TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Gog și Magog, Goga și Gogu

Gog și Magog sunt două „personaje” și un singur subiect. Serioase și serios! Cele două figuri apar în mai multe locuri în Biblie, dar și în mitologie. Ar fi un singur personaj la origine, un uriaș pe nume Gogmagog, apoi două personaje supranaturale, teritorii, demoni… Apar în Geneza, cartea lui Ezechiel, Apocalipsa Sf. Ioan… Dar și în Coran, aici găsindu-i sub numele de Yajouj et Majouj. Numele ar avea legătură cu un calc semitic al regelui Gyges (în akkadiană Gugu). Și la Platon întâlnim numele acesta, sub forma Mitului lui Gyges (poate doar o coincidență de nume aici?!). Poate că cea mai interesantă descriere a celor două „personaje” (Gog ar fi un rege al unui ținut, Magog) se află în Apocalipsa. „Când cei o mie de ani se vor fi împlinit, Satana va fi eliberată din închisoarea sa. Și va ieși pentru a seduce națiunile care sunt în cele patru colțuri ale pământului, Gog și Magog, pentru a-i aduna în război” (20:7). Oricum, subiectul este extrem de serios, iar ramificațiile sale se extind extrem de mult. Povestea Gog-și-Magog s-ar întinde până într-un punct comun, într-o focală care ține de un sfârșit nimicitor al unei perioade sau civilizații, în care toate ființele din această lume și din alte lumi par a se confrunta pe un câmp de război. Un război general!

            Cum să nu fie serios acest subiect? Cum să nu ne implicăm în a-l descifra și, mai ales, a-l trăi?! Cum să nu ne pună să ne uităm zilnic la ce se întâmplă în lume și să ne întrebăm dacă nu cumva Gog a venit și se ia la trântă cu vreun Magog? O învălmășeală cumplită. O stare de scandal generalizată. Adică, etimologic vorbind, skandalon, în greacă, înseamnă capcană în care pici. Ești prins într-un scandal și nu prea poți să ieși din el! Iar războiul este un astfel de scandal… Omenirea este prinsă în plin scandal din care nu prea are cum să mai iasă altfel decât foarte ciufulită.

            Dar vine varianta românească să se adauge la acest mare scandal. Este varianta Goga și Gogu. Pe Gogu îl știm, dar pe Goga? Dincolo de faptul că eu îmi alint cățelul – Khaleesi pe numele lui oficial, căci este o „ea” – drept Goga, Goguța, Gugușica și alte variante, în funcție de cât de drăgălașă este în ziua respectivă, (ciudat e că răspunde la toate aceste apelative, chiar dacă sunt unele noi apărute), îl avem și noi pe Octavian Goga! Așa, și? Poetul este din nou un subiect serios! Varianta românească în tot acest scandal-războinic-apocaliptic vine cu o nuanță la care nici Dumnezeu nu cred că s-a gândit. Adică în ceruri se pregătesc oștirile, în Iad se pregătesc alte oștiri, pe Pământ se strânge lațul în jurul Țării Sfinte, până și chinezii trimit portavioane și flotă în Mediterana, iar românul…. Românul ce face? Ce rol are el de jucat în toată această poveste? Clar, nici Lucifer și nici Dumnezeu nu s-au gândit cum se va poziționa românul în toată această tărășenie. El vine cu Gogu și Goga. Adică este și va fi în postura de „bătaie de joc”. Este „zeflemitorul” și „bufonul” Apocalipsei. Imaginea absolută este redată de această doamnă cu aere de jurnalist serios… de la Digi 24. Doamna aceasta, care se vede că a răzbit în viață pentru că este o persoană inteligentă, căci nu e deloc frumoasă – ca să nu se mai spună că în jurnalism reușesc doar frumoasele și… știți dumneavoastră restul – e clar că a răzbit pentru că este deșteaptă. Vorbește fluent engleza, știe ce întrebări să pună oamenilor importanți etc. Numai că, noi jucând rolul de bufon-bătaie-de-joc, totul trebuie să fie dus în derizoriu. Și iată cum, această femeie, isteață și care dădea impresia că este, în sfârșit, un jurnalist bun, se trântește pe burtă lângă o mașină pentru a se adăposti de bombele Hamas. În timp ce în jurul ei oamenii merg pe bicicletă, la serviciu, de la piață. „Ce faci, bre, acolo jos?” Îl mai știți, unii dintre dumneavoastră, pe Amza Pellea alias Nea Mărin? Povestea el cândva despre personajul veșnic al său, Sucă…. Sucă în armată! Cică îi puse căpraru’ să alerge cu pușca în mână prin porumb și să strige… „Uraaaa!” Sucă se execută… Apoi, căpraru’ le spuse, în plin câmp fiind, să sară pe burtă, pentru a se proteja de aviația inamică. Sucă…. privește pe cer, rămâne nemișcat, în picioare. Căpraru’ strigă la el: „Soldat, ce faci? De ce nu te ascunzi de aviația inamică?” „Păi, sunt ascuns, domn’ căprar!” „Unde dracu ești ascuns?” „Sub un pom!” „Unde vezi tu pom în mijlocul câmpului ăsta?” „Dar matale unde vezi aviație inamică?”

            Vedeți, cam așa și la vreo 50 de ani de la această scenetă a lui Nea Mărin! În sângele românesc zace profund un dezgust de scandal și război. Ne-a ajuns! Suferința a fost prea lungă și prea amară aici. Mai ceva ca la evrei! Așa că noi am pus batista pe țambal și i-am spus și lui Dumnezeu și lui Lucifer: „Bre, noi nu mai vrem nici pe Gogu, nici pe Goga! Ne băgăm picioarele în toate scandalurile voastre! Noi vom sta pe margine și vom râde! Căci lumea tare de râs a mai ajuns!”

            D-aia îmi place mie să fiu român!