TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Lighioana politică

Având în vedere că scriem degeaba în cea mai mare parte a timpului, iar cititorii se rezumă la prieteni și dușmanii cei mai apropiați (care ne studiază din umbră și așteaptă un moment propice să călcăm strâmb), îmi propun să scriu în stil „Las Fierbinți” despre politică. Vremea teoriei politice a trecut. Am ajuns în epoca numită a „caricaturii politice”. Ca atare, i se cuvine un stil narativ pe măsură.

            Se spune că băieții dăștepți din politică s-au gândit că plictisul e mare cât stai pe bară în opoziție. Așa că au bătut palma, ca băieții, că nu contează ideologia, doctrina sau alte mizerii de acest gen. Nu prea știu ei ce e aia „stânga” sau „dreapta”, populăul și mai puțin, așa că de ce nu facem noi o horă mare, ca odinioară? Și s-au unit în cuget și simțiri. Așa că avem PSD + PNL = Love. De ani de zile. A început pe vremea când s-au unit întru înlăturarea unui dușman de moarte, Băse – un alt personaj de basm. De atunci până astăzi sunt împreună, nunta fiind oficiată de o Asociație de bloc, (să fie ONG?, sau ceva de genul), numit UDMR. Așadar, preotul UDMR este susținut de prin 89 încoace de lighioanele politice, din subvenții directe de la partide. Pe rând, trebuiau votați cei din UDMR de cei de stânga sau de dreapta, căci altfel nu adunau voturile necesare. UDMR- partidul cu spirit naționalist puternic, patriot…. aducea bani de la unguri și cumpăra proprietăți peste tot în centrul țării sau pe margini. Aveau un cuget și o simțire ce îi unea așa cum nu i-a unit niciodată pe români, anume ura comună pentru tot ce e românesc. Românii invadatori ai Transilvaniei au pus mâna pe coroana imperiului lor și acum îi fac pe bieții patrioți să facă asemenea giumbușlucuri în cârdășie.

