TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Democrația totalitară

 

    Vă mai amintiți, probabil, cum prin anii ’80, Ceaușescu a primit o scrisoare „elogiatoare” din partea lui Salvador Dali. Artistul catalan a văzut un tablou cu Ceaușescu – pe care îl știți cu siguranță – în care, acesta stând demn în picioare, ține în mână un sceptru. Dali îi scria în respectiva scrisoare că un gest mai suprarealist decât ăsta nu există. Îl felicită din inimă, căci ce ați dori mai mult de atât: un președinte/dictator comunist care să aibă în mână însemnul orânduirii pe care o detestă cel mai mult, căreia i se opune absolut, anume monarhia! Adică se înfățișează pe sine ca fiind un președinte-rege! Superb!

    Anii trec, și de la căderea comunismului, iată-ne în plină „democrație”. Dar sceptrul acela ne urmărește încă. Suntem o națiune care nu poate să stea departe de principiile monarhiei. Dacă am eradicat-o – mișelește sau nu – acum, generațiile actuale, trebuie să se împace cu statutul acesta nou. Ceaușescu a pus mâna pe sceptru, nu s-a putut abține. Și nu l-a ars, și nici la Dumnezeu nu s-a gândit! Nici nu ar fi avut cum, căci cine să-i explice istoria sceptrului?! Dar astăzi? Astăzi ne purtăm aproape toți un sceptru în desagă. Numai că nu se numește astfel. Ci ține de ceva mult mai intim, mai în sângele nostru. Este vorba despre familie! Avem tendința de a constitui triburi, familii conducătoare. Politica românească este un fel de „linie de sânge”. Priviți în oricare partid doriți, și veți vedea linia de sânge cum decide destinele tuturor celorlalți. Uneori zici că ești în plin feudalism. Sau, mai doct spus, în plină Renaștere. România parcă este o caricatură a Florenței de odinioară. Este împărțită între familii bogate și extrem de bogate, care decid totul, dar exact invers decât făceau cei din Renaștere, fără promovarea niciunei arte sau ramuri culturale, ci doar subcultura și diletantismul. Din Târgoviște s-a auzit un  chiot de veselie că s-a scăpat de clanul greu atârnător la cântar, ba chiar cu dorința de a promova și odrasla, și s-a înlocuit cu odrasla altui clan, mai vechi. La alt nivel, mai sus, auzi că marii pnl-iști au să taie în treizeci de zile nu știu ce, că au să facă curat nu știu unde și apoi vezi că apar tot odrasle, amante, soții, cumnați, gineri, cumnate etc. Și toate cam din aceleași familii care se întretaie și întrepătrund! În fața acestei invazii feudale, în care nu te pui cu „oamenii puternici” ai zilei, căci fac parte din familii „tari”, nu poți decât să te pleci și să te apleci. Și să taci! 

    Exact ca în povestea lui Dali, după toate acestea nu poți să spui decât că trăim o perfectă poveste suprarealistă. Esența democrației este dată de fapt de elemente centrale specifice totalitarismelor și feudalismului. Noapte bună! 

 


Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro