TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Cât de periculos este un analfabet funcțional generalizat?

            „Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj!” Se spune că vorba i-ar aparține lui Ion Creangă. Am să mi-o asum definitiv pe această vorbă și îmi fac din ea steag! Asta începând de săptămâna aceasta, de când am dat piept din plin cu prostia analfabetului funcțional generalizat. A apărut o categorie nouă. Analfabetul funcțional simplu, ordinar, este cel care nu este capabil să înțeleagă ceea ce citește. Adică știe semnele grafice, dar nu este în stare să le asocieze idei. Noua terminologie, introdusă de mine aici, privește de fapt analfabetul funcțional generalizat. Ce este acesta? L-aș defini în premieră astfel: este acel individ care, deși aude cuvintele și le înțelege sensul aproximativ, dar separat, nu este în stare să priceapă ideea din cele spuse, și răstoarnă sensul într-un mod abuziv, ajungând chiar să îți aducă acuze cumplite. Desigur, dacă acest individ este pus să citească un text care iese din aria lui de preocupări – chiar dacă nu te îndepărtezi enorm de sfera sa – se dovedește a fi de cele mai multe ori și analfabet funcțional ordinar.

            Nu am să mă ocup de cum a apărut așa ceva, sau cum este posibil să remediem situația, asta pentru că am cădea din nou într-o vorbărie inutilă. Mă preocupă, în schimb, gradul de periculozitate al acestui tip de analfabet.

            De obicei, acest tip uman lucrează în instituții. Bănci, primării, prefecturi, instituții județene sau locale etc. Este un funcționar. Sunt convins că analfabetismul funcțional generalizat este un fel de boală profesională. Când stai într-o bancă, de exemplu, cu mii de hârtii, care mai de care mai utile sau inutile, ajungi să te abrutizezi. Bineînțeles că nu mai vezi nimic din exterior, nu te mai pui deloc în locul „clientului”. Clientul devine un factor perturbator, un factor de stres și chiar dușman al respectivului funcționar. Funcționarul are convingerea deplină că el muncește pentru client, când, de fapt, el nici măcar nu muncește… ci doar este un simulator, o piesă într-un angrenaj. Pleacă de la serviciu în fiecare zi obosit, dar mulțumit că „și-a făcut datoria”, datorie care constă în a îndeplini un plan, a executa niște operații mecanice și a făcut ca banda să circule fără întreruperi. Se iluzionează că efectiv creează ceva. Este o performanță asta și este tare mândru de ea. Ei bine, acest tip de individ este extrem de periculos. Nici el nu știe ce bestie umană poate fi. Are o seninătate în a face rău, încât se minunează și el cât de limpede este și cât de corect gândește și înțelege ce i se spune.