            Mai departe, după ce au văzut oamenii că se poate trăi foarte bine în cârdășia abominabilă, ce și-au mai spus? Nu ar fi bine să punem complet mâna pe țară? Cum? După modelul creației artificiale a UDMR-ului, hai să mai facem o marionetă pe care să o plimbăm pe scenă pentru populău. Spunem „populău”, căci noi nu suntem un popor sau o populație, ci, așa cum spunea un mare profesor de științe politice de la Universitatea din București, suntem un populău. Prin populău se înțelege o adunătură de mase ale slugilor. Întruchipează esența pură a românismului de pretutindeni. Sloganul acestui pseudo-partid – păcat că nu avem partidul Populăului – este „capul plecat, sabia nu-l taie”! Specificul acestui pseudo-partid, adică ce îi unește în afară de mentalitatea de slugă, este alcoolul. Masele populăului plutesc în aburii alcoolului. Veselia e mare și votul se dă oricui dă mai mult de băut în crâșmă. Oricum, populăul votează, până își face și el partid unic, această adunătură de lighioane pestrițe. Românului nu-i șade bine cu diversitatea politică. Are o tendință naturală, centripetă, spre un partid unic. Și, într-un fel, reușim asta în zilele noastre, pentru că efectiv aluatul s-a omogenizat atât de mult, că nu mai știi care lighioană-i care. Cei câțiva din populău care încă mai vociferează, au spus că vor vota cu răul cel mai mare – asta în 2024. Și așa au și făcut. Ajutați de bâlbele lighioanelor tradiționale care și-au extins teritoriul de la UDMR la AUR și Kremlin Dementescu. Și le-au vărsat ăstora voturi cât cuprinde, „fără număr”, cum se strigă la petrecerile cu lighioane, și iată așa s-au văzut puși într-o situație nasoală. Ce ne facem, muică?, au strigat în cor. Nicio problemă, fraților, au venit cei din Securitate – aia bătrână, hârșită și știutoare de multe tehnici KGB-iste! Rezolvăm problema. Vă deranjează dacă anulăm alegerile, pentru că nu ne-a ieșit deloc cartea pe care o doream? Nu! Bine, dă-i bice! Și băieții au anulat. Păi, stați, au strigat unii din miezul populăului…. dovezi, dar de ce, cum? Nu contează, băi! Ce, vreți dovezi? Păi, populăul nu are nevoie de dovezi bazate pe fapte sau pe argumente. Doamne ferește! Ne trebuie niște scenarii, așa cum am mai făcut și în 89, și în 90, și apoi am mai văzut că au scos ăia din KGB niște chestii de îți stă mintea în loc. Dă-l dracu de populău! Știți, noi ne-am săturat de voi! Așa, și? Votați pe Kremlin Dementescu! Păi, să știți că îl votăm! Iar lighioanele se prăpădesc de râs pe holurile alea mari, căci nenea Kremlin este chiar omul lor. Unul crescut în eprubetă, nici nu îți vine să crezi că e real. Mi-au spus unii că l-au văzut în carne și oase. Eu unul, după cum îi văd imaginea, sunt convins că e o făcătură a AI. E din basme omul. Un fel de Shrek – adună în el toate basmele cu lighioane din lume. E un actor perfect. Când îmi spune cu ochii închiși – căci omul trăiește mai mult în sine – cum va avea China ieșire la Mediterana, căci ăsta e doar unul din proiectele lui, rămâi cu gura căscată. Cum, nu știți cum va avea China ieșire la Mediterana, ajutată de Kremlin Dementescu? Simplu, Marea Neagră + Marea Caspică, apoi… direct spre China. Dă-i dracu de munți, noi putem să schimbăm femeia în bărbat și bărbatul în lighioană, ne încurcă pe noi câțiva metri de munți? Așadar, votați Kremlin Dementescu! Nu v-ați săturat de lighioanele tradiționale? Normal că ne-am săturat. Na, alegeți acum! Stați așa, că avem ceva mai bun să vă oferim. S-a scos din joben Marele Casnic al țării. Dacă până acum era unul pe niște panouri mari, în câmp sau pe munți, cu un Soldat în Slujba Țării, și nu știai că e vorba despre o reclamă la o carte – mare carte, a rupt librăriile, profitul a bătut pe cel al energiei – acum avem Un Casnic în Slujba Țării. Cin’ să hie, cin’ să hie? E cel scos de la naftalină, adică un alt Rău. Căcă-Rău! El e omul alianței lighionare. Ceilalți, legionarii, îl au pe Kremlin Dementescu. Încă, căci vor fi obligați să îl scoată pe tușă definitiv, că e prea sus în sondaje și crește în continuare, căci populăul este hipnotizat de proiectele mărețe ale lui. Deci, lighionarii îl au acum pe Căcă. Legionarii, pe Dementescu. Mai sunt câțiva purici care sar în jur, cum ar fi un chimist desăvârșit, fost ministru al educației, Fumuriu! Ăsta e ceață totală! Agresiv ca un pitbull. Ți-e și frică să îl lași să pună mâna pe ceva, că el tot bombă face. Ce să îi faci, e chimist! Ceilalți purici, ceva mai mici, au salturile prea mărunte ca să îi mai băgăm în seamă. Așa că rămânem cu lighioanele de bază. Spectacol în aer liber! Pe cinste! Cred că după o zi petrecută în vreo instituție d-asta mare a lighionarismului, pleci mai șocat ca de la Bălăceanca. Aceste lighioane ne vor face un trai mult mai bun, cred că simțiți asta. Vom alunga războiul intern și extern, ne vom împăca cu rușii și vom fi adorați de americani. UE ne va da bani că suntem frați, iar țările arabe ne respectă în virtutea lui Ceaușescu. Ce vă tot minunați atât?! Voi, populău, nu aveți de făcut decât un singur lucru. Votați! Orice, numai votați!