TABLETA DE MIERCURI – Pompiliu ALEXANDRU – Ieșirea din sclavie

Acum foarte mulți ani, să fie vreo 15-20, îndrăzneam să vorbesc despre „sclavia contemporană” – adică de a fi un angajat-sclav. Ce însemna asta? Că trăiești în neo-marxismul care s-a zbătut enorm să scoată pe muncitor dintr-o situație cumplită, adică avem asigurări sociale, pensie, drepturi etc., dar, cu toate acestea, omul tot nu a scăpat de sclavie, fiind acum supus nu unui stăpân particular – unui individ cu putere – ci fiind acum supus complet unei societăți, de obicei unei societăți comerciale. Nu degeaba se vorbește despre „societate comercială”, introducând aici termenul de „societate”. Ar fi putut foarte bine să fie „grup comercial”, „asociație comercială”, care poate că ar fi fost ceva mai potrivit. S-a ales – neinspirat, dar adevărat – termenul care desemna finalitatea unei astfel de „cooperative comerciale” (sau, cum comuniștii o numeau mai inspirat, „cooperativă de producție”, deturnând astfel atenția de la finalitatea aceasta) – societatea. Termenul desemnează un supra-individ, de o tiranie oarbă, care șterge de pe fața pământului individul particular și lasă să existe doar societatea. Astfel, omul este sclav în continuare. Chiar mai înlănțuit decât era în Antichitate. Îmi spuneam că poate așa este normal să fie, din moment ce de mii de ani omul are nevoie de Instituția Sclaviei. Ce să faci cu anti-socialii? Ce să faci cu cei care nu pot ieși din animalitate? Ce faci cu omul-animal? Îl iei ca sclav și îl folosești la a construi ceva bun în lume. Zilnic ne întâlnim cu personaje pe stradă care nu au nimic uman în ele și te fac să te gândești că este nevoie ca de aer fie de sclavi, fie de un război, ca să mai purifice, Doamne ferește, pădurea. Bine că merge prima variantă! Nu, nu sunt un adept al sclaviei. Nici moderne, nici antice! Despre altceva doresc să vorbesc aici, nu despre un elogiu adus acesteia. Din contră! Problema sună astfel: Oare cum poți să ieși din sclavie, dar să rămâi în societate?

Mulți se gândeau că ieșirea din sclavie înseamnă o izolare de societate. Să pleci în munți sau aiurea, să o iei de la zero acolo, construindu-ți propria societate. Astfel de experimente s-au petrecut peste tot în lume. Rezultatul? Ați ghicit…. mai devreme sau mai târziu s-a reajuns la o formă de sclavie și acolo. Sau la o coborâre în umanitate, o coborâre spre animalitate. Poate că singura formă de ieșire din sclavie pe care o cunosc – la nivel individual și prin izolare de societate – este fenomenul sihăstriei. Ce face ca un sihastru să nu devină om-animal? Trăiește tocmai valorile spirituale care îi stau în față 24 de ore din 24. Dumnezeu și cele ce țin de El. Sau, pentru ateii care sar imediat când aud de Dumnezeu, îl pot înlocui cu Valori de Bine, Frumos, Adevăr, Cunoaștere de sine, Meditație… Adică, sihastrul nu rupe niciun moment contactul cu un conținut etic și abstract. Cu o lume a ficțiunilor funcționale, dacă doriți! Dar cum poți ieși din sclavie ca individ, dar rămânând în societate? Un alt exemplu pe care îl cunosc este descris în… Biblie. (sic!) Moise a scos poporul evreu din sclavie. Dacă mergem pe o interpretare cabalistă, în care lucrurile descrise în această carte, oricât de aparent istorice ar fi, sunt cu toate metaforice, alegorice sau mitice; și atunci așa am interpreta acest fenomen. Moise a găsit o metodă de a civiliza omul, ridicându-l de la stadiul de animal la cel de Om.

