La manualul de știință politică zice cam așa: De fiecare dată când o criză apare, indiferent de natura ei – politică, economică, socială, sanitară etc. – acțiunile politice se radicalizează, tind spre extremele ideologiilor și spre decizii care limitează din ce în ce mai mult libertățile. Logica este simplă; se tinde spre așa ceva din dorința omului de a scăpa cât mai repede din situația perturbatoare, iar primul imbold vine din certitudinea că dacă se introduc reforme radicale – prin care libertatea se diminuează – ieșirea din starea de criză se face mai repede.
Astăzi trăim exact o astfel de situație. Mai mult, avem încă o libertate de exprimare – care devine și ea inutilă, căci nimeni nu mai ascultă pe nimeni, deci devine cantitate nulă – și, în timp real, se descriu toate derapajele politice care se îndreaptă exact la ținta amintită. Istoria se repetă. Este ceva nou, totuși, în această schemă? S-ar părea că nu. Doar un mic detaliu, care adâncește gravitatea. Pentru prima oară în istorie s-ar părea că întreaga planetă se radicalizează și se strânge, și nu mai este vorba despre nivelul unei națiuni, țări sau zone geografice. Boala este cel mai bun pretext pentru a aplica la nivel planetar această radicalizare. Asta și din cauza faptului că boala respectivă pare importată dintr-un film științifico-fantastic. Este ceva de genul lui du jamais vu. De aceea pe fondul acesta se pot crea atât de multe scenarii, de aceea imaginarul și realul se întretaie și luptă cu forțe egale. Omul a ieșit din condiția sa, și-a depășit natura, merge spre zone „cosmice”; este creator de natură nouă, de realități noi. Iar politica este vârful de lance al acestor idealuri de stânga (care are la bază ideea de progres și schimbare radicală a lumii). Iată-ne, așadar, din nou, în pragul unei noi ere. Și nu prea pare a fi deloc o minunată lume nouă, chiar dacă există un refuz complet în a vedea consecințele și bâlbâielile care nu își mai au locul în „era perfecțiunii”. Minunatul „om nou” al comunismului, „epoca de aur” în care s-ar intra acum, apar ca un om-mașină perfect. Modificat genetic, cu ochii de ce culoare ar dori părinții, cu un IQ presetat, supus valorilor politice precum un soldat ideal, ignorant al istoriei și al poeziei, supradotat într-ale ingineriei și cu un puternic simț al afacerilor, respinge tot ceea ce este evident pentru alții și dorește să rămână singur pe planetă, iar dacă nu o poate face, atunci emigrează foarte simplu pe alte planete! Aceasta este minunata lume nouă! Una plină de dependințe artificiale și îndepărtată complet de ceea ce „primitivii” numeau natură. În fiecare zi ești conectat la o tehnologie nouă, în dependență totală de substanțe de sinteză – medicamente – plus o hrană din ce în ce mai artificială, ieșită pe bandă rulantă din plante sterile, crescute în bureți îmbibați în substanțe nutritive, care nu au contact cu „pământul murdar”. Ai impresia că nu a murit deloc comunismul: idealul omului nou a revenit acum ceva mai încarnat. Plus înregimentarea de sistem politic care se întoarce și mai puternic acum. Progresul absolut nu se poate obține decât astfel, adică sub un control absolut al fiecărei mișcări a societății, în care ți se spune nu numai când și cum să te vaccinezi, dar și până unde ai voie să mergi, ce anume să mănânci, ce loc să ocupi în spațiu și ce anume să respecți în lumea asta! Nu ai voie să te sustragi, să te abții, să eviți ceea ce statul îți oferă, căci ești un „terorist” și un element anarhist, chiar conspiraționist, care merită îndepărtat. Istoria asta nu numai că se repetă, dar și merită a fi repetată! Dacă imensul progres pe care ideologiile de stânga le-au implementat (cu sau fără sacrificii), în peste 150 de ani, au ca rezultat un așa om, la fel de îndobitocit și prost, oricât de conectat la tehnologie ar fi el și oricât de bogat și echitabil s-ar raporta la ceilalți, atunci de astă dată, așa cum spuneam, istoria merită să se repete! Amin!
Facebook
WhatsApp
TikTok
