TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Joaca de-a războiul. Între boxul și curling-ul politic

La granița României sună o muzică ce multora le-a lipsit. „Asta-i muzica ce-mi place!”, spun unii care duc dorul tunurilor. Și îi înțeleg. Aproape și eu duc dorul să aud un tun pocnind și să urlu: „În sfârșit, asta-i muzica ce-mi place!” Nu, nu sunt deloc un nostalgic al războiului. Din contră, detest profund tot ce ține de război. Și armate! Dar ajungi să spui că-ți este dor de așa ceva când vezi cum agonizează lumea asta. „Dar trageți odată, tovarăși!”, îmi vine să strig precum un condamnat la moarte, cu banda la ochi, așteptând momentul decisiv care întârzie prea mult. Așteptarea asta și amenințarea parcă fac mai mult rău decât zgomotul tunului. Războiul este demodat. Războiul clasic, cel cu baioneta și sabia, pușca și cureaua lată… Mi s-a luat de acest război hibrid veșnic. Ăsta care parcă a intrat în altă fază din 2019 încoace și poartă tot felul de denumiri. Este un mixaj diabolic între război civil, război sexual, război medical, economic etc. Ajunge! Trageți odată cu tunurile alea, fie ce o fi!

Putin se face că vrea război, NATO crede că vine Apocalipsa, Ucraina își vede de treabă, Europa tremură de frica tăierii gazelor, că de soarta ucrainenilor sau a est-europenilor nu le-a păsat nicicând, ce să le pese acum, doar suntem a cincea roată la căruță, înapoiații, oile negre, necivilizate, piatra de moară agățată de picioarele Europei civilizate, leagănul culturii mondiale! Acum, ce să zic, nici eu nu pot să spun că mor de dragul ucrainenilor, cei care au exterminat precum rușii pe românii din Bucovina furată. Nu îi uit pe acei ucraineni beți, care trăgeau brazde pe sub apa Dunării, făcând semne obscene și strigând că acela e teritoriul lor. Am văzut într-o seară un documentar despre românii din Bucovina ucraineană. Eram uimit cum aceștia își doreau venirea rușilor. „Nu de alta, spune o femeie, dar noi oricum avem aceeași soartă și sub ucraineni, și sub ruși… Măcar rușii, dacă vin cumva, vor aplica același tratament ucrainenilor, și astfel vor vedea și ei pe pielea lor ce îndurăm noi de peste o sută de ani!” Apoi, Rusia lui Putin, este și ea de înțeles… Vor oamenii să revină la „Rusia kieveană”, adică le bat obrazul celor de pe teritoriile astea că ei i-au civilizat. Da, nu râdeți, rușii, unde se duc, civilizează locul. Mai întâi îl purifică bine, trimițând trenuri multe spre un loc de muncă nou, undeva prin Siberia. Apoi, cei rămași, trebuie să uite propria limbă. Numai rusa se poate învăța și atât. Dacă vorbești limba națională, oricare ar fi ea, te bagă în alt tren și pleci la muncă în Siberia din nou, unde sigur vei învăța rusa. Curs intensiv! După pasul doi, urmează și pasul trei, ștergerea oricărei identități culturale. Numai cultura rusă este cea mai mare și cea mai frumoasă. Nu zic, Doamne ferește, că nu îmi place Dostoievski sau Tolstoi, Pușkin, Cehov etc., dar, cu cât îi citești mai mult, vezi că această cultură este construită pe un fel de critică adusă suferințelor inutile ale poporului rus, mereu sub bocancul unui tiran.

