În societățile tradiționale au existat întotdeauna proști ai satului. Toată lumea îi cunoștea, dar nimeni nu vorbea despre ei ca despre niște lucruri importante. Proștii satului stârneau râsul și mila deopotrivă. Atât! În rest, toată lumea își vedea de treabă și se apleca doar asupra lucrurilor cu adevărat importante în viață – cum să facem drumul drum, căruța căruță, sania sanie….
În societatea tehnologică de astăzi există probabil la fel de mulți proști ai satului ca înainte. De când a apărut Satul Global, și proștii s-au internaționalizat. Iar paradigma s-a modificat puțin, nu mult, dar suficient să vedem totul din altă perspectivă. Acum aceștia sunt exact centrul atenției, ei reprezintă cel mai important lucru din viața societății. Drumurile, căruțele, culesul nu sunt decât rutină. Dacă există vreun moment în care să se ducă lipsă de proști ai satului, atunci aceștia se inventează. Sau, cum este destul de greu să găsești cu adevărat un autentic prost al satului, este mai bine ca bruma de genii într-ale prostiei să fie măcar mai bine poziționate în societate pentru a fi măcar mai des văzute. Și așa a apărut pătura de politicieni care ling zilnic ecranele televizoarelor și cred cu desăvârșire că ei chiar există. Sau oameni ai presei care ling politicienii și cad ca muștele când fac pe brejii.
Ați auzit de Viorel I. Bogdan de la Slobozia? Maestrul luminii și al echilibrului… A UM, A UM! Dacă nu ați auzit de el, căutați-l pe facebook. Sau, ați auzit de Nicu de la Căzănești? Fost participant la Românii au talent (adică o emisiune care primește de la talente autentice la proști ai satului, căci asta înseamnă egalitate, nu?), care apoi și-a făcut un studio la el în casă – probabil – unde cântă cam orice, de la manele la rap. Are și cântece pe două voci, cu versuri inspirate din viața satului și a familiei. Stă cu ATV-ul în casă și vă cântă despre nevestele care bat la cap bărbații care vin beți în miez de noapte. Așa, și? Ce este cu ăștia? Păi, ce este cu ăștia este și cu Viorica Dăncilă, Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu & Co. Sunt din aceeași pătură socială a prostului satului. Pentru ei, Roborul este ceva care vine de la denumirea unei stații de metrou din București, adică e ceva făcut de mâna omului și care poate deci, logic, să meargă precum tractorul mânat de un dibaci al satului care îl orientează în ogor. În esență or avea dreptate, dar ceea ce eu încerc aici să subliniez este extraordinara lipsă de minime cunoștințe în orice domeniu profesional. Și astfel apar lucrurile care te fac să râzi – zidarul care a devenit dentist căci a învățat de la nevastă-sa cum să scoată măsele, medicul celălalt care a sculptat buze de dive, dar el nu prea știa să se spele pe mâini, prim miniștri care au aterizat în fruntea UE fără să știe cum etc. Ce, e mare scofală să scoți măsele sau să conduci țări, ba chiar UE? A fi politician de vârf astăzi înseamnă de fapt să-ți asumi un risc enorm, căci te pui în liga prostului satului. S-a aglomerat atât de mult zona aceasta încât politicianul onest este sufocat și chiar contaminat în scurt timp. Este epidemie de prostie a satului. De oameni care nu cunosc mai nimic, nici măcar un limbaj articulat, și de aceea și-au găsit un extrem de bun loc în spațiul politic unde se simt cu adevărat cineva. De ce? Pentru că sunt în văzul tuturor. Ai un milion de vizualizări, atunci contezi! Așa gândesc și cei doi protagoniști mai sus amintiți, chiar dacă aceste „vizoalizări” sunt făcute tocmai pentru a râde de proști și a se minuna omul.
Asistăm așadar, din punct de vedere sociologic și psihologic, la o foame de minunare în fața prostiei. Aceasta este deosebitul din lumea robotizată. Prostul satului este și eroul satului în basme, iar uneori este chiar înțeleptul satului. Shakespeare are nebunul-înțelept în toate piesele sale care să trimită la meditație pe spectatori. Astăzi meditația este generată de prostul satului care a invadat toate domeniile. Râdem și-l lăsăm să-și facă de cap până ni se urcă în cap. Totul spre amuzamentul nostru nevinovat! Vivat națiune! Se spune că în Babilon exista o zi pe an în care bufonul era pus pe tron, iar în ziua respectivă făcea tot ceea ce dorea! Apoi, este adevărat că a doua zi era omorât, dar o zi era rege. Cred cu tărie că trăim vremurile în care prostul satului este rege și doar el face ce vrea, iar noi râdem de ne prăpădim.