Cum v-ați comporta dacă în fiecare zi persoanele necunoscute cu care vă întâlniți sunt slugarnice? Dacă stau veșnic cu căciula în mână, nu reacționează la nimic din ce le spuneți, pleacă privirea și capul când ar trebui să aibă o atitudine, se gudură la picioarele dumneavoastră pentru a obține un nimic etc. Ce ați mai face dacă ați afla că exact aceste persoane, imediat ce ieșiți din încăpere, încep să vă spurce, să comenteze fiecare detaliu vestimentar sau că ați spus nu știu ce vorbă. Fac un fel de revoluție a frustraților, mâncându-vă de mușchii fesieri cu orele. Imediat ce reintrați, se lasă liniștea și sunt din nou slugi credincioase. Așadar, cum v-ați comporta? Cum vi s-ar schimba comportamentul? Să vă ofer câteva scenarii:
Mergeți la urgențe, la spital. E ora 2 noaptea. Vă este un rău cumplit. Nu mai suportați. Că e gripă, că e infarct, nu știți. Știți doar că e cazul să mergeți la spital. Ajungeți la un spital. Nu la unul la care stați 6 ore pe hol. Să zicem că ajungeți la un spital mai mic, de provincie, cum ar fi, să zicem, cel din Pucioasa. Aici nu e aglomerație la urgențe. (Pentru târgovișteni, dacă vreodată aveți nevoie de urgențe și doriți să evitați a petrece 6 ore în aglomerația de la Spitalul Județean, încercați Pucioasa. După care veți dori să reveniți să stați și 10 ore înapoi, la Târgoviște). Așadar, ajungeți la Spitalul Pucioasa. Intrați, dați peste niște asistente relativ amabile, care vă preiau datele, tensiunea, glicemia, vă așază pe un pat și așteptați medicul. Acesta este trezit în gardă. Va veni. Începe să pună întrebări, îi răspundeți. La un moment dat vă întrebați de ce e cu „capsa pusă”! Ați făcut ceva? Ați greșit cu ceva că v-ați îmbolnăvit? Să fie de la faptul că ați trezit din somn pe omul care încasa bani grei în timpul acestor ore care se presupun a fi de gardă, adică la dispoziția urgențelor? Ridică tonul la dumneavoastră. Începe să vă facă morală! Cum reacționați? Slugă bolnavă sau muriți demn? Nu mai continui povestea. Ce v-am relatat aici este un scenariu real, care se petrece în multe spitale.
Ceea ce doresc să urmăresc este acest comportament despre care v-am spus. Mă întreb: oare ce face ca acel medic să se comporte așa? Ce îl face ca să adopte acel comportament cu o lejeritate care te cutremură? Te consideră un fel de intrus, de cobai sau deținut într-un lagăr sovietico-nazist? Răspunsul este… slugărnicia. Când omul acela a întâlnit în majoritate pacienți care vin nespălați, care abia pot să articuleze într-o limbă română aproximativă ce îi doare, încercând să facă și analiză pe text, ca să scoată din bruma de cuvinte ce e esențial pentru a pune un diagnostic, când au în față zilnic niște primitivi cu aere, care abia spun „bună ziua” și „mulțumesc”, care vorbesc la per-tu din prima secundă, care sunt preocupați cum să dea șpaga de rigoare, mai ales când li se spune direct că nu e cazul, dar sunt susținuți de slugile din salon ce se îndeamnă unele pe altele la a da un „dar” ca la nuntă, căci „atât merge la medicul cutare”, deci, când dai peste așa ceva zilnic, ca medic, comportamentul