Când am văzut prima oară imensul afiș al lui Ciucă – Un ostaș în slujba țării – am fost ferm convins că este vorba despre încă o „reclamă” electorală. Am numărat câteva în drum spre mare. Apoi au apărut bancuri cu măsurarea distanțelor prin țară în „ciuci”. „Până la Cluj ai 47 de ciuci”. Și mi-am zis că e o treabă serioasă.
M-am gândit și la modul cum au fost făcute aceste imense afișe. Adică la bucătăria publicitară. Știți, în circuitul publicitar există o etapă în care se prezintă beneficiarului niște machete. Acesta alege dintre ele pe cea care i se pare cea mai potrivită, asta dacă nu corectează continuu pe una și aceeași machetă. Iată un scenariu posibil în care, în biroul ostașului român, intră un reprezentant al firmei de publicitate:
– Bună ziua, domnule Ciucă! Am adus variantele pentru bannerul electoral!
– Bună, bă! Nu, te rog, este vorba despre o carte, nu despre alegeri! Nu mă interesează acest aspect. Băi, băiete, acum trec pe cultură. Și ce este mai cultural în această lume decât cartea? Voi scrie o carte care va rămâne în inimile românilor ca Eminescu, mă înțelegi?
– Da, scuzați, domnule Ciucă. Așadar, iată macheta. Ce ziceți, pe fond negru, ca să fie sobru, să inspire seriozitate. Greutate!
– Da, bă, e perfect așa. Ia, cum te-ai mai gândit? Tu ești profesionistul aici.
– Mă gândeam să punem profilul dumneavoastră.
– Perfect. Profilul meu este bun în asemenea situații. Buzele se văd cărnoase, voluptoase.
– Da. Patriotic, domnule Ciucă.
– Și la ce titlu te-ai gândit?
– Am zice că un titlu care să aibă efect. Să dea bine la public, la sentimentul național. Ceva care să rupă pe genunchi pe Simion și șleahta lui de patriotarzi. Să le arătăm că noi suntem adevărații patrioți.
– Bine gândit, ia, să vedem!
– Un ostaș în slujba țării!
– Mi-nu-nat! Eu sunt acela! Dă-i mai departe! Publică așa că e perfect! Auzi, dar cât costă treaba asta?
– Păi, dacă e să publicăm în toată țara… cam costă ceva….
– Nu contează! Pentru cultură facem orice! Milioane de lei să curgă! Scopul este să punem pe român cu burta pe carte! Ăsta e sloganul meu! Cu burta pe carte! Pe buuuurtă! Culcat! He, he, he! Ai înțeles aluzia, nu?
Și Ciucă face cu ochiul, că e băiat deschis… glumește și cu soldații, îi încurajează! Așa se face comunicarea!
Iar băieții s-au pus pe treabă. Cea mai costisitoare reclamă la o carte din istoria României a început cu marele autor Ciucă! Nici nu a scris cartea, dar a băgat banii în reclamă! Nici Victor Hugo nu a avut parte de așa ceva! Hemingway? Adio, arme! Pfff!
Așadar, în țara în care studiile arată că peste 75% din populație nu citesc nicio carte pe an, se „umblă” la tacheții națiunii pentru a-i regla să bată în ritmul milităresc-național-patriotic, având la pupitru pe dirijorul Ciucă. Om pregătit cultural la școală serioasă. Abia dacă scoate două vorbe coerente pe gură, dar… ce contează! Nu e bun retor, mai ratează și gramatical unele lucruri – știm, asta pentru că îi vin mai ușor cuvintele în engleză și franceză – dar totul poate fi scuzat. Bolovănișul și grohotișul lingvistic al domnului Ciucă poate fi coafat de un aparat serios publicitar. Dar, cu cartea cum facem? Trebuie scrisă! Nu e nicio problemă. Domnul Ciucă s-a inspirat din prietenul său de arme și actualul președinte al Cehiei, Petr Pavel, care i-a dat rețeta. „Scrie, bă, o carte, ce aia mă-sii! Eu așa am reușit!” Model american, serios! Obama, Prințul ăla…. chestii serioase. Ciucă a făcut ochii mari și și-a dat o palmă peste frunte: „Nimănui nu i-a trecut prin cap așa ceva în România! Cu asta îi rup!” Și s-a pus omul pe treabă. L-a pupat pe Pavel pentru idee și s-a pus pe treabă. Numai că Ciucă al nostru a uitat complet de acei 75% necititori din țara minunată. Cineva l-a tras de mânecă și i-a spus: „Domnule Ciucă, știți, nu cred că prinde cartea la țară. Ăia nu citesc, ăia beau! Ăia fac mișto chiar, și spun când se duc la Mat că se duc la Bibliotecă. Sanchi! E bună analogia bețivilor…. Hă, hă! Știți, ei numesc sticlele de bere „capitole”. De aici și vorba lor…. „aseară am citit 24 de capitole”! Bă, ești nebun!” Domnul Ciucă s-a cam speriat. A zis… „aoleu, și ce facem?” „Lăsați, domnule Ciucă, rezolvăm noi! Nu spunem că e carte decât la ăia care fac scandal că facem reclamă mascată, mă rog, care ne acuză de furarea startului electoral, al campaniei, înțelegeți? Dar pe afiș nu va apărea nimic care să ducă cu gândul la carte! Ca să nu sperie bețivii și pe ăia 75%”. „Bravo, măi, băieți! Sunteți tari!”
Și așa s-a înălțat un altar culturii românești. Un elogiu adus cărții mai mare decât ăsta nici că veți mai vedea curând! Nu avem oameni de cultură români care să merite atâta bănet în anunțarea unei cărți. Cărtărescu cel care ratează veșnic Nobelul? Adică ăla de ia fața oricărui alt scriitor din România, în care Editura H bagă în reclamă bani, nu glumă? Ridicol! Ciucă! Ciu-că! Asta om de cultură! Se bagă acum 2 milioane de lei în bannere care să anunțe că va apărea măreața carte, cel puțin, apoi, din vânzările celor 25 de milioane de exemplare – căci se dau și la biblioteci în diaspora – vor fi scoase vreo 150 de milioane de lei. Asta după socotelile oamenilor de cultură din staff-ul lui Ciucă, că are și el oameni de cultură în jur care să-l sfătuiască. Tot d-ăia care sunt peste tot și în Ministerul Educației. De la secretariat până sus de tot! Calculul se face cam ca la un film american! Matrix! Războiul Stelelor! D-astea! Ostașul nostru dă o palmă industriei de apărare! „Îi cucerim cu-cultura, bă!” Flowers! Nu arme! Cu cărți! Ridicăm nivelul de educație al țării, căci Marele Plăvan – Frankănștain, știți – și-a bătut joc cu denumirea aia… auziți voi, „România educată!” Și acum râde pe vreo plajă de ideea lui. Să vedeți cum va fi cu vânzarea lui Ciucă! Noroc că băieții ăia știu să scrie cărți d-astea, la comandă. Au să rupă pe genunchi vreo sută, două de babe. Fuego va plânge în pernă! Cine s-ar fi gândit că-cartea este o rampă atât de bună de lansare spre poziția numărul unu în stat?
Facebook
WhatsApp
TikTok
