Ce au în comun bombele atomice și societățile? Orice manual ați lua de sociologie, ați vedea imediat asemănarea. Societățile explodează doar când se atinge o masă critică de suferință, de nedreptate, presiune și privare de bunuri și libertăți. Românii ating această masă critică extrem de greu. Și sunt ferm convins că au nevoie și atunci de un catalizator serios, adică de intervenția unor servicii secrete sau a unor mâini care să conducă masele spre explozie. Eram mândru în adolescență că „mămăliga românească” a explodat la așa-zisa Revoluție. Din păcate, am recăzut în cazanul cu regrete când am văzut că totul a fost bine orchestrat de securiștii care o duc bine și astăzi. Mămăliga românească nu exploda dacă ar fi fost lăsată liberă, fără o intervenție din afară. Asta arată ceva extrem de grav legat de națiunea noastră. Anume că suntem extrem de individualiști. Primitiv de individualiști. Nu avem cheag deloc. Doar răzleț, indivizi care nu mai suportă se revoltă. Niște Spartacus izolați, care mereu termină în martiriu.
Astăzi se resimte o tensiune mult mai mare decât în 1989. Violența socială a atins cote pe care nu le-am mai întâlnit. Suntem copți pentru explozie. Iar explozia nu vine. Asta pentru că ne lipsește ceva elementar. Anume civilizația. Adică grija pentru aproape. Avem doar un egoism cumplit. Nimeni nu se sacrifică pentru grup. Nu avem niciun erou pentru că nu mai avem valori înalte care să anime pe aceștia. Avem doar valori ce țin de imediat. Bani, „să-mi fie bine mie și familiei mele” și cam atât. Suntem gata de luat ca din oală de oricine ar dori. Masa critică nu are cum să se formeze, deoarece atomii sunt extrem de îndepărtați, nesupuși niciunei presiuni autentice. Suntem precum broaștele puse la foc încet. Nici nu realizăm că apa fierbe, iar noi ne dizolvăm în ea fără să mișcăm un mușchi. Și credem că merităm din plin această suferință. Avem o ură de sine care nu se vindecă decât cu o intervenție divină. Sau o altă Securitate care să ne manevreze, pentru a obține noi avantaje pentru următorii 30-50 de ani.
Politicienii știu extrem de bine că așa stau lucrurile, de aceea pot să apese pedala cum doresc ei. De la a ne prosti cu citate din desene animate până la a tăia otova venituri, apoi insultând orice formă de inteligență, ne spun că „așa este în alte țări.” Nu vorbește nimeni, dar nimeni despre lucrurile care efectiv contează. Nu există niciun grup organizat – sindicat sau altul – care să acționeze efectiv, adică să oprească totul. Stop-joc! Imediat! Fără pre-aviz! Oala fierbe, broaștele se lăfăie în apa care nu mai e călduță, ci clocotește. Cu ochi tâmpi privesc cum sunt disponibilizate persoane, cum se închid afaceri, cum se pune lacătul pe porți, cum se distruge Educația în fiecare zi. Medicii sunt bătuți de conaționali cu două clase care se cred extrem de pricepuți la chirurgie, deci te duci să-i plângi pe acești medici. Apoi, când te uiți mai atent la ei, o mare parte a acestora chiar merită să fie călcată în picioare. Pentru că vorbesc urât pacienților, pentru că îi tratează ca pe niște vite la abator etc. Cine e victima aici? Parcă am fi într-un roman de C-tin Virgil Gheorghiu. Toți sunt vinovați și nimeni nu se vede a fi bestie. Asistăm la un spectacol grotesc al vinovăției bestiilor umane. Îți este milă de acestea și în același timp simți nevoia să le strivești ca pe gândaci. Vorba lui Moritz din A 25-a oră, a autorului amintit, care reacționează exact ca oricare român din ziua de azi, indiferent câtă carte are sau nu are. Când i se spune acestui personaj că războiul bate la ușă, el întreabă naiv: „Și ce înseamnă asta? E rău pentru Fântâna?” (satul în care stă). E rău pentru cartierul meu că taie și distrug acești politicieni totul în cale, de parcă ar fi turci? Las’, că la mine nu ajunge, că eu am o casă, am ce să pun pe masă…. Cam așa gândește o națiune întreagă. Iar în acest timp, sub cuvinte mari se ascund efecte perverse. Ni se spune că ne relansăm, că reparăm, că avem proiecte, că reparăm și clădim, când, de fapt, în spate, totul este pe dos. Este cea mai perversă formă de propagandă comunistoidă pe care mi-a fost dat vreodată să o gândesc, necrezând că efectiv există în realitate.
