TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Arderea fântânilor și otrăvirea livezilor

Totul este inversat. Sau, cum se spune pe stradă, „totul e pe invers”. Nici măcar răul nu îl mai facem pe cale. E caricatural. Adepții răului nu sunt aplicați, serioși, împătimiți și încăpățânați. Nu au nicio strategie în a face rău. Pur și simplu totul le iese natural și nici nu mai e nevoie să gândească. Când se spunea (odinioară) că Lucifer/diavolul este inteligent, plesnește de inteligență, era o zicere prin care ți se sugera, subtil, că dracu trebuie să lupte mult pentru a te prosti, păcăli și înșela. Astăzi s-a blegit și dracul, din lipsă de subiecți care să-l solicite. Apare dracul pe scenă, cam ca la Românii au talent, iar el nu trebuie să performeze nimic. Doar este, stă și atât. Lumea cade pe spate. Juriul are ochii în lacrimi de fericire că îl vede pe dracu gol. Talentul deosebit al său este doar acela că se poate, pentru prima oară în istoria omenirii, să se prezinte sincer, gol-goluț, în văzul tuturor, și doar atât. Lumea se va considera privilegiată doar dacă îl atinge. „Lasă-mă să te ating, doar atât!”, strigă fiecare în extaz maxim, ca într-un concert rock. Dracul merge până pe buza scenei, desface mâinile în lateral, ca Iisus pe cruce, și un val de urale se aude de peste tot. Apoi își dă drumul să pice peste mulțime, încet, ca și cum s-ar arunca de pe un acoperiș. Mulțimea îl prinde și îl poartă pe brațe, fiecare fiind bucuros că poartă pe Însuși Dracul și că a contribuit și el la plimbarea peste mulțimi a lui Satan. Dracul nu mai disimulează, este dumnezeul lumii ăsteia și vrea coroana ca atare, spunând verde în față cine este el. Nu mai vrea să stea ascuns. Nici nu se gândea că va produce un așa de mare efect de admirație când lumea îl va vedea gol. Și când te gândești cum se lupta pe vremuri să înșele și să se dea ceea ce nu este, adică să se prefacă a fi bun.

            Aceasta este imaginea ce mi-o inspiră România anului 2025. Vine un pârjol al idiocrației. Ideologia imbecilocrată se combină cu cea prostofagă pentru a da naștere unei noi ordini mondiale, numită Idiocrație. Se grăbesc toți acești admiratori ai Satanei să dea foc la fântâni și să otrăvească câmpurile și livezile. Așa știu ei din istorie. Dacă le atragi atenția că ar putea să facă mai bine lucrurile, mai eficient, se rățoiesc la tine și te scuipă. „Cine ești tu, bă, să îmi spui mie cum să fac treaba? Eu știu. Sunt cel mai bun în asta.” Exact ca Trump care are o colecție impresionantă de replici prin care este cel mai mare cunoscător al tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute. Poate fi și Papă, dacă vrea. Așa și românul care aruncă benzină în fântână să-i dea foc, apoi împrăștie sodă caustică pe câmp și prin livezi. Transpiră și gândește cu limba scoasă într-o parte când face toate acestea. Nici măcar răul nu mai știm cum să îl facem să fie eficient. Trăim epoca în care nu te mai poți lăuda că ai avut adversari puternici, că te-ai luptat cu însuși Îngerul sau că ai învins efectiv pe Lucifer. Acum îți e rușine de dușmanii pe care îi ai. Ai dușmani care te dezonorează. Îți este silă și chiar rușine să spui că ai dușman pe cutare, căci te faci de râs. Ăia nici nu ar trebui să fie dușmani. Trebuie striviți precum gândacii. Nu poți spune că un gândac peste care ai trecut din greșeală, îți e dușman. Îți este, poate, scârbă. Dar e musai să îl strivești, căci se înmulțesc. Dovada? Priviți harta României după primul tur (al treilea, de fapt). Vedeți cum s-au înmulțit cei care nu au fost sancționați.

