TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Imaginarul real

Din ale patriei gânduri profunde am să spicuiesc la acest ceas de taină câteva povești pentru a încânta imaginația dumneavoastră mai ceva ca în copilărie. Așadar, a fost o dată ca niciodată o țară foarte îndepărtată, Huomania. În această țară trăia un popor extrem de mândru… mândru în toate cele, mai ales în a imagina tot felul de lucruri care să funcționeze pentru ca întreaga națiune să o ducă mai bine. Iată câteva proiecte minunate date de puțul gândirii politico-sociale:

1. Se spune că huomânii – adică locuitorii Huomaniei – s-au simțit într-o zi amenințați de țările vecine, mai ales de Ursomania de la Est. Huomânii au spus: „Gata! Nu se mai poate să trăim în teroarea asta!” Și au decis să-și cumpere cele mai noi avioane de luptă. O escadrilă. Să iasă cu ea la atac și să „înspăimânteze” pe dușmani. A „înspăimânta” este un verb huomân care vine de la pământ, adică îi bagă în pământ! Direct! Și au început să facă achiziția… Miliarde întregi costa această escadrilă. De unde să ia banii? Politicienii huomâni au găsit soluția cu ceva ani mai înainte…. „Să închidem spitalele! Huomânul plesnește de sănătate și nu prea mai are rost să dea bani pe medici, aparatură, personal auxiliar, cearșafuri și hârtie igienică. Nici seringi nu s-au mai cumpărat, nici mănuși! Cine voia un piramidon, se ducea la multele farmacii și își lua. Internetul este cel mai mare profesor și cel mai mare medic pe care l-a avut țara asta! Apoi, școli… la ce bun să faci școli?! Atâtea școli inutile când poți să iei o escadrilă… auziți… o Escadrilă întreagă de avioane. Elevii, și așa considerați tălâmbi, au să privească cerul albastru străbătut de mândra escadrilă, iar ei și mai mândri se vor simți!
2. Se spune că huomânii mai sufereau la un moment dat de un beteșug… iubeau nespus străinii și îi urau nespus pe ai lor. Nu se duceau în concedii decât în afara țării, că era mai ieftin. Asta nu a plăcut spiritului național politic și s-a spus: „Așa nu se mai poate!” Cum adică să nu te duci cu 5000 de lei pentru două nopți la Mamaia, unde ai covrigul 15 lei și degetarul de ciorbă 50 de lei? Doar ciorbița aia e făcută din roșiile patriei, din castraveciorii patriei, iar tu îi refuzi? Adică dai mai degrabă 2 lei pe kg de mere din Polonia care se poate vinde chiar în patria merelor? Nu ți-ar fi rușine!” Și politicianul huomân a găsit soluția: să impoziteze, să taxeze pe oricine părăsește țara! Asta ca să se învețe minte huomânii! Și cu banii ăia să facă niște bennere mari și frumoase la graniță prin care să fie promovate frumusețile patriei. Să meargă neamțul, austriacul, suedezul și islandezul la Mamaia, să se dea cu telecabina și să mănânce tradițional, adică „amsi” cu mujdei și sărmăluțe cu mămăliguță. 500 de lei porția! O trufanda de neuitat! Să povestești la nepoței!
3. Suferea într-un timp rău de tot Huomania de lipsă dă energie! Tragedie mare! Se murea iarna de frig în case. Se stătea cu lumânarea, că săreau siguranțele… Greu de tot! Și s-a gândit huomânul politician cum să facă, cum să dreagă… Și i-a venit ideea salvatoare pe care a și pus-o în aplicare: Să facem așa, o căsuță idilică la care să participe toți huomânii deștepți, un fel de căsuță verde și să îi momim pe proști cu sumă de bani să își pună pe acoperișuri fotovoltaice. Să vezi cum gospodăriile țăranilor se transformă în centrale electrice. Verzi ca frunza codrului. Și s-au apucat huomânii să facă proiecte și să își tapeteze acoperișurile cu strălucitoare panouri care au transformat țara într-un enorm transformator. Și acum se produce atât cât să duduie casele! Hopa! Huomânul a intrat puțin în panică… „Cum adică? În ritmul ăsta ajungem să producem electricitate să luminăm noaptea Luna. Și cine mai plătește pe cine? Nu mai au nevoie huomânii de multinaționale și alte povești d-astea! Să îi impozităm că reflectă lumina soarelui!” Și se gândesc intens și astăzi cum să facă, cum să dreagă pentru a stopa imensa electricitate ce iese acum pe horn.
