Ați întâlnit adesea formula „nu are cunoștințele elementare”, sau „nu are cunoștințe de bază”. Cu alte cuvinte, nu s-a format în școală, a sărit etape sau chiar a fentat sistemul, ajungând un anume X într-o clasă superioară, fără să „aibă nivelul” pentru a ajunge pertinent și legitim în locul respectiv. În general, omul onest se suspectează continuu că ar fi „semi-doct”, și luptă cu acest „semi”, pentru a-l îndepărta. Cum spune Pleșu, doar prostul are certitudini și este ferm convins că valoarea de sine este incontestabilă și fixă precum Stânca Gibraltarului. (am parafrazat spusele lui Pleșu) Dar a nu avea cunoștințele elementare nu înseamnă a fi semi-doct. Și nu înseamnă că ești, în ordinea humanitas-ului. Adică este mai grav. Ajungi să fii „omul de nimic”, sau „omul zero”. Nu ai ce să faci cu o asemenea persoană, căci nu e bună la nimic. Poate doar la munca brută. Nici acea persoană nu își dă seama de poziția în care se află, căci are în față un imens vid și în legătură cu sine. Când se uită în oglindă, nu vede nimic. Cel mult, vede imperfecțiuni pe care trebuie să le remedieze urgent artificial sau certitudini, iar în acest caz se umflă în pene. Toate țin de animalitas.
Mult timp s-a considerat că această cultură generală este prea mult prezentă în sistemul educațional românesc – sau est european. Patapievici, într-o carte minunată – Idei și blocaje – expune acest paradox al culturii generale. Aveam o educație care se concentra în jurul acestei culturi generale. Efectele se vedeau imediat. Aveam cunoștințe de bază în mai multe domenii, dar nu excelam într-o specialitate anume. Școala ne forma pentru un general căruia îi lipsea componenta excelenței. Sistemul educațional occidental era axat pe această cultură orientată, sau specializată. Efectul era acela al profesionalizării excesive, obținând vârfuri incontestabile în diferite domenii, dar indivizii se arătau lipsiți de această generalitate. Acești oameni își închid cercul existenței încet-încet, iar într-o zi se trezesc rupți de realitate, considerându-se inadaptați, căci „nu este domeniul lor de competență” cutare alt domeniu. Aceștia au o modestie exagerată, considerând că dacă nu ești specialist într-un domeniu, mai bine taci complet.
Cândva, aceste extreme nu existau. Se vorbea despre un homo universalis, ca ideal educațional renascentist. Se urmărea ca ființa umană să aspire la o dezvoltare completă, armonioasă, în toate domeniile cunoașterii. Acest tip de ideal educațional a dispărut, căci s-a spus, după Revoluția Industrială, că domeniile științifice au evoluat atât de mult și s-au specializat atât de tare, încât era imposibil ca o persoană anume să cuprindă chiar mai multe arii din aceeași disciplină. Cantitatea de informații și procesarea făceau imposibilă realizarea acestui homo universalis. Abia astăzi se vorbește, voalat și în alți termeni, despre o anume interdisciplinaritate sau chiar trans disciplinaritate. Tendința este, așadar, de revenire. Specializările sunt atât de „ascuțite”, încât se rupe individul complet de oricare alt aspect al vieții.
Acestea sunt faptele culturale esențiale ale zilelor noastre. Cultura generală, care încă se cere, căci s-a observat necesitatea ei, încă se luptă să existe, măcar în sistemul educațional, menținându-se la un nivel elementar. Dar acest lucru se face nu pentru că i s-ar recunoaște vreo utilitate, ci doar din inerție și din „respect” pentru tradiție. Universitățile, în mare parte, au devenit școli profesionale, căutând cu greu mijloace de a convinge pe tinerii care se specializează în inginerii, de exemplu, să citească și piese de teatru. Aceștia „se luptă” efectiv cu aceste discipline impuse (eventual) „de care nu au nevoie”. Ce să mai vorbim despre licean, cel care are ca leitmotiv această nemulțumire față de „disciplinele de care nu au nevoie”. Efectul acestor reacții determină apariția unui fenomen ciudat, cel menționat la început. Acesta se numește lipsă de cultură elementară. Adică în mod automat, sistemic, tânărul este îndreptățit să ajungă în clasele terminale sau la universitate, chiar masterat, doctorat, iar acesta să nu aibă cultură elementară. Cândva se vorbea, așa cum am spus, despre „cunoștințe elementare”, care se concentrau în jurul unor poli de cunoaștere specifici, dar acum vorbim despre „cultură elementară”. Cu alte cuvinte, acele cunoștințe elementare care, prin lipsa lor formau mici goluri în cunoașterea unui individ, acum s-au acumulat și au format un imens gol, care se numește „cultura elementară”. Persoana lipsită de o asemenea „cultură elementară” devine găunoasă, dezinteresată, lipsită de orice abilitate și simț spiritual. Uneori sunt persoane care au abilități practice, fiind chiar buni meseriași într-un domeniu sau altul, fiindu-le stârnite diferite curiozități compensatorii, dar nu pot și nu doresc să se ridice la nivelul unor valori superioare. Banul rămâne singurul lor centru al existenței. Ca să vă faceți o idee în acest sens, am să vă dau un exemplu.
Am aflat cu stupoare o cauză a înscrierii unor tineri la universitate. O nouă cauză…. Până acum eram obișnuit cu motivări de genul: „m-au împins ai mei”, „ca să iau o diplomă”, „era aproape de casă”, „mi s-a părut interesant”… Aceste motivări constituie media. Nicidecum dorința de a cunoaște, dorința de a reuși în viață, curiozitatea absolută, dorința de a deveni cel mai bun în domeniu sau dorința de a salva vieți, a ajuta pe ceilalți etc. Acum a mai apărut o motivație ciudată. Banul! Mulți tineri se înscriu la facultate pentru… bursă. O bursă mică, de 800 de lei. Încheie contractul, iau bursă, și nu dau niciodată pe la școală. Încasează această bursă timp de un semestru, adică vreo 4000 de lei, timp în care nu vin deloc la facultate, apoi o pierd pe bursa respectivă, din absenteism, neprezentare la examene etc. În aceste condiții se și retrag definitiv, încercând anul următor în altă parte, dacă o merge. Așa se explică faptul că abandonul școlar este imens în România. Una dintre cauze, nu principala, desigur. Acești tineri, în marea lor parte, sunt analfabeți funcțional și lipsiți de această cultură elementară. Își sacrifică cu o lejeritate extraordinară niște șanse pentru o sumă atât de mică. Altfel spus, se vând pe nimic.
Facebook
WhatsApp
TikTok
