Există o carte minunată despre bani. Aparține lui G. Simmel și poartă denumirea titlului articolului de față. Nu doresc să reiau idei de-ale sale expuse aici, sper ca unii să aibă curiozitatea de a arunca o privire în cartea aceasta. Doresc în cele ce urmează să plec de la un caz concret care privește subiectul transformării banilor. Adică, în societatea noastră ultra-tehnologizată, ideea de ban și de funcție pe care acesta o are în sistemul economic, se transformă și ea. Nu în fundamentul său, ci, după cum spun unii, în forma sa de înfățișare/suportul său. Apar chiar titluri alarmiste, de genul „Banii vor dispărea!”. Banii vor fi făcuți dispăruți, este adevărat, în forma lor actuală, adică pe hârtie/plastic, metal. Și se înlocuiesc cu bani… „virtuali”, purtând după noi întreaga avere pe un card sau telefon sau alte suporturi tehnologice. Ce poate fi rău în asta? întreabă alții.
Așadar, zilele trecute auzeam la un post de radio ultra-neo-marxist (căci am început să pun și eu etichete d-astea) cum moderatorii făceau un elogiu acestui nou tip de prezentare monetară. Aveau argumente de genul…. „gândiți-vă că scăpați de microbi, nu îi mai atingeți, vai!, mie îmi este așa de silă să îi ating de când cu pandemia, îmi trec tot felul de gânduri negre prin cap”. Celălalt moderator îi ținea isonul, aducând chiar argumente de securitate. „Vor dispărea hoții! Nu au cum să îți mai fure economiile!” Apoi, un alt argument, de astă dată auzit de la oameni care lucrează în aparatul de stat economic, ar mai fi: „Vom avea, în sfârșit, controlul asupra evaziunii fiscale. Îi vom prinde pe toți evazioniștii, pe toți cei care nu își achită dările etc.!”
Aceste tipuri de argumente, concentrate în aceste trei variante, par a fi miezul opțiunilor umane pentru trecerea de la banul „care circulă sub formă de hârtie/plastic” la cel virtual, electronic. Rezumând, am spune că există trei tipuri principale de argumentare pro-schimbare bani:
- Comoditatea (este ușor și modern să poți achita cu ajutorul cardului, ceasului, telefonului etc.)
- Protecția (nu mai stai cu frica hoțului care îți sparge casa și îți ia banii de la saltea)
- Eficientizarea aparatului de stat (care este mereu în urmă la „colectarea” de impozite, controlul evaziunii, spălării banilor…)
Este o Minunată Lume Nouă aceasta. Acum să vedem și argumentele care ar anula sau diminua din entuziasmul celor care propovăduiesc dispariția banilor.
În primul rând, gândiți-vă cine va fi investit cu puterea controlului banilor. Băncile! Apoi Statul! Dar avem situații bizare, de genul Canada 2022 sau Liban 2021! Ce s-a petrecut acolo? Facem o grevă. Pentru că nu ne convine ceva. Statul, ca de obicei, nu cedează, nu-l interesează și nu dă doi bani pe acțiunea noastră. Dacă am fi șoferi de TIR – cum s-a petrecut în Canada – iar nu profesori, adică complet „inutili” considerați, această grevă începe să își vadă efectele imediat, căci transportul suferă. Greviștii nu cedează. Ce faci? Faci ceea ce a făcut statul canadian… Ca să le spargă greva, a blocat conturile șoferilor respectivi. Punct grevă! Sau, în Liban, peste noapte s-a dat o lege prin care oamenii nu au mai putut să-și utilizeze banii – să-i scoată – pentru că…. așa spune legea! Unii au ajuns să spargă bănci pentru a lua doar ce era al lor! Statul i-a considerat hoți! Absurd? Mergând mai departe, dacă s-ar ajunge doar la a deține bani în bancă, respectiv într-un cont virtual, în momentul respectiv acordăm o putere nemăsurată instituției respective, care poate să se joace efectiv cum dorește cu anumiți indivizi pe care îi consideră indezirabili sau incomozi, precum și cu anumite grupuri de indivizi. Muncești o viață întreagă, iar din munca ta oricum tu obții cam 40% maximum, căci restul se duce defalcat în tot felul de impozite, TVA-uri, accize și altele, iar după ce că omenirea se simte chiar foarte bine cu această situație, considerând-o deja extrem de naturală și fiind complet de acord cu ea – chiar dacă Statul de mult timp nu mai face nimic cu banii mulți pe care îi are, căci vedem la fiecare pas cum acest „nu se face” domină – ajungi să nu mai fii sigur nici de aceste sume. Poți strânge o sumă enormă pentru a cumpăra o casă, iar banii pot dispărea brusc pentru că nu ți-ai îndeplinit nu se știe ce sarcină impusă de societate.
Apoi, mergem la un alt scenariu. Dacă suntem în principiu de acord cu perdeaua aceasta a eradicării evaziunii fiscale, nu am mai putea fi de acord cu generalizarea impozitării! S-a ajuns la situația aberantă – pe care mai nimeni nu o vede a fi aberantă, lucru care nu ne miră după munții de lucruri aberante puse în practică începând cu pandemia– de a impozita bacșișul chelnerilor. Asta pentru că există un „principiu” economic considerat, din nou, a fi perfect natural și bun: orice tranzacție financiară presupune o cotă parte pentru Stat! Cu alte cuvinte, banii sunt ai Statului în mod absolut, iar dacă îți cumperi o casă, și Statul cumpără cu tine casa, dacă dai o sponsorizare pentru educația unui copil, și Statul participă la asta, oricât de revoltător ți s-ar părea! Mai mult, să zicem că în viitorul acela în care banii cash dispar, vei avea nevoie de a muta mobila. Și cari șifonierul cu familia, dar dai de obiecte mai grele. Și rogi pe un om de pe stradă să te ajute. Acesta îți spune că te ajută, dar nu gratis. „Hai, că te cinstesc!” Și faci operațiunea. Apoi, la sfârșit, simți nevoia să îi dai 100 de lei. Pe acești bani nu îi poți da, căci nu îi ai. Îi faci transfer? Intervine Statul pe fir, căci și el te-a ajutat la căratul mobilei! Iar din 100 de lei pe care îi dai, omului îi revin 80 sau, de ce nu, 30! A fost o „muncă la negru” și pe aceasta el (Statul) o controlează! Dacă nu dorești să pățești asta, ar spune Statul, angajează o firmă de cărat mobila. Vă dați seama acum că acest lucru va presupune sume care ies cu mult din bugetul dv, căci d-aia apelezi mai degrabă la un om de pe stradă decât la firma acreditată de Statul X!
Facebook
WhatsApp
TikTok