tău se adaptează. Adică generalizează. Psihologic vorbind, când dominanta este aceasta, ajungi să generalizezi, că ai mai mult de câștigat decât de pierdut. Dacă dai peste un om spălat, civilizat, care vorbește și normal, nu dă șpagă că îi e rușine să nu jicnească medicul respectiv și știe că nu asta e normalitatea morală pe care ar împărtăși-o și medicul în cauză, cu toate acestea, comportamentul medicului merge în inerție…. adică se comportă și cu acest caz ca la precedentele. Trebuie să fie agresiv, să îi vorbească de sus – la slugi ține asta și numai asta – trebuie să ia tot ce îi dă, că pe slugă trebuie să o storci și nu ai nimic de pierdut, ba se simte bine și sluga în cauză, o ții din scurt, îi pui genunchiul pe cap dacă se zbate, nu contează! Acest comportament este dovedit a se instala la orice ființă umană care are de-a face cu slugi și slugărnicii. S-au făcut multe experimente psiho-sociale care arată că astfel stau lucrurile. E inevitabil acest răspuns comportamental din partea medicilor, care sunt „formați” astfel de către slugile bolnave. Cei puțini, care au rezistat acestor transformări comportamentale, sunt cu adevărat medici autentici, în plus și oameni. Adică sunt conștienți de pericolul în care i-ar târî aceste slugi primitive și țin mai mult la verticalitatea lor umană decât la bruma de satisfacție financiară sau gudurare la picioare din partea unor primitivi.
Alt scenariu: Mergeți la o adunare de ziua Unirii. Inevitabil, acolo vor fi prezente oficialități politice. Aveți un steag în mână, ca și cei din jurul dumneavoastră. Aveți simpatii politice. Aveți antipatii politice. Pe scenă urcă chiar „dușmanul” de moarte al dumneavoastră într-ale politicii. Vă îmbujorați și vă revoltă prezența respectivului acolo, simțiți că pângărește locul, ca de fiecare dată, căci știți că pe unde calcă, iarba se usucă, ca mereu când a acționat politic pentru neam și țară. Începe să fie intonat imnul de stat. Primitivii din jurul dumneavoastră încep să huiduie din toți bojocii. Au steagurile în mână și le agită, urlă de acoperă imnul de stat. Ce se petrece, vă întrebați? Cine este huiduit? Imnul României? Politicianul? Normal, politicianul. Dar poți să faci asta oricând, nu în timp ce se intonează Imnul României, tu ținând în mână chiar steagul! Pentru că inevitabil arunci nu nămol în țara ta! Cine face asta? Acele slugi despre care spuneam adineaori! Au curaj! Desigur că au curaj, căci slugile prind curaj doar când pot fi în anonimat, în mulțime. Dacă te uiți direct la o slugă, aceasta pleacă privirea și capul. Dacă este în corul slugilor, urlă ca atunci când nu ești în preajma lor. Calcă în picioare totul. Căci sluga nu are drept de vot! În antichitate, zic, când s-a inventat democrația! Acum sluga poate să îți determine viitorul, votând ce e mai rău, căci va promova pe cineva din rândurile sale, după care te execută în plină stradă, cum vedem că se petrec lucrurile și la case mai mari. Ce faci? Ești alături de aceste personaje, între ele. Răspuns: te dizolvi în ei până la identificare dacă nu părăsești imediat locul!