4. Zice huomânul: „Huomânii este hoți! Toți! Fără excepție! Face evaziune fiscală și când doarme ei!” Și s-au gândit, s-au răzgândit, au perpelit pe toate fețele economia și a venit un geniu Harpatin și a zis: „Să nu mai fie bani lichiji!” Și au început să se mobilizeze! „În felul ăsta, adio bani lichiji! Totul va fi controlat, căci va trece prin bănci. Cum trece unul strada prin loc neautorizat, paf, îi scoți automat din cont 500 de lei amendă! Nici nu-l mai anunți. Cum iese unul pe balcon în chiloți și strigă ceva contra conducerii geniale a Huomâniei, paf, îi lichidezi conturile!” Să vedeți ce frumos s-au bătut huomânii când a căzut electricitatea de la furtuna nemaivăzută! Făceau troc ca primitivii și bâiguiau sunete neanderthaliene…
5. Dar huomânilor le place să facă și haz de necaz…. Ei se autoironizează… se autoflagelează…. Și râd de se țin de burtă! Au făcut ei un film frumos… Las Fierbinți, ca să exprime viața de la țară, un fel de Moromeții de secol al XXI-lea! Și acolo ei fac un fel de mise en abîme – o punere în abis, adică un teatru în teatru, imagine în imagine, pentru cei care nu știu tehnica asta – și acolo își retrăiesc viața de zi cu zi, dar de astă dată nu cu nervi, ci cu bucurie, căci se regăsesc în fiecare secvență. Chiar în nuditatea pură! Ah, vreți un exemplu? Imediat…. Vine huomânul de la partid… prefectul – fără nicio legătură cu vreun personaj real – direct în sat, la primar, adică „omul lui din teritoriu”, cum se spune pe acolo. Primarul făcu un parc de joacă pentru copii. Vine prefectul și se așază pe un căluț ce se bălăngănea, îl testează, și îl apucă nervii: „Ce ai făcut, mă, aici?! Păi tu ai pus parcul ăsta în miezul satului? Și merg toate astea bine? Nu e nimic rupt și ieftin? Păi, ce fac copiii ăștia aici?” „Se joacă!” „Trebuia să îl pui la marginea satului, la dracu în praznic, să fie dărăpănat și înconjurat cu sârmă ghimpată, să nu calce picior de copil pe aici! Ce, ei să aibă copilărie fericită?!” Și huomânii râd de se prăpădesc când văd atâta adevăr pus în aceste vorbe! Și le place! Și mai vor!
6. Cică huomânii, cândva, erau niște voinici vajnici. Nu-i întrecea nimeni. Și huomânii de azi se laudă cu trecutul lor. Cică ăia din trecut, când nu le convenea ceva, săreau imediat la bătaie! Și dădeau cu furca, cu pumnul, cu ulcica și cu scuipatul! Dar huomânii de azi s-au civilizat. Au trecut la alt nivel. Ei se joacă mult pe calculator. UEFA! Champions League…. Când câștigă un meci acolo… ce să mai, e mai tare decât dacă ar juca direct pe iarbă! De fapt, este un mizilic asta cu iarba. Te murdărești, mai este și corupție, cu pariuri, cu arbitrii ăia măsluiți…. Nu are rost! Altceva este pe calculator. De fapt, toată Huomania s-a mutat pe calculator! Pe Facebook! Pe Insta! Și acolo să vezi, nenică, ce revolte, ce războaie, ce lupte crâncene de duc! Vine unul și îndeamnă la revoluție! Să fie urmat de toți. Și mulți chiar îl urmează… „Semnați și dați mai departe că nu se mai poate cu nedreptatea din țara asta…. Să se taie pensiile speciale!” Și huomânii semnează în draci și se revoltă, sparg sticla de bere de colțul mesei și scuipă cu năduf ecranul! Humânii din politică…. ce să mai zicem… sunt îngroziți de aceste acte de vandalism. Dar nu au ce să facă! Nu pot! Sunt legați de mâini și de picioare de sistem! De reguli și legi!

Cam aceasta este minunata lume a Huomâniei! Îți este foarte drag să trăiești aici. „Nu te plictisești niciodată!” spune o vorbă de duh huomânească! Tot ceea ce huomânului îi trece prin cap, și face! Într-un fel sau altul! Merită să vă mutați pentru totdeauna aici!