Spunea Pleșu de curând cum națiunea noastră ignoră oamenii cu adevărat importanți, dar, după ce mor, le facem niște parastase de mai mare dragul! De fapt, această atitudine vine dintr-o tendință națională, uneori chiar trans-națională, în care cel de lângă tine este un zero, un nimic care este luat în râs și batjocorit doar pentru că are îndrăzneala să stea lângă tine.
Am să vă descriu în cele ce urmează o specie stranie „umană”. Pun pe acest „uman” între ghilimele pentru că am convingerea, chiar pot demonstra acest lucru, rațional și faptic, că foarte multe ființe bipede, cu alură de hominide, pe care le întâlnim zilnic pe stradă, la locul de muncă sau aiurea, nu sunt de fapt oameni! Creștinismul și multe alte religii arată că este mare lucru să te ridici la nivelul de Om! Dar ce sunt aceste creaturi care dau doar impresia că sunt oameni? Se poate susține o asemenea teză? Ați avea aici o mostră perfectă a logicii care a pus stăpânire pe omenire de ceva vreme. Este această logică a identificării cu! Să vă explic:
Există un filmuleț superb în care este „parodiat” filmul 300 (de fapt filmul este luat ca scenariu logic) – adică acela în care se arată cum 300 de spartani au ținut piept armatei persane, episodul bine cunoscut din istoria antică… Ei bine, în acest filmuleț, persanul dă cu biciul într-o mare de purtători de lectică și strigă…. „Who said that genitals define gender?” („Cine spune că organele genitale definesc/arată genul?”) și continuă… „Ce fel de logică (stupidă) este asta?” „Este doar un mit!” Și hidoșenia umană se apucă și dă cu biciul în sclavi…. După care spune că el este o femeie liberă și independentă, burta nu este burtă masculină, (de la bere și mici) ci este chiar gravidă… Adică a intrat în logica identificării cu. Vrei să îl jignești? Nu respecți această identificare a sa cu… Dacă folosești logica lui împotriva lui, atunci este și mai rău! Cum ai putea să o folosești împotriva sa? Simplu, ne arată filmulețul… Cadavrele de perși care formează un zid ce se opune înaintării cortegiului celui identificat cu o femeie gravidă în luna a 5-a, nu este un zid de cadavre! Ci acele corpuri se identifică direct cu mortarul! Mai mult, după ce spartanul îi taie mâna femeii-gravide-în-luna-a-5-a, îi spune…. „Acum identifică-te cu Deadpool! Deadpool are puteri regenerative! Deci fă acest lucru și îți va crește la loc mâna!” „Dar nu are niciun sens!” spune în final ciudatul bărbat identificat cu o femeie puternică și independentă, gravidă în luna a 5-a! Vi se pare cunoscut acest scenariu minunat? „Sunt o femeie în corp de bărbat!” sau „Sunt un bărbat în corp de femeie!” Unii purced chiar să devină Deadpool, adică își schimbă și sexul cu intervenții medicale, pentru ca identificarea carnală să urmeze identificării imaginare! Deci… logica aceasta funcționează! Totul este să te identifici cu! Foarte bine, aceste persoane pot să facă acest lucru. Uneori și eu încerc să mă identific cu un Master Jedi, dar nu prea îmi vine să le spun prietenilor la bere să mi se adreseze cu „Slăvit să fii, oh, tu, Master Jedi Pompiliu!” Nu știu de ce, dar am o reținere… Dacă alții pot să o facă, îi felicit. Nici nu fac rău, îmi spun, pot fi femei sau bărbați cum doresc ei.
Dar această logică a identificării cum merge mai departe? Merge până acolo încât acele ființe despre care v-am spus, adică niște bipezi cu trăsături de hominide, care vorbesc chiar un limbaj articulat, se cred a fi… oameni! Dar să știți că nu sunt oameni! Sunt niște lighioane, niște dihănii cumplite. Sunt niște gândaci de bucătărie, ca în Man in black. Frumoasă metafora aceea. Doar și-au tras pe cap o piele de om, dar sub ea nu se află nimic altceva decât un imens gândac, ca în nuvela lui Kafka. Gregor Samsa a fost om și s-a transformat în gândac… Enorm de multe ființe pe care le întâlnim zilnic sunt exact la fel! Ce faci când ai de-a face cu un astfel de gândac?
Mulți vor spune că mai bine treci mai departe! Îl ocolești cu scârbă! Dar dacă gândacul emite judecăți de valoare? Despre tine, despre educația ta, despre pregătirea ta profesională, despre tine în general? Sau, mai mult, gândacul nu doar emite judecăți de valoare, ci are și o putere de decizie și îți invadează viața? Ți se urcă în cap, îți stă pe haine și te deranjează că nu îți lasă liniștea să fie liniște? Mulți mi-au răspuns că în cazul ăsta îl strivești! Cum? Căci are aparența umană…
Să vă dau un exemplu. Te trezești într-o zi la locul de muncă, unul academic, înalt, pentru care te-ai pregătit cam toată viața și te pregătești în continuare, că îți aterizează în poală, ca-coleg sau colegă, un astfel de gândac. Adică de ce este gândac? Ce îl face să fie astfel? În primul rând, dar absolut în primul rând, dimensiunea morală. Adică dai de acest gândac aterizat acolo pentru că cineva, mai mult sau mai bine intenționat, mai mult sau mai puțin cu fler, a luat gândacul care s-a gudurat pe lângă picioarele acelei persoane și l-a ridicat în postul respectiv. Gândacul, cum s-a văzut acolo, a scuipat imediat pe cel care l-a ridicat! Îl face chiar „jigodie împuțită!” De ce? Că în gândăcia sa, gândacul a fost deranjat de cel care l-a ajutat! Ce dacă l-a ajutat să se identifice cu un profesor, sau cu un medic etc.! Și gândacul chiar crede că e mare profesor sau mare medic etc. Și după ce a scuipat cu obidă pe cel care l-a făcut peste noapte profesor, medic etc., trece la distrugerea sistematică a oricărei ființe umane din jurul său. Bârfește, scuipă, stă la braț cu cel de la care are un beneficiu sau interes de tras, iar după ce își atinge scopul, mărunt sau mare, aruncă persoana respectivă la gunoi, spunând peste tot că este „o jigodie împuțită care este zero profesional!” După care sună mieros în miez de noapte și spune…. „Te rog, ai putea să mă ajuți să mă pui în legătură cu X-ulescu, somitate în domeniu, ca să mă ajute să public o carte la editura Y?” După ce mierea îi piere din glas, scuipă și spune… „Ăla? Auzi tu, ăla vrea să predea Abracadabra…. În opinia mea este un zero absolut din punct de vedere profesional!” Iar când spune el că „în opinia mea este un zero profesional!” trebuie să știți că gândacul s-ar pricepe la multe domenii, desigur. Adică în mod evident el știe, de la înălțimea poziției intelectuale pe care o are, că un cutare coleg, chiar dacă este în alt domeniu, este zero barat, căci gândacul este foarte știutor, altfel nu ar fi ajuns acolo! După care gândacul merge mai departe, și vrea să i se ridice statuie că este un munte de profesionalism. Îți vorbește despre proiectele sale și la coadă la cârnați! „Știi, Philoctète este incongruent exhaustiv cromatic, căci a fost preluat de enluminurile medievale într-o tonalitate meditativă…” Apoi gândacul are nevoie din nou de cel care l-a propulsat în viață, și o ia de la capăt cu vocea mieroasă. După care din nou „jigodie ordinară!”. Ah, neapărat trebuie să jignească elevii, studenții… Toți sunt proști și împuțiți. Trebuie să le vorbească cu „măi, băiete” și „măi, fetiță”…. Oricui. Gândacul acesta nu este imoral! Nu poți să te superi pe el, căci este chiar amoral! Așadar, ce să faci cu gândacul care emite judecăți de valoare? Unii zic că mai bine treci mai departe… Alții spun că e mai bine să îl strivești! Dumneavoastră ce spuneți? Sau doar fluierați a pagubă?
Facebook
WhatsApp
TikTok