Dar astăzi? Există vreo șansă de a ieși din sclavie? Cocalarul cu lanțul greu la gât și cu BMW-ul parcat pe plajă, având papuci Louis Vuitton de 2000 de euro perechea, care îți strigă: „Sclavule!” că nu te miști mai repede pe trecerea de pietoni, nu este nimic altceva, dar nimic în afară de un simplu sclav. Bazic. Dacă ești un tânăr licean sau student care admiră așa ceva și îți dorești să fii ca el, atunci ai toate șansele să reușești. Căci nu este greu! Doar un hop mic de trecut – faci rost de bani. Restul vine de la sine. Sunt mulți săraci lipiți pământului în lumea asta, care în afară de bani nu au absolut nimic. Banii sunt ca sarea…. îi bei și setea crește. Disperat cauți apă, dar dai tot peste sare… Dacă sufleul și persoana ta se văd lipite de o meserie anume, care dau statutul social, atunci, în caz de pierdere a acestui statut simți că ai murit, înseamnă că ai fost sclav ce își dorește să se întoarcă la căldura unui cămin al sclaviei. Am văzut tineri care aveau ca vis absolut în viață să lucreze la Starbucks. Era o imagine pe care și-o doreau. Dacă le iei imaginea, le iei totul. Cad în depresie. Sunt identificați cu meseria care le oferă sarea. Tot o ironie a sorții este că termenul de „salariu” vine de la….sare. Câți își spun: „eu nu sunt vânzător, eu nu sunt președinte de X, eu nu sunt director sau tâmplar. Toate acestea sunt de ocazie și îmi ajută doar să obțin cantitatea de sare necesară pentru a fi eu însumi, pentru a mă ajuta să am confortul și să îmi dea timpul necesar să fac ceva pentru mine, pentru a evolua. Evoluția în carieră este apă chioară pe lângă evoluția spirituală. Este ca diferența dintre porcul care „evoluează” îngrășându-se și Einstein, care evoluează descoperind taine. Nu muncesc pentru a obține o sare pe care o dau doar pe pâine și pantofi, în rest sunt destul de epuizat de muncă că îmi doresc în week-end doar să dorm!” Atunci? Soluția?

Arendt arată minunat cum se structurează Omul și ce îi trebuie pentru a fi liber. Rețeta este veche, chiar din Antichitate venind. Căci omul antic chiar căuta formule de evadare din toate formele sclaviei. Societatea este astăzi doar o ierarhie a formelor sclaviei. Așadar, omul sclav este omul supus muncii, chiar negoțului, el fiind doar un satelit al acestora. Omul liber este cel care se îndreaptă spre frumos. Artistul este cel care s-a eliberat de obiect. Arta te înconjoară de obiecte care nu sunt utile din perspectiva muncii. A trăi pentru ele și a le crea înseamnă a imita Zeul. Apoi, următorul nivel de eliberare este gândirea. Filosoful este liber pentru că se înconjoară de gânduri, de cuvinte frumoase și gânduri care fac ca sufletul să înflorească. Armonia gândirii atrage după sine armonia corpului. În fine, omul liber complet este cel care acționează. Omul politic este cel care face asta. Nu, nu este vorba despre niciun om politic pe care l-ați găsi în vreun parlament sau guvern din lumea de astăzi. Este vorba despre zoon politikon, de omul social, sau, dacă doriți, de omul cetății. Politica este plină de sclavi până în buză. Asta pentru că au impresia că fac ceva, că acționează asupra celorlalți întru libertate. Fals! Acțiunea omului politic despre care este vorba la H. Arendt (în sens antic) este cea care desfășoară acțiuni conforme cu gândirea exersată în etică. Nu orice acțiune este politică, ci cea care produce bine celorlalți și ție însuți. În același timp! Considerându-l pe cel de alături a fi tu însuți! Îți faci bine făcându-i bine lui! A face bine devine emblema maximei libertăți pe care omul o poate atinge.