Această neputință colectivă are următoarele cauze:
- oboseala și epuizarea; oamenii sunt cuprinși de lene pandemică;
- frică economică; acumulăm ca și cum așteptăm marea explozie; stăm în expectativă, neîncrederea e imensă;
- neîncredere totală în soluții; ideea de grevă provoacă greață;
- lipsa unor lideri credibili; în pozițiile de putere pătrund doar oamenii extrem de corupți, proști și răi;
- individualism crescut;
- fragmentare socială; complet divizați și asmuțiți unii împotriva altora. Ăștia care au doctorat, trebuie pedepsiți, iar alții rupți în fund se bucură de această pedeapsă etc.
Care este partea cumplită? Soluțiile raționale nu funcționează într-un mediu irațional, uzat și fără scrupule. Nu poți aplica tratamente sofisticate pe un organism social bolnav și dezamăgit. Ce ne învață istoria ? Că de aici se iese doar într-un singur fel. Printr-o descătușare imensă a violenței. Capul lui Moțoc îl dorim! Citiți Țapul ispășitor al lui R. Girard și veți vedea că atunci când aceste praguri sunt atinse, explozia de violență apare natural. Atunci, de ce nu explodează mămăliga?
Pentru că violența există deja. Oamenii explodează pe rețelele sociale, înjură, acuză, au spume la gură, ochii injectați, proștii se lăfăie ca în elementul lor când scuipă pe profesori, medici, oameni cu carte etc. Se cred egalii lor și își varsă veninul în acest mod. Iar ăștia cu carte suduie pe cei care au mintea slabă etc. Când tensiunea e și mai mare, vedeți pe stradă cum se dă în cap și se ucide. Cu poftă sau gratuit, inconștient, în accidente stupide sau cu ajutorul instituțiilor care ar fi trebuit să păstreze dreptatea și libertatea socială, dar nu fac asta. Mă refer la Justiție și la Poliție. Acestea sunt profund corupte, inapte și infectate pentru a mai putea să facă ceva bun care să fie luat ca model. Justiția lasă liberi violatori, criminali, adică participă la nedreptatea socială, iar Poliția este mai rea decât oricare infractor, căci prin neputințele sale ajunge să țină partea criminalului și infractorului, comportându-se ca o slugă în fața acestora și voinicește în fața victimelor, ce devin astfel dublu victime.
Acum, după ce citiți toate acestea, știind că nimic din cele spuse nu mai este exagerat și descriu efectiv situații de fapt, cum vă priviți în oglindă și mai puteți sta departe de acțiune? Măcar idei de acțiuni concrete de ați avea! Să spuneți: „chiar așa, ia să mă așez în fotoliu și să iau un creion și o hârtie și să fac un plan mic în care efectiv Eu să fac ceva. Să mă revolt, să ajut pe cineva, să ajut un grup, să constitui un grup al nemulțumiților, să lupt cumva cu acest rău ce mă înconjoară…” Să faceți o listă cu bunurile publice și cu relele publice. Apoi să vedeți cum ați putea efectiv să faceți pentru a elimina acele rele publice. Și dacă aruncați manifeste, puneți un afiș pe un stâlp pentru a „trezi în conștiință”, cum spune omul din Desene animate, vreo doi-trei rătăciți, tot e o acțiune civică. Sau spargeți un geam, dacă vă considerați mai rebel din fire!
Veți spune că îndemn tot la violență. Nicidecum! Îndemn la a găsi soluții non-violente, dar care să aibă efect. Asta pentru că doar rațional, gândind și acționând conform valorilor noastre care trebuie să depășească sfera familiei și gândindu-ne la ceilalți, necunoscuții de lângă noi, vecinii, se poate face o schimbare efectivă. Știu, e utopie ce spun. Pentru că insula aceasta de raționalitate n-are nicio șansă în fața uraganului de iraționalitate. De aceea atrag atenția asupra exploziei. Măcar mămăliga să explodeze bine, dacă nu putem altfel! Dacă nu aveți timp să faceți asta, adică să dezamorsăm bomba împreună, măcar degetele în urechi să le băgați. Și să închideți ochii!
Facebook
WhatsApp
TikTok