            De exemplu, de foarte curând am fost excluși din Schengen. Toată bruma de patriotism ce mai există în țara asta s-a răsculat și a spus că vrea să dea o lecție celor care ne-au împiedicat în mod nedrept să facem acest pas. Deci, ne orientăm spre lucrurile românești. Bine, dar aceste „lucruri” românești sunt pline ochi – ca și celelalte – de analfabeți funcționali generalizați. Vrei să pleci de la ungur sau de la austriac și să te duci spre român? Unde? Să treci de la R. Bank la BT-Ro Bank? Ce ai făcut? Dai nas în nas cu același funcționar analfabet. Cum ar fi să vă duceți într-o zi în care sunteți cu adevărat disperat, căci este o zi „dintr-aceea” (cu trei-patru sarcini de făcut acum o oră și totul arde la mii de grade) și să vă scoateți niște bani de la un bancomat. Scoateți o sumă, apoi ați uitat și mai introduceți cardul încă o dată în bancomat, căci mai trebuie și pentru X bani. Numai că de astă dată bancomatul îți spune cu roșu, mare, în alarmă, că nu poate să mai facă tranzacția, și îți reține și cardul. Infractorule! Ai făcut ceva greșit! Îți stă inima în loc. Veți spune… „se mai întâmplă”. Așa este, numai că la presiunea de pe tine se adaugă și această „mică jenă”. Dai fuga în bancă și ceri repede, căci este deschis, să meargă cineva cu tine să vadă ce se petrece – că ai nevoie și de bani, și de card. Și acum intră pe fir funcționarul analfabet funcțional generalizat. L-ai deranjat de la hârtiile lui. Și ai o voce prea săltată – „de ce ești, dom’le nervos?, mă deranjezi”. Îi spui cu voce gâtuită că ești în pericol, nu alta, ți se face rău, te ia cu amețeală… îi spui să îți rezolve problema, că d-aia e acolo și tu ești client. „Nu merge, domnule, în altă zi! Puteți doar retrage de la ghișeu”. „Hai și la ghișeu!” Stai la coadă, înjuri și fundația băncii cu tot cu angajații săi calmi, ajungi la ghișeu și bați din degete pe blatul pe care îți sprijini coatele. Tensiunea ta este maximă. Duduia se întoarce spre tine și îți spune să nu mai bați, că o stresezi. Ei, bine, în momentul acela Apocalipsa poate să înceapă. Ție, ca client, îți este permis orice din acest moment! Poți și urla dacă vrei! „Adică pe dumneata te stresez că bat cu degetul în blat, dar eu trebuie să stau calm că aparatele dumitale nu funcționează și că nici nu vrei să mergi cu mine să vedem unde o fi cardul ăla mâncat?!” Iar analfabetul funcțional generalizat începe… „Te cunosc pe dumneata. Mereu ești nervos când vii aici. Tot așa faci și cu elevii tăi? Cândva ziceai că mă arunci pe scări! (sic!) Ah, și că pui bombe!” Adaugi și dumneata… „Doamnă, dar de omorât am zis că vă omor?!” Tace – simte că îi dai apă la moară sau că faci o glumă neagră… Iar tu te gândești cum dracu ai spus ce ai spus de a ajuns asta să răstălmăcească vorbele în halul ăsta?! Simplu… este analfabet funcțional generalizat! Aude o vorbă, o propoziție, o deturnează încât spune că tu ești chiar terorist! Iar după asta tu trebuie să stai calm. Tu nu ești clientul care, dacă este deranjat, poate și are voie chiar să se enerveze…. Tu ești teroristul pe care trebuie să îl urmărim, să-l ținem minte, că deranjează și stresează personalul nostru funcționăresc, atât de calm și atât de la limită cu nervii, căci lucrează spre binele tău. Îmi aduc aminte de o situație similară pe care am trăit-o în Franța acum ceva ani. Același scenariu… Gâfâi și ridici vocea, căci cardul tău este posibil să nu-l mai vezi, că de ce, cum etc. Mă duc în bancă și îmi vede agitația funcționarul. Acesta este calm și spune aceste vorbe magice, care te calmează imediat, indiferent ce ai fi pățit: „Am înțeles, haideți să vedem cum vă pot ajuta. Mergeți cu mine sau așteptați aici?!” Poți țipa la el, poți să-l înjuri… funcționarul rămâne imperturbabil. De ce? Pentru că nu este un periculos analfabet funcțional generalizat! Pentru că empatizează cu tine ca client și pentru că face cursuri intensive prin care să se stăpânească și să ajute clientul. Sau măcar să îi dea senzația că îl ajută. Și asta nu printr-un sec „vă înțeleg!” sau „îmi pare rău”, căci asta înseamnă să arunce gaz pe foc și să te facă să îi arunci în față că nu dai doi bani pe înțelegerea și părerea lui de rău. Trebuie făcut ceva efectiv, nu păreri de rău inutile și înțelegeri care nu sunt deloc înțelegeri! Analfabetul funcțional generalizat spune „te înțeleg” și „îmi pare rău” cu o ușurință înspăimântătoare, anulându-le orice referent. Trebuie făcut ceva, nu să îi spună că îl ține minte, că mereu vine cu ifose și nervi – cine o fi ăla atât de bolnav încât să facă asta de plăcere; adică, eu sunt calm și îmi spun: „hai să mă duc pe la bancă și să îi enervez pe ăia, dar înainte trebuie să mă ambalez eu, ca să mă vadă cu capsa pusă!, ia să fac ceva să mi se întâmple ceva nefericit, ca să am motiv” – că îți știe cv-ul și parcursul social-politic, că ești un intrus care tulbură echilibrul și armonia profesională a băncii. Îi spui o propoziție, iar analfabetul funcțional generalizat poate în orice moment să-i dea o turnură semantică încât să te lase cu gura căscată. Și este și convins că așa stau lucrurile, că sensul îi aparține. Tu nu ești un client al lui, ești un sclav ordinar! Dacă erai milionar în euro, probabil că atunci directorul însuși mergea să îți spună ce se petrece. Dar dacă ești doar un x din masa socială, atunci poți fi supus oricăror interpretări pentru a nu deranja fulgii de nea angajați acolo!