tabăra a doua, cea a politicienilor. Trebuie să fie o limitare, trebuie să fie o ordine comună. Şi devenim liberi doar în condiţiile unor limitări. Şi aşa apar limitările, care sunt din ce în ce mai absurde, imagini în oglindă a libertăţilor absolute. Exemplele de mai sus le arată.
Egalitatea matematică, libertatea lui Dumnezeu se întâlnesc extrem de puternic. Indivizii sunt egali între ei – femeile cu bărbaţii, homosexualii cu heterosexualii, creştinii cu musulmanii, bogaţii cu săracii, proştii cu deştepţii, majoritarii cu minoritarii – iar această egalitate e înţeleasă strict în sens matematic: a = b, două beţe de 1,23 cm, două volume egale la milimetru. Iar libertatea are o cheie de interpretare teologică. Dar teologică nu din perspectiva creaturii, ci din perspectiva creatorului. Logica ar fi… „dacă suntem fiii lui Dumnezeu, atunci suntem Dumnezeu, deci facem ce vrem şi tot ce ne trece prin cap”. Şi aşa ia naştere libertatea de a: face ca un cuplu de homosexuali să dea naştere unui copil, a face ca femeile să stea cot la cot cu bărbaţii la prezentările de body-building, bărbaţii să poarte fuste şi să îşi epileze gleznuţele că trebuie să fie la fel de frumoşi precum femeile, săracii să primească din cer, adică de la Stat, cât mai mulţi bani în virtutea libertăţii şi egalităţii, de a face ca prostul să aibă toată libertatea posibilă de a obţine un post bine plasat în locul oricărui deştept care şi-a ales să îşi tocească mintea cu învăţătura, de a face ca minoritarii să dicteze în ţara majoritarilor etc. Iar când politicienii sistemului au văzut că acestea sunt „uşor” problematice, au introdus elemente de limitare instituţională. Şi aşa au apărut problemele concrete mai sus enunţate. Carcalacul nu are voie să fie filmat în timpul serviciului fără acordul superiorilor! Noi trebuie să înghiţim obligatoriu toate mizeriile intereselor politicienilor care ne manipulează mai rău decât într-un teatru de marionete.
O vorbă a celui mărunt care deranjează coafura unui politician poate să îl coste viaţa, nu în sens fizic, vorba lui Putin, ci în sens că viaţa ta face unghi drept într-o secundă, acum lucrezi aici, acum eşti dat afară că ai scăpat un fluierat şi a schimonosit coafura primei doamne a oraşului. În fine, dacă marionetele au văzut clar cum stă treaba cu păpuşarii, tot nu au nimic de făcut şi doar privesc revoltate şi doar atât la aceştia, continuând nestingherite să dea din mânuţe şi să joace tontoroiul spre amuzamentul Sistemului. Care o fi el… Aşadar, dragi funcţionari, funcţionăraşi, portari şi portărei, politicieni şi politruci, finanţişti şi hiene, împreună cu toţi cei care se agita dând cu sapa undeva în ţara asta pentru un ban „cinstit”, bucuraţi-vă şi vă veseliţi că nu voi sunteţi de vină; răsuflaţi uşuraţi şi continuaţi să complicaţi birocraţia şi să călcaţi în picioare principii şi etici, chiar şi pe Dumnezeu, căci voi nu sunteţi decât nişte mari nevinovaţi într-un imens iureş sistemic plin de vină!
POMPILIU ALEXANDRU este lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, doctor în filosofie, în România dar și în Franța, artist fotograf și, peste toate, absolvent de CARABELLA…
Facebook
WhatsApp
TikTok
