TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Anularea valorilor tradiționale

Dacă v-ați fi gândit vreodată că există ceva mai puternic decât piatra – materia – în ordine umană, atunci ați fi spus că principiile morale sunt echivalentul granitului. Acestea sunt cele care ghidează ființa umană. Suntem oameni în virtutea valorilor morale după care construim acțiunile. Pe aceste principii/valori ni le-am proiectat înaintea noastră pentru a ne fi lumină atunci când străbatem întunericul necunoașterii și al tenebrelor materiei lumii acesteia. Dacă piatra își pierde consistența, devenind plastilină, atunci se prăvale tot ce construirăm, de la piramide până la casa în care stăm. Dacă nici piatra nu mai este piatră, atunci nu are rost să mai pui nicio fundație. Am trăi ca peștii, fără extensii, lăsându-ne purtați de curentul apei. Dacă principiul moral și valoarea morală devin ca plastilina, atunci umanitatea nu mai există. Omul devine brusc „animal”, fără faze intermediare. Omul cade undeva și mai jos decât materia. Dacă Adam a căzut, a căzut în virtutea încălcării unei valori – interdicția privea o valoare abstractă: cunoașterea binelui și a răului. În căderea sa, a ajuns la nivelul materiei brute, a noroiului și animalității. Și-a târât cu el în nămol întreaga ființă, iar de atunci se străduiește nespus, cu mare sudoare a frunții, să redevină Om. A fost și ajutat în ăst răstimp, când Fiul Omului a venit să-i mai întindă o mână de ajutor, readucându-i aminte ce are de făcut pentru a se mântui, adică pentru a redeveni din nou Om. Fiul Omului i-a adus un set de alte legi morale și i-a întărit principiile etice, bazate pe iubire, altruism, milă, bunătate etc.

            În timp, aceste principii și valori s-au întărit și s-au perpetuat, rostogolindu-se în tot felul de instituții umane: educație, credință/teologie, cultură, politică… Aceste valori etice și morale s-au transformat în cadrul politicii în vectori ai acțiunii sociale. Întregul mers al omenirii, de la economie până la educație și cultură se dezvoltă în limitele date de aceste politici clădite pe aceste valori. De la Machiavelli încoace, în schimb, aceste valori s-au cristalizat atât de mult, încât acest gânditor a spus că morala și politica trebuie separate. De aici a fost doar un pas până la separarea, în modernitate, a teologiei și a politicii. Aceste rupturi au putut fi posibile în momentul în care s-a considerat că avem de-a face cu o știință a politicii (Machiavelli). Așadar, ruptura era necesară și suficientă pentru a spune că lumea poate să meargă liniștită mai departe, căci politica și-a cristalizat niște valori pe care le-a transformat în adevărate concepte operaționale. Acestea sunt atât de evidente, de clare și supuse unor legi atât de stricte, încât nu ai cum să te lupți cu ele. Au greutatea legilor newtoniene. Legile juridice sunt exact aceste concepte operaționalizate, extrase din etică și din morală, și puse într-un sistem științific. Mașinăria merge ca unsă acum, societatea și națiunile se dezvoltă pe baza lor într-un mod armonios.

            Dar ce te faci când cineva rupe aceste legi? Sistemul este gândit de așa natură încât să pedepsească pe acești suciți. Adică sunt considerați anti-sociali, căci sunt percepuți ca nocivi de societate. Nu sunt eliminați, ca în trecut, ci sunt izolați, pentru că și ei fac parte din umanitate, și li se acordă o valoare. Dar infractorul, anti-socialul nu acordă aceeași clemență lumii. Dacă ar putea, ar distruge omenirea, căci ei nu respectă nicio valoare intrinsecă a umanului. Și astfel de creaturi crunte au existat în omenire: Stalin, Hitler, Pol Pot, Mao etc. Când spun aceste nume să nu înțelegeți că ar fi doar aceștia, ca indivizi, ci întreg aparatul din jurul lor care a acceptat și a susținut pe fiecare dintre acești reprezentanți. Răul este comun, se află sub numele unei Legiuni.

            După al Doilea Război Mondial am putea spune că acest fenomen s-a stins. Omenirea a suferit atât de mult de pe urma acestor anti-umani – ce pot fi lejer numiți și Anticriști (dacă prin Hristos înțelegem, așa cum am mai spus, Fiul Omului, adică desăvârșirea umană, ca ideal uman încarnat) – încât s-a putut spune că „omul și-a învățat lecția!” Adică a pedepsit aceste dezechilibre și s-a speriat atât de tare, încât a dorit să creeze instituții și organisme care să păzească pacea pe pământ. Adică să păstreze inima acestor valori. Ne dorim a fi creatori de valori imuabile.

            Din păcate, când credeam că am ajuns în secolul al XXI-lea, când omul a redevenit Om, că respectă Natura, că respectă divinitatea, că respectă diversitatea umană, că a atins un prag al civilizației și culturii, prin tehnologie, atât de înalt încât niciodată în istoria omului nu a mai fost atins un asemenea prag, acum s-a năruit totul într-o secundă. Mulți se întreabă, uimiți și speriați: cum de a fost posibil să fim atât de fragili? Cum de a fost posibil ca întreg edificiul creației umane să recadă cu atât de mult zgomot în străfundurile tenebrelor? Adică totul a fost doar o minciună? Acel „opiu al umanității” se dovedește a nu fi religia, cum spunea un alt anti-om, acesta înșelându-se, ci „opiul omenirii îl constituie politica”. Adică acea construcție cu pretenții de știință a valorilor puse în acțiune, stătea pe o imensă minciună, care la prima slăbiciune umană, s-a năruit complet? Când credeam că nu mai pot exista ani-oameni care să se joace cu valorile acestea, călcându-le în picioare ca și cum ar fi nimic, și care să primească un șut în partea dorsală în secunda doi și să fie internați la psihiatrie sau aruncați în pușcărie, exact în acel moment s-a dovedit că omenirea avea o sete cumplită și o foame și mai mare pentru a călca în picioare ceea ce Omul a avut vreodată mai de preț: valoarea morală-etică-politică-juridică. Dreptatea e făcută pulbere, libertatea este ucisă, echitatea e dizolvată în egalități ilogice… Primează acum puterea brută, hoția, crima și nedreptatea crasă. De azi pe mâine, brusc!

            Omul a trecut imediat în regimul inumanului. Când omul este ne-om, in-uman, ce este el de fapt? Căci animal nu îl poți numi, căci ai insulta animalele, care sunt pure în totalitate, căci Natura nu le-a creat în a avea libertatea de a fi ne-animale. Omul, în schimb, poate să fie in-uman și ne-uman. Deci, ce devine omul când devine in-uman? Ne-uman? Sub-uman? Animal nefiind, el își schimbă regimul ontic, se spune. Adică devine cea mai de nedorit ființă a existenței. Naturii însăși îi este scârbă de el, mai mult decât orice virus sau bacterie, care își are locul și funcția în lume. În schimb, ne-omul nu are niciun rost în economia Universului. Nimic altceva decât a fi Iadul însuși, adică acea zonă lipsită complet de… valori! Deci, când priviți la aceste personaje hidoase, să nu vedeți nimic altceva decât ne-oameni. Doar par a fi oameni, căci se îmbracă, stau în picioare și vorbesc într-un limbaj articulat. Și oricât de înalți ar fi, oricât de bine poziționați ar fi în ierarhia omenirii – președinți, regi și împărați ai unor imperii de hârtie – să vedeți în ei doar măsura inumanității. Aceștia fac un rău și mai cumplit decât v-ați putea închipui: anume că, în timp ce îi priviți în ochi, în timp ce vă vorbesc, chiar și printr-un ecran TV, în momentul în care vă zâmbesc și vă spun că ei lucrează spre binele lumii, exact în acele momente ei vă absorb în ei precum niște găuri negre. În negrul acelor creaturi vă veți vedea propriul negru, pierzându-vă umanitatea strop cu strop, hipnotizați fiind de acele priviri, vorbe și zâmbete, și prin non-acțiune și prin acceptare sau indiferență, v-ați și trezit în non-umanitate. Iar de aici cale de întors nu mai este. Sufletul s-a dus, cum spun primitivii… v-a părăsit și rătăcește pe câmpii.