Alt scenariu: Cel mai cumplit. Sluga politică. Sluga politică și profesorul. Ca titlu. Știți că Educația este pusă în regim de detenție, la izolator, de ani de zile. Acum, de la acest tratament, Educația a luat-o pe câmpii. Gata! De revenit, nu are cum să mai revină. Asta cred eu. Până când nu este anihilată complet și/sau nu se pleacă de la practici absolut noi, nu ai ce să îi mai faci. Adică chestiuni de genul dizolvare a ministerului educației, anulare a tuturor sindicatelor, constituire de corp decizional intern, alcătuit doar din cei mai buni, cu posibilitate de destituire a acestora din partea profesorilor, în caz că o iau razna și ei, de impunere a deciziilor profesorilor către politicieni, iar aceștia doar execută cerințele acestea, fără să pună întrebări, fără să își dea cu părerea, căci doar nu au habar de nimic într-ale educației acești politicieni, de coordonare a activităților mari educative prin referendumuri în cadrul instituțional etc. Adică, într-un cuvânt, să se ia de la zero. Utopie, normal. Nu va fi așa ceva până când nu va trece prin dizolvarea absolută. Și poate că nici atunci. Am expus doar un mini-scenariu idealist, nerealist și inutil. De ce e inutil și imposibil? Din cauza slugilor. Pe de o parte avem o închistare a sistemului. Pe oricine ai pune în fruntea sistemului, nu ai cum să faci vreo mare schimbare. O spune Hayek clar și cu detalii în Drumul către servitute. Luați pe cel mai mare pilot de Formula 1 și puneți-l pe un tractor, apoi spuneți-i să scoată un timp de 10 secunde pe un circuit. Luați pe cel mai bun constructor din lume și puneți-l să facă o catedrală folosind doar o lingură. Luați pe cel mai bun psiholog din țară și puneți-l să modifice în bine Educația, folosindu-se de sistemul politic actual. Rezultatul? Tractorul va lua foc, lingura se va rupe, educația se va duce în prăpastie. De ce? Căci sunt șanse uriașe ca acești oameni să facă și mai mult rău decât alții. Ăștia au pretenții, au ambiții și forțează lucrurile atât de tare, încât distrug mai mult decât dacă ar fi pus un om pur adaptat sistemului. Pe acest ministru al Educației l-au transformat imediat într-o slugă ce a fost mai cumplită decât orice vătaf pe care l-ar fi avut moșiile din România. Nu a avut mamă, nu a avut tată! Și astăzi omul e convins că a realizat ceva extraordinar. Căci slugile sunt extrem de convinse că realizează un bine pe care nimeni nu l-ar fi putut face. De partea cealaltă, profesorii, în mare majoritate, au comportament slugarnic. Pleacă imediat capul în fața părintelui ce urlă la ei că au dat o notă mică loazei, pleacă imediat capul în fața unei directive aberante ministeriale, prin care îi mai îngroapă în hârtii inutile, pleacă imediat capul când aud că li se mărește norma, că scade salariul, că vor fi colegi dați afară – „până nu sunt dat eu, mai bine tac!” – dar, în schimb, în cancelarie este o revoluție autentică. Se înjură și se vaietă, se țin mâinile în șolduri și se țipă nemulțumirile. Deci, veți spune, sunt gata de atac. Aiurea! Grevă!, spun liderii de sindicat. Iar slugile se duc încolonate să danseze pinguinul în soare sau ploaie. Dacă greva se prelungește mai mult de o lună, adio! Se intră la ore ordonat. Dacă întrebi de ce fac asta, răspund în doi timpi: „timpul 1: am copii de crescut, am nevoie de bani! Timpul 2: nu putem să lăsăm copiii, ei nu au nicio vină!” Adică, în traducere directă: sluga găsește loc pentru a se strecura. Nu ai să găsești în națiunea asta vreodată unul care să nu fie slugă și să dea, prin exemplul său, și pe cei slugarnici pe brazdă. Adică să stea drept și să strige că mai bine moare, dar moare demn, căci dacă cedează acum, pierde tot! Acești eroi de pripas sunt martiri cu toții. Pentru că slugile nu se dau după el, ci el moare singur, izolat, cu un imens vid în jurul său, căci slugile îl evită, pentru a nu fi asociate cu eroismul. Așa că se mulțumesc cu dansul pinguinului și negocieri. Auzi, tu, negocieri! Domn’e, negociem la piață, poate chiar și la tranzacții mai mari, negociem în economie, în mai toate momentele vieții. Mai puțin când e vorba despre Educație, Medicină și Armată (apărarea țarii). Astea sunt singurele domenii în care nu ai ce să „negociezi”. Liderii sindicali, ăia mari, au niște salarii de te lasă cu gura căscată. Și sunt în poziția de lideri de peste 20 de ani. Aici nu e democrație. Aici nu se schimbă lucrurile. Ei, prin „negocieri”, înțeleg că mai obțin câte o firimitură pentru slugi, iar ei au mai obținut niște promisiuni pentru niște rude, sau niște afaceri personale sau „asigurări”. Când se „bate palma”, politicianul a închis robinetul, liderul sindical și-a frecat palmele și „transmite în teritoriu” că „atât s-a putut, să zicem merci și pentru asta!”, iar slugile se întorc la muncă ca de obicei, dar cu ceva ciuntiri cu care se obișnuiesc în câteva săptămâni și trag simplu concluzia: „asta este, așa e peste tot!” Exact așa cum slugile se împacă întotdeauna cu soarta lor. Soarta asta este văzută astfel: este precum granitul. Stânca Gibraltarului nu poate fi urnită. Apoi, nu faci nimic împotriva sorții politice dacă ești singur. Singur, ca slugă, nu exiști. Sluga izolată, singură, doar se gudură pentru a primi zeama lungă care o face să supraviețuiască, și pupă mâna celui care i-o dă. Vă imaginați vreodată că profesorii din România ar face ceea ce fac niște profesori din țări occidentale care au un exercițiu moral mai îndelungat? Vă imaginați că un profesor din România s-ar așeza drepți în fața școlii și ar spune: „Pe aici nu se trece până când nu avem cei 6% din PIB pentru Educație și până când regulile fiecărei școli nu vor fi respectate precum regulile militare!” Iar acel profesor nu se pleacă și nu lasă cale deschisă pentru nimeni, nici după 5 ani, dacă e cazul, decât dacă se îndeplinesc aceste cereri? Normal, în mentalitatea națională, bazată pe etica slugii, vom spune că nu există așa ceva. Nici măcar nu e cazul să facă cineva pe eroul. Pentru că nu are pentru cine, vorba lui Țuțea, căci avem prea multe slugi. Îl vor compătimi pe erou vreo două ore, după care îl vor fluiera în câțiva ani, căci „las, că știm noi cine era de fapt!” Ce e cu radicalismele acestea? Ar trebui să fim mai „maleabili”, să „negociem”, „adevărul e la mijloc”, „nu e alb și negru, situația e gri”. Nu e, domn’e, niciun gri! Cât de orbi și cât de proști să fim să vedem că aici nu mai e vorba de „situații gri”?! Îți scoate ochii întunericul situației, iar tu vezi puțină lumină la mijloc? Exact ca sluga de ministru al Apărării. Întrebat fiind „dacă îl consideră pe Ceaușescu un patriot?”, acesta începe să o scalde. Adică „în contextul acela” ș.a.m.d., o dă după coteț și învârtește vorbele până ajunge să nu spună decât un imens nimic. Iar asta e grav, căci lasă deschise porți spre interpretare, spre griuri care nu există! Cumplit de grav! Dacă tu, ca ministru al Apărării, nu poți sta drepți și să ai o atitudine, mai ales despre un personaj istoric care nu mai e în viață, și să spui clar: „nu e posibil ca Ceaușescu să fi fost patriot când a înfometat, ucis, distrus națiunea, în ciuda tuturor „marilor realizări” – adică blocuri, uzine și fabrici etc., căci una nu compensează pe alta. Suferința unei națiuni nu se măsoară cu unitatea de măsură a patriotismului. Sunt incompatibile. Ai produs mai multă suferință decât fericire – e simplu și clar, nu e gri: nu ești patriot. Punct.” Dar sluga ministerială se crede într-un teatru de război, în care trebuie să nu divulgi secrete pe care să le folosească dușmanul. Trebuie să vorbești în dodii; să fii ambiguu; să pari diplomat și să nu spui nimic; înșiri cuvinte pe o propoziție și pleci dezgustat. Sluga e în tranșee. Ea se crede deasupra muritorilor de rând. Căci așa trebuie să te comporți cu slugile, de sus! Sluga ajunsă sus, va fi cumplită pentru toate celelalte slugi! Atunci să vezi cum abia așteaptă să i se pupe mâinile, precum Marele Guru, cel care a cucerit slugile cu replici din desene animate. Ați observat cum lasă mâna flască să-i fie pupată de slugile din jur? Nu are nicio tresărire să o retragă, să-i fie jenă că o necunoscută vrea să-i pupe mâna. E o datorie a slugilor să-i pupe mâna, și e o datorie a sa de monarh închipuit să fie pupat.
Așadar, care sunt efectele slugărniciei? Și al faptului de a fi înconjurați de slugi? Slugile nasc alte slugi. E ceva contagios. Ăsta e primul efect. Apoi, slugile și slugărnicia nasc comportament agresiv. Cu sluga trebuie să fii agresiv! Poți fi mare profesor universitar, medic de renume mondial, politician autentic… toți ajung, fără excepție, să fie agresivi cu cei din jur dacă în mai tot timpul sunt „curtați” de slugi. E reacția normală; e un fapt! Sluga te imploră să o calci în picioare! Comportându-se astfel, cei agresivi ajung exact ca slugile care ajung în poziții de forță. Adică sunt și mai agresive, și mai nemiloase, produc un rău și mai mare. Apoi, slugărnicia produce dizolvare națională. Coeziunea socială se duce de râpă. Căci, cum spune Kant, „ființa umană este singura care supraviețuiește doar dacă are un stăpân”, adică distruge orice ierarhie și o înlocuiește cu sistemul simplu stăpân-slugă. În realitate, sluga nu înțelege ierarhiile. Superiorul este văzut ca stăpânul-satrap, ca agresorul, iar inferiorul ca fiind sluga credincioasă, căreia îi e bine doar dacă linge și pupă, mușcă pe adversarul stăpânului și fură pe furiș ce poate… De aceea sluga nu înțelege că a fi subaltern într-o ierarhie nu înseamnă că ești umilit! Nici dacă ai de-a face cu un șef, ai de-a face cu un stăpân de sclavi. Nu au această capacitate de înțelegere. Dacă vreodată un grup de slugi vor vedea pe un individ că îi spală picioarele altuia, acest grup va ironiza și va scuipa pe cel ce spală picioarele, considerându-l un nimic. Acest lucru se amplifică enorm dacă cel care spală picioarele este un autentic om care are o prestanță anume. Dacă un Einstein sau un mare înțelept ar spăla picioarele unei slugi, sluga respectivă se va lăuda toată viața că Einstein sau înțeleptul X „mi-a spălat picioarele!” Nu ar înțelege nimic din asta. Nu ar pricepe nimic că acolo nu ei [slugii] i s-au spălat picioarele, ci cel care a făcut o schimbare imensă, trecând la un nivel și mai înalt, este cel care spală. Din nou, mentalitatea de slugă – teoretizată puternic de Nietzsche – este cea care va distruge masiv valorile, impunându-le doar pe ale sale. Iar una dintre valorile principale ale slugilor este aceasta: să obții rezultate nu prin muncă, ci prin fraudare. Ești elev/student/candidat și ai de dat un examen, concurs? Atunci în mod evident te gândești cum să fraudezi, înainte de a-ți pune problema de a învăța, de a vedea măcar dacă este greu să înveți pentru acel examen ș.a.m.d. Suntem o națiune de infractori, din acest punct de vedere. Nu are rost să te prezinți la un concurs în România căci știi din start că există cineva care este susținut de alți infractori, care măsluiesc concursul. Iar dacă te prezinți la un concurs autentic – nu știu unde ar fi ăla – atunci sluga se gândește cum să facă să îl fraudeze. Deci… din orice direcție ai privi, tot peste mentalitatea slugarnică dai. Cei care nu sunt slugi se duc ca mielul la tăiere. Pier striviți între dinții cleștelui acesta – la un capăt o slugă ce măsluiește concursul, la celălalt capăt o slugă ce fură, copiind, fraudând… Deci, un semn că nu ești slugă în această țară este că ești veșnic victima unei nedreptăți și nimeni nu se va lupta pentru tine, nici ca individ, nici instituțional. Poliția e o „pază și protecție” solidă a infractorilor, justiția este un sistem de salvare a infractorilor. Cum spunea chiar un procuror activ în sistem: „Îi luăm în brațe pe infractori și îi considerăm victime”.
Ce alt efect al slugărniciei mai avem? Paradoxal, o blegeală și un fel de aversiune ipocrită față de…. violență! Dacă violența imediată, verbală și fizică, o cerșește orice slugă prin tot ceea ce face – și, mai ales, prin ce nu face – atunci sluga în sine se arată oripilată de violență în general. Pentru ea, a fi violent în mulțime, este un act necivilizat. Sluga vrea să pară exact ceea ce nu este: civilizată, bogată, merituoasă, valoroasă, înțeleaptă, cu valori înalte… De exemplu, dacă s-ar face o grevă a agricultorilor în România, în paralel cu ea a francezilor, pentru că nu sunt de acord cu acel Mercosur, atunci ați vedea direct diferențele. Franța consideră pe agricultorii săi ca fiind o forță. Adică nu te pui cu ei. Când aceștia se răscoală, atunci nu se opresc până nu scot piatra din caldarâm, mută străzile, infectează tot Parisul cu bălegar pe care îl aruncă pe geamurile Parlamentului, stau cu furcile și topoarele în fața unor jandarmi care stau cuminți și speră să nu se dea ordin de atac, căci mulți dintre ei știu că nu dorm acasă în noaptea respectivă, ci la reanimare. Agricultorul român…. ca profesorul! Tot cu-cultura se ocupă! Civilizat. Nu dă foc nici la paie, nici nu aruncă cu bălegar pe stradă. Dacă cumva vreun bezmetic dă foc la un chioșc de ziare, atunci să vezi emisiuni TV în care legiuni de slugi „condamnă gestul”. Toată societatea pune mâna la gură și icnește de revoltă în fața acestui gest care „nu se face”. Altfel trebuie rezolvate lucrurile. Cum? Ieșiți în stradă și dansați Pinguinul, spun liderii de sindicat. Adică, fiți slugi pe mai departe! Slugile nu au niciodată nicio forță. Se râde de „forțele oculte ale slugilor”, care sunt ceva mai jos și decât forța mulțimii. Slugile nu se pot revolta pentru că nu au nicio putere. Ele doar cerșesc milă, cum spune Nietzsche. Și sunt mândre că sunt neputincioase, că dacă ar fi altfel ar însemna să facă ceva efectiv. Dacă ar face ceva, ar apela la violență. La acea violență sănătoasă, justificată, dar de care fug de le scapără picioarele, căci au o lașitate care te enervează și te determină să le calci în picioare.
Când Statul Mafiot Român, prin instituțiile sale pervertite, zilnic te folosesc pe tine, ca individ, ca sac de box, dacă ești slugă vei reacționa în felul următor, repetând la infinit: „nu mai da!”, „au!”, „hai să negociem; dar ce ți-am făcut?!”. Dacă nu ești slugă, nu te mai plângi inutil și nu încerci să joci șah cu golanul-boxeur, ci începi prin a-i da un brânci, căci vorbele nu fac nimic altceva decât să-i sporească loviturile. Or, neamul ăsta ar cam fi trebuit să priceapă până acum că s-a cam terminat cu vorba bună. Măcar un brânci să dea acestor agresori! Dar ce dulce e zeama slugărniciei!
Facebook
WhatsApp
TikTok