Așa au ei norocul să-și ducă existența. Păcat că doresc să „externalizeze” acest model, impunându-l și altora. Dar cum să genereze Putin o asemenea agresiune, căci în istorie ei au lucrat îndelung la a spune că ei nu agresează pe nimeni, ci doar sunt agresați. Agresați și eliberatori. Și în jurul lor există doar națiuni nerecunoscătoare. Deci, cum să faci să agresezi, dar să nu agresezi? Simplu, pui în mișcare aparatul politic construit pe manualele NKVD-ului și apoi ale KGB-ului. Nu dă greș niciodată acest manual. Adică faci lucruri mârșave. Pui pe unii de-ai tăi să treacă granița și să atace Rusia, ca să spui că de fapt Ucraina a atacat, deci ești justificat să te aperi, pui demenți lunetiști să tragă 24/24 în tot ce mișcă peste graniță, fie porc, câine sau copil. Sau te apuci să te joci cu robinetul de gaz, ca să vezi ce se mai întâmplă. Apoi, dacă se inflamează situația, acceptă să mergi la negocieri. Și se trece de la starea de box la cea de curling. Acum se freacă bine gheața pentru a înainta cu precizie câte o piatră spre un punct imaginar. Și negociază în stil curling cu Biden, Macron, șeful NATO și oricine mai vrea… Ce, îl doare gura? Mai ia o pauză. Oricum, a promis lui nenea Xi că nu îi strică jocurile olimpice cu un război. Dar a doua zi după, să moară mă-sa dacă nu atacă! Oricum, trebuie să împartă frățește și pe bune medaliile alea cu China! După ce arată lumii întregi ce buni sunt rușii, alături de frații lor chinezi, vor arăta lumii ce nobili sunt ei pe câmpul de luptă. Cred că și Putin dă cu banul și consultă mame Omizi din Rusia dacă să atace sau nu. Îi este egal războiul dacă începe sau nu. Scopul este atins deja, națiunea are un dușman, deci națiunea poate fi manipulată ușor acum. Că se așteaptă alte „alegeri” democratice în Rusia! Iar despre astea nimeni din Europa nu suflă o vorbă. Dușmanii democrației de la Bruxelles sunt peste tot, chiar în interiorul UE, în Polonia, România, Serbia, plus oriunde în exterior, mai puțin în Rusia. Acolo este normal să fie așa.

Mai mult, trebuie să admirăm pe marele conducător. Și Occidentul este plin peste tot de troli KGB-iști care ni-l arată pe Omul Putin cum ridică o caschetă lăsată pe covor de cei din garda personală, cum sparge gheața la bustul gol, cum cântă la pian sau cum dă lecții Occidentului de istorie! Iar Occidentul îl privește într-o admirație totală. În România ești chiar pus la punct dacă spui că este mai bine să nu vorbim altceva cu rușii în afară de a ne recupera tezaurul sau să încheiem afaceri pe gaz și altele. Fără prea multe schimburi culturale și alți cai troieni rusești de genul ăsta… Adică, chipurile, trebuie să fim diplomați. Și să ne facem că plouă în legătură cu regimul lor. E treaba lor! În rest, ne înroșim de nervi dacă dăm peste Coreea de Nord care trebuie izolată pe plan mondial din cauza lipsei de democrație afișată. Oricum, noi nu prea înțelegem nimic din toate astea. Pentru noi ceea ce contează este factura la electricitate/gaz. Stați cu ochii ațintiți pe factura asta și milogiți-vă de politicieni să facă o minune! La Castelul Peleș tocmai a sosit factura la gaz/curent pe luna ianuarie. 35 000 euro! Nu-i nimic, au bani! Or să mărească taxa de intrare la 200 de lei și basta! Tu, în schimb, stai ațintit cu ochii pe propria factură și roagă-te la Dumnezeu să nu-ți fie „calculată greșit”. Iar dacă ai un șoc, du-te calm la sediul lor, stai la coadă și așteaptă să te „lămurească” un angajat „care nu are nicio vină”. Vei pleca măcar lămurit. Nu știu cum dracu, dar cred că ăia sunt angajați să spună orice, numai să te lămurească. Au bonus salarial per capita de lămurire! Apoi pleacă acasă și pregătește-te de război. Pe net! Intră pe facebook, iar cine te supără, arde-i o înjurătură. Defulează astfel. Fă bâză, ridiculizează, trage-te de șireturi cu Președintele Academiei Române. Ia peste picior tot! Înjură și văicărește-te! Numai așa vei putea să faci față la ziua care te așteaptă mâine. Trebuie să te duci la serviciu. Și acolo să nu care cumva să spui ceva de salariu. Sau, dacă o faci, du-te frumos la sindicat. Acolo vor fi alții care te vor „lămuri”. Dacă se duc mai mulți, atunci să te ții! Se mobilizează artileria grea a șefilor de sindicat.

Și… mamă-mamă, ce urmează! Te scot ăștia ordonat, cu aprobare de la Consiliul Județean, în stradă. Și te plimbă bine pe la niște statui, intri în „minutul de ură”, ca la Orwell, și după ce urli și înjuri în piața publică, pleci din nou acasă și te uiți la TV, ca să vezi ce mai este pe Frontul de Est. Și așa te „lămurești” cum este și cu salariul. Oricum, noi suntem experți în curling. Oricând, oricum, când va fi nevoie de a da lecții de diplomație, românul este expert. Campion mondial la curling politic, secția diplomație internațională! Este extrem de împăciuitor și înțelegător. Nu va sparge nici măcar un geam. Va suferi în barbă și atât. Și va înjura puternic pe politicieni, căci ăștia sunt cei mai mari criminali ai istoriei. Dar nu va zice nimic de rău de politică. „Domne, fără politică nu se poate!”