            Cam toți din clasa politică au pus umărul la arderea fântânilor și otrăvirea livezilor. Când li s-a spus că dracu le-a intrat în casă, au râs. Când dracu li s-a așezat la masă, făcând circ, râdeau și mai tare. „Ce, noi suntem ca el? Privim la acest circ și atât. Ce să facă el, că e doar circar.” Și privesc tâmp, precum cefele-late de pe mal ce filmează singurul Leu de Mare cum se scaldă de 1 Mai Muncitoresc în Marea Neagră. Exact așa arată întreaga clasă politică. Stau cu telefonul în mână, privesc prin ecran realitatea ce se află în spatele ecranului. Iar realitatea? Un șoșon imens ce se scaldă în apele reci ale mării și caricaturizează vreo micuță sirenă. Adică dracu râde de ei. Unii, mai răsăriți, au spus că „gata, ajunge, ne-am învățat lecția. Așa nu se mai poate face politică!” Și s-au apucat să se reformeze. Au pus umărul și mai abitir, să vină cu ceva cu care să rupă gura târgului, cu eroul în armură sclipitoare care să alunge pe dracu. Și au ales tot pe dracu! Dracul cu ochi albaștri, cu vorbă civilizată, răgușită ca a lui Iliescu, scos de la naftalină, de prin pod, din cutiile alea cu marionete vechi. Au suflat „har” peste el, să zboare praful, și l-au scos în stradă. În stradă, în schimb, puțea tot a pucioasă, iar curul îi duhnea. Ce conta, dulce era sărutul dat de mulțimi acestui dos pestilențial. Omul Nou, ce să mai! Caricatura totală vine apoi și când în stradă este pogorât și Mickey Mouse. Ăsta puțea și mai tare, cu toate spălăturile stomacale pe care le-au aplicat electoratului, că doar nu credeați că era mai simplu să otrăvească fântâna și să dea foc la miriște?! Și tot așa. Astăzi ne aflăm în situația în care începe să ne ghiorțăie mațele, meteoritul făcându-și simțită prezența, prinzându-ne în suflul său. Impactul este iminent. Dar dracu ce face? Dracu spune că e inevitabil falimentul. E sincer acum și spune că acele case la 35000 de euro promise erau doar o „strategie de marketing”. Iar masele privesc cu lacrimi în ochi „aceste vorbe care nu le doare”, ci privesc admirativ la Dracul Gol, hipnotizate de faptul că le vorbește și că e sincer cu ele. „Lasă-ne să fim idioții tăi de serviciu, să fim prostoforii tăi; să te purtăm pe brațele prostiei noastre și să ți-o dedicăm ție!” Marionetistul cu accent rusesc râde și își freacă mâinile. Se luptă de trei ani cu Ucraina, dar asta e mizilic pe lângă România. Rusul, „cel care ne este prieten și dorește pacea, dar nu e lăsat să facă pace”, mai are două săptămâni și va considera că a cucerit România fără să tragă un singur glonț. Când răul total va atinge stomacul prostoforilor, aceștia vor spune că au de-a face cu răutatea globalistă, europeană, care le-a tăiat fondurile că au pus piciorul în prag să nu „poarte fustă”. Și atunci vor cere ajutor imediat rusului-prieten! „Luminează-ne cu înțelepciunea ta, oh, tu, rus minunat!” Așa să fie!

            Ce scenariu mai avem, în cazul în care dracu se împiedică pe scenă? Să vină omul logic, matematician, și să facă tot ceea ce au făcut înaintașii săi. Adică să scoată și ăsta de la naftalină alți draci, să nu strivească niciun gândac, că „nu e frumos și civilizat!”, să stea mut și inert ca ultimul Mare Dulap al țării, Marele Frankenstein. Adică să nu priceapă nici el că aici ai de-a face cu un război în care combini tactica militară ce ține de șah cu cea a artileriei grele, ce ține de tanc. Și nu joci șah cu tancul și nu te duci cu tancul să muți piesele pe tablă. Dacă nu pune mâna să taie în carne vie, să dea legi  (să susțină acest lucru, că nu poate da legi singur) prin care trădarea de țară să fie pedepsită exemplar, prin care să fie rase de pe fața pământului toate loazele care ocupă funcții prin tot aparatul de stat, dacă nu pune mâna să iasă zilnic în spațiul public și să arate ce înseamnă Europa și valorile ei adevărate, nu alea impregnate de sos rusesc, să arate ce înseamnă să fii patriot cu adevărat, nu pervertirea asta drăcească, să așeze la locul lui pe prost și la locul lui pe deștept, adică să refacă ordinea lumii; pe scurt, dacă nu restabilește activ, fără farafastâcurile politice de până acum, întreaga ordine a lumii, atunci nu va face nici el nimic altceva decât să otrăvească miriștea și să dea foc la fântână. Adică, nici măcar răul nu îl va face bine!