TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Grotescul ca plăcere estetică

Scriu tableta de față sub îndemnul unui bun prieten din copilărie, care m-a contactat pentru a-și spune un punct de vedere oarecum diferit de al meu, în privat,  cu privire la o situație de fapt pe care o comentam ceva mai insistent. Am să problematizez ambele argumentații, sintetizându-le. Fac acest lucru deoarece se impune o astfel de abordare, mai ales că avem de-a face cu un fenomen social care merită să fie pus în discuție.

În primul rând trebuie să introducem în scenă actorii: – dimensiunea estetică; – dimensiunea etică; – „instituția” comunicării de masă (să o numim Mass-Media).

Dimensiunea estetică privește acel aisthesis, acea sensibilitate umană pentru frumos. Problema aici este că au existat momente în istoria omenirii când frumosul nu a fost mereu valorizat pozitiv, nu era căutat în mod absolut. Adică s-a observat că și urâtul stârnește o senzație estetică; și urâtul este o categorie a esteticii și această știință se ocupă și cu el. De aici nu a fost decât un pas până la a vedea în urât ceva urme de frumusețe, iar acele urme de frumusețe deveneau extrem de plăcute, precum niște pepite descoperite într-un morman de pământ ordinar. A început o goană pentru urât. Urâtul a devenit centrul unor preocupări estetice, dar doar în măsura în care trimitea la ideea de frumos. 

Dimensiunea etică privește sistemul de valori (pozitive și negative, bun/rău) pe care societatea îl manipulează mai mult sau mai puțin diferit, din nou de-a lungul unor perioade de timp. Ideea este că în mod instinctiv căutăm binele și evităm răul. Sau căutăm să facem mai mult bine și să condamnăm răul. Astăzi trăim o perioadă ciudată din istoria contactului dintre aceste valori. Asta pentru că răul – și de cele mai multe ori cel asociat și urâtului – devine subiect de negociere pentru sistemul de valori. Adică avem un fel de relativizare a binelui și un fel de relativizare a răului. Exact ca în estetică într-o anumită perioadă, acum s-ar părea că este pertinent să spui că „există o doză de bine și în cel mai mare rău”, iar în felul acesta răul devine scuzabil sau tolerabil. Mai mult, binele poate a fi rău și răul a fi un mare bine. Acest lucru zăpăcește societatea, zăpăcește individul care își pierde reperele. „Lumea a devenit extrem de complexă”, pare să fie stindardul celor care îți pot demonstra că așa stau lucrurile în interschimbabilitatea asta. Adio basme sau ecranizări, produse culturale sau creații simple umane în care știai de la început sau în mod clar cine este eroul și cine este antieroul, cine este personajul pozitiv și cine este cel negativ, cine este bun și cine este rău. Acum se negociază ca într-o sală de judecată. Avem un singur procuror și o armată de avocați ai diavolului. Plus un judecător care fie habar nu mai are cum să navigheze în apele „complexe”, fie este și el convins de cantitatea avocățească. 

Mass-Media, privite la modul general, sunt actorul care pare extrem de alunecos. Ba sunt „o putere în stat”, ba sunt o „curvă”, ba sunt un vârf de lance. Oricum ar fi, există un punct fix ce animă sistemul Mass-Media. Acesta este sistemul economic. Economia, ca un al patrulea actor, pare să acționeze din umbră. El le ține în brațe parcă pe toate. Este spionul și păpușarul în același timp. A fi un agent economic înseamnă să te dezici complet de personajul Etică! Acesta încurcă cel mai mult. Esteticul este un aliat perfect: „fă-i să vadă frumosul și să și-l dorească și apoi poți să vinzi și un rahat bine ambalat!” Eticul încurcă, de aceea s-a creat această „complexificare” a valorilor și o negociere de tip economic cu binele și răul. Aproape acest personaj a fost cucerit sau convins să treacă de partea Economicului. Mass-Media sunt trup și suflet implicate în a duce la bun sfârșit proiectele Economicului. De fațadă se declară a fi împreună cu Eticul și cu Esteticul. Scoate urâtul societății în față pentru a-l putea combate. Sau a-l condamna, a lua o atitudine față de el, a acționa astfel încât să stabilim un plus de bine și mai puțin rău. Ce urmăresc Mass-Media? Bani și audiență! Vanitatea este valoare intrinsecă Mass-Media. Chiar New Media stă pe vanitatea aceasta. De fapt, dacă fală există, atunci se poate lipsi chiar și de bani. Sau, o lecție învățată în secolul al XX-lea de către Mass-Media este următoarea: „dacă devii cineva, dacă acorzi atenție și faci cunoscut un X, atunci banii vor veni de la sine”. Într-un fel, Mass-Media începe să devină o putere competitoare pentru Economic. Frumosul artificial sau chiar Urâtul cel mai profund, Grotescul, sunt prezentate ca fiind instrumente simple, plastilină în mâinile Mass-Media. Acestea pot să le transforme pe cele două după bunul plac. Mai mult, se îndrăznește a se aventura chiar spre Etic. Numai ce prezintă Mass-Media este o valoare etică! Sau, altfel spus, dacă Mass-Media prezintă ceva, un fenomen, un fapt, ca fiind obiect al atenției lor, atunci acestea devin în mod automat valori bune sau rele după bunul plac sau tendința pe care o dau Mass-Media. De aceea se spune că se bat cu pumnul în piept Mass-Media că au ca funcție principală, pe lângă aceea de a informa, și aceea de a educa societatea. Când privești la televizor, când asculți un post de radio, când intri pe youtube sau TicTok, înveți ceva! Ceva de bine! Bun! Sau, în situațiile în care se dorește a se scoate în evidență răul, se presupune că tu ești capabil să discerni ce este bine de ce este rău. Numai că fascinația dată de „a te transforma din nimic în ceva/cineva” devine un fel de burete care șterge imediat orice ambiție intelectuală de a discerne între bine și rău. De aceea avem generația tânără de acum care este direct cobai pentru hipnoza în masă. Frații Tate devin eroi – chiar super-eroi – Dragnea, un om reabilitat care poate să ne învețe cum să gătim, iar vacile din Olanda trebuie exterminate pentru că pufăie gaze pe eșapament, gaze care în felul acesta distrug planeta, așa cum ne spune un tânăr extraordinar, făcut din „nimic cineva”, Greta! Strâmbăturile Gretei, dezgustul pentru umanitate și Existență pe care îl exprimă fățuca ei de tânăr cuminte devin un reper, un element de frumusețe pură feminin-masculină care exprimă binele ce trebuie educat prin Mass-Media! Grotescul nu are limite! Grotescul, prin cantitatea sa și prin complexitatea lui a ajuns să fie văzut a fi frumosul în sine care este un bine suprem! Halal să ne